Prin această notă analitică Expert-Grup răspunde unei solicitări venite din partea Asociaţiei Obşteşti Promo-Lex, care reprezintă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) un grup de cetăţeni ce au depus o plângere împotriva violărilor drepturilor omului în regiunea transnistreană (cauza Catan şi alţii contra Moldovei şi Federaţiei Ruse). Reclamanţii au fost invitaţi să răspundă la un şir de întrebări importante pentru soluţionarea justă a cauzei, inclusiv la întrebări vizând suportul economic de care beneficiază regiunea (evidenţiate mai jos în forma unor subtitluri). Analiza sugerează că Rusia, acordând un suport economic vital Transnistriei, are o responsabilitate morală majoră pentru încălcarea drepturilor omului în regiune.

În perioada 2004-2011, care au fost principalele surse de venit ale Transnistriei? În ce măsură Transnistria depinde de suportul în formă de investiţii, ajutor bilateral, comerţ şi/sau energie acordat de a) Moldova şi b) Rusia?

Economia regiunii depinde vital de comerţul extern, în 2004-2010 volumul schimburilor comerciale externe depăşind de două ori produsul regional brut (PRB). De partea exporturilor de mărfuri, 35% din încasările regiunii în 2010 proveneau din livrările către Moldova, în special pentru electricitate. Înregistrându-se în modul corespunzător la Chişinău, companiile transnistrene pot exporta şi în Uniunea Europeană, dar procedura de înregistrare este văzută de oficialii transnistreni ca „blocadă economică”.

Rusiei îi revin 18% din exporturile Transnistriei, însă la importurile de mărfuri, Rusia este principalul partener al regiunii, cu 43,7% din total, în special fiind vorba de importuri de gaz natural şi combustibil. Moldova este abia pe locul 5 (depăşită de Ucraina, Germania şi Belarus), cu numai 2% din totalul importurilor transnistrene.

Livrarea „gratis” a resurselor energetice este una dintre principalele forme de sprijin a regiunii de către Rusia. Conform calculelor noastre bazate pe balanţa de plăţi a regiunii, la sfârşitul trimestrului unu 2011 datoria regiunii pentru gazul natural ajunse la 2,917 miliarde USD (de 3 ori mai mare decât PRB). Regiunea achită mai puţin de 5% din consum, în special prin intermediul serviciilor de tranzit a gazului, Rusia neîntreprinzând nici o măsură credibilă pentru recuperarea datoriei.

Remitenţele emigranţilor reprezintă o altă importantă sursă de venituri pentru regiune, volumul acestora fiind de 17% din PRB sau circa 25% din veniturile gospodăriilor casnice pentru 2010. Marea majoritate a acestor venituri provin din Rusia, unde, conform unor surse, îşi găsesc ocupaţii circa 50% din transnistrenii emigranţi [1]. Totodată, este important de remarcat că Rusia reprezintă principala ţară de destinaţie şi pentru emigranţii din dreapta Nistrului, iar ponderea pieţei ruse în exporturile moldoveneşti este mai mare decât în cazul exporturilor din regiunea transnistreană.

Totodată, până la mijlocul anului 2010, Federaţia Rusă a acordat regiunii asistenţă umanitară directă, în formă de coplăţi la pensiile de vârstă, care, estimativ, reprezentau circa 17% din pensia medie în regiune [2]. Conform sursei oficiale ruseşti, în 2007-2010 volumul total al asistenței acordate de Rusia a fost de circa 55 de milioane USD [3]. La mijlocul anului 2010, Rusia a sistat asistenţa, invocând lipsa transparenţei în alocarea mijloacelor, dar în martie 2011 Rusia a promis reluarea acesteia, de data aceasta urmând a fi acordată prin intermediul sovietului suprem (parlamentul) regional [4].

Conform unor surse transnistrene, recent Rusia a promis Transnistriei şi acordarea unei asistenţe tehnice în valoare de 300 de milioane de ruble ruseşti (circa 10 milioane USD) pentru creditarea micului business, dintre care prima tranşă urmează a fi plătită în septembrie 2011 [5]. Un credit concesional în sumă de 80 de milioane de ruble ruseşti a fost acordat şi în 2008.

„Asistenţă tehnică” este acordată de către Federaţia Rusă şi în forme mult mai subtile, dar vitale pentru economia regiunii. De exemplu, toate băncile comerciale ale regiunii se deservesc valutar prin intermediul unor bănci comerciale ruse, în special Sberbank, Novikombank şi Investtorgbank.
Pentru a completa naraţiunea despre suportul economic al regiunii, să mai menţionăm că în anul 2010 investiţiile străine directe în economia regiunii s-au situat la circa 9,2% din PRB. Principalele întreprinderi din regiune aparţin sau sunt controlate de investitori ruşi, inclusiv Centrala Energetică de la Cuciurgan, Uzina de Ciment, „Moldavkabeli”, Fabrica de încălţăminte „Tighina” [6]. Totodată, se poate presupune că şi alte întreprinderi sunt deţinute de investitori ruşi prin intermediul unor companii înregistrate în zone off-shore.

În ce măsură Transnistria depinde de contactele şi suportul politic acordat de a) Moldova şi b) Rusia?
O elementară analiză de conţinut a materialelor publicate în presa transnistreană şi a declaraţiilor belicoase ale „oficialilor” din regiune demonstrează că, după 20 de ani de la secesiune, influenţa politică a Moldovei asupra regiunii Transnistrene este minimală. Este adevărat că Moldova încearcă să influenţeze procesele prin intermediul unor parteneri externi, dar impactul acestora nu este vizibil.

Pe de altă parte, în comparaţie cu oricare alt actor extern, influenţa politică a Federaţiei Ruse asupra regiunii este maximală. Duma Rusiei se evidenţiază ca cel mai înflăcărat suporter al regiunii. În particular, Duma a calificat noul sistem de control la frontieră adoptat de Moldova şi Ucraina ca „sancţiuni economice”, care ar putea duce la o „catastrofă umanitară” [7]. De asemenea, Duma a aplaudat referendumul de independenţă organizat de Transnistria la 17 septembrie 2006, constatând că referendumul a corespuns integral normelor internaţionale şi apreciind faptul că 97% din participanţi au votat pentru păstrarea cursului de independenţă şi aderarea sa ulterioară la Federaţia Rusă [8].
Ecouri similare le observăm şi în activitatea Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse – de exemplu, ambasadorul rus în Republica Moldova a participat la celebrarea celor 20 de ani de „independenţă” a regiunii, felicitând-o cu ocazia „evenimentelor memorabile” din septembrie 1990 [9]. În acelaşi timp, ţinând cont de structura establishment-ului politic rusesc, este clar că Duma şi Ministerul de Externe nu ar fi adoptat asemenea decizii fără o consultare prealabilă cu centre de decizii mai importante – cum ar fi Preşedinţia – chiar dacă ultima încearcă să menţină aparenţele unui stat-garant imparţial.

Este adevărat că la 18 februarie 2005, Duma de Stat a Federaţiei Ruse a adoptat o rezoluţie prin care cere Guvernului rus să instituie sancţiuni contra Moldovei, cu excepţia Transnistriei, dacă autorităţile moldoveneşti nu renunţă la „blocada economică a Transnistriei”?

La 18 februarie 2005, Duma de Stat a adoptat (Hotărârea nr. 1539-IV ГД) Declaraţia „Cu privire la măsurile de răspuns ale Federaţiei Ruse faţă de Republica Moldova în legătură cu acţiunile conducerii moldoveneşti orientate spre înrăutăţirea situaţiei în jurul Transnistriei” [10]. În hotărârea sa, Duma de

Stat recomanda Guvernului rus să adopte următoarele măsuri:
* Interzicerea importurilor de produse alcoolice şi de tutun din Republica Moldova, cu excepţia celor produse în Transnistria;
* Furnizarea către Moldova a resurselor energetice la preţuri mondiale, cu excepţia celor furnizate Transnistriei;
* Introducerea regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţia celor care locuiesc în Transnistria.
La 4 martie, Duma de Stat a adoptat o nouă hotărâre [11] în care cere Guvernului rus să raporteze despre acţiunile întreprinse în legătură cu hotărârea adoptată la 18 februarie. Să menţionăm că primele două măsuri au fost ulterior puse în aplicare de executivul rus. În 2006, exporturile moldoveneşti spre Rusia au sucombat cu 48%, iar costurile de import a resurselor energetice s-au dublat. Conform estimărilor FMI, măsurile adoptate de Federaţia Rusă echivalau cu reducerea cu 2-3 puncte procentuale a creşterii PIB-ului Moldovei în 2006-2007[12].

În concluzie …
Deşi reprezintă o importantă piaţă de desfacere pentru companiile transnistrene, Moldova practic nu exercită vreo influenţă economică care să fie considerată „benignă” în regiune. Decizia Chişinăului de înregistrare obligatorie a companiilor transnistrene este văzută de liderii regiunii ca blocadă economică, deşi, în realitate, această înregistrare le permite acestor companii să exporte legal pe pieţele UE. Pe de altă parte, Rusia exercită un control economic covârşitor asupra regiunii transnistrene, în special prin intermediul asistenţei umanitare şi tehnice directe, proprietăţilor industriale, subvenţionării energetice şi deservirii valutare a băncilor comerciale ale regiunii. Acest ajutor a fost vital pentru menţinerea regiunii la linia de plutire şi pentru păstrarea aspiraţiilor sale de independenţă.

Valeriu PROHNIŢCHI
Sursa: Flux.md

[1] Vladimir Fomenko, „Situaţia demografică în Transnistria în perioada nerezolvării conflictului” în Matveev și alții „Moldova-Transnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper. Aspecte sociale”, Chişinău, „Cu drag” SRL, 2009, pagina 24.
[2] http://cbpmr.net/resource/prbvd143.pdf, pagina 10.
[3] http://www.duma.gov.ru/news/274/67369/?sphrase_id=192690.
[4] Idem.
[5] «Российская техпомощь идёт в Приднестровье» http://dniester.ru/content/rossiiskayatekhpomoshchidetpridnestrove
[6] Интервью Президента Приднестровья Игоря Смирнова журналу “Евразия” (15.01.2007), http://community-dpr.org/declaration/declaration_full.php?nid=328&.
[7] Заявлениe «Об обострении ситуации вокруг Приднестровья в связи с введением властями Украины и Молдавии нового таможенного режима на приднестровском участке украинско-молдавской границы», Москва 10 марта 2006 года, http://www.duma.gov.ru/international/statements/statement-34/index.php?sphrase_id=192690.
[8] Заявление “Об итогах референдума в Приднестровье 17 сентября 2006 года”, http://www.duma.gov.ru/international/statements/statement-42/index.php?sphrase_id=192690.
[9] Выступление Посла России в Молдавии В.И.Кузьмина в Театре им.Н.С.Аронецкой, г.Тирасполь (01 сентября 2010 года) http://www.moldova.mid.ru/press-slujba/pr_10_36.htm.
[10] Заявлениe Государственной Думы Федерального Собрания Российской Федерации „О рекомендуемых ответных мерах Российской Федерации в отношении Республики Молдова в связи с проводимым молдавскими властями курсом на обострение обстановки вокруг Приднестровья”, http://law7.ru/base99/part9/d99ru9371.htm.
[11] N 1568-IV ГД, http://ntc.duma.gov.ru/bpa/my_ntcdoc.php?dt=04.03.2005&nm=1568-IV+%C3%C4.
[12] IMF, Moldova Country Report, no.07/45, January 2007, http://www.imf.md/press/cr0745.pdf.