PRINT

Pentru că instanțele de judecată de la Chișinău nu au putut să protejeze o femeie de bătăile repetate ale fostului ei soț, CEDO a condamnat R. Moldova.

Hotărârea a fost publicată acum două săptămâni și prevede despăgubirea victimei cu 18 mii de euro din bugetul de stat. Cazul în sine este interesant pentru că dezvăluie mai multe paradoxuri în procesul de luare a deciziilor de judecătorii moldoveni, care nu au știut să aplice măsuri de protecție elementară într-un caz de violență în familie.

O.B., o femeie cu doi copii din Chișinău, a hotărât să divorțeze de soțul ei, pentru că o bătea permanent. Divorțul însă nu l-a îndepărtat din viața ei. Fiindcă nu privatizaseră încă apartamentul primit de la stat în 1998, foștii soți au continuat să trăiască împreună. Bătăile au continuat. În decurs de cinci luni, septembrie 2007 – ianuarie 2008, șapte rapoarte medicale au consemnat vătămări ale femeii din cauza loviturilor primite. De câteva ori, bărbatul a fost obligat să plătească amenzi derizorii de 140-300 lei.

Femeile de la CSJ țin partea agresorului

În 2008, O.B. a înaintat o acțiune civilă la Judecătoria Centru prin care a cerut evacuarea din apartament a fostului soț, din cauza faptului că el a insultat-o în fața copiilor și continua să aibă un comportament violent. Prima instanţă a admis cererea reclamantei. După ce a audiat copiii, care confirmau spusele mamei, și Curtea de Apel a susținut acțiunea reclamantei. Atunci agresorul s-a adresat la Curtea Supremă de Justiție și aici s-a produs o adevărată surpriză. CSJ a respins cererea femeii și a acceptat pretențiile fostului soț. Instanţa supremă a considerat că şase cazuri documentate de violenţă domestică, dintre care trei prin hotărâre judecătorească definitivă cu aplicarea amenzilor respective, nu reprezintă un argument suficient pentru a constata un comportament violent al agresorului. Curios este şi faptul că din colegiul de cinci judecători, care a luat această decizie, patru erau femei.

Legea, călcată în picioare de judecător

În urma hotărârii CSJ, reclamanta s-a adresat la CEDO. Între timp, actele de violență au continuat. În 2010, fostul soț a fost amendat cu 400 de lei pentru insulte, iar un an mai târziu, bărbatul se pare că a prins curaj și a încercat să o violeze pe O.B. Expertiza medicului susține că pe corpul femeii au fost descoperite vânătăi caracteristice tentativei de viol. Tot acest timp, ei locuiau în același apartament.

„Să-l alung de acasă și pe urmă să vină și să stea pe pragul judecătoriei?”

În 2010 a intrat în vigoare noua legislaţie cu privire la combaterea violenţei în familie şi aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie. În urma ultimelor acte de violenţă din 2011, avocatul victimei a solicitat Judecătoriei Centru aplicarea măsurilor de protecţie prevăzute de lege. În particular, a fost solicitată obligarea agresorului de a părăsi temporar domiciliul comun şi de a nu contacta cu victima.
Şi aici se produce un alt paradox al justiţiei naţionale. Instanţa a admis parţial cererea şi a emis ordonanţa de protecţie obligând agresorul să nu contacteze victima. În acelaşi timp, instanţa a respins cererea de a obliga bărbatul să părăsească temporar domiciliul comun.
În argumentarea hotărârii sale, judecătorul i-ar fi spus avocatului: „Înțelegeți, el nu are alt loc de trai. Ce vreți, eu să-l alung de acasă și pe urmă să vină și să stea pe pragul judecătoriei?”. Culmea culmilor, judecătorul a participat la seminare de instruire privind aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței domestice.

CEDO condamnă autoritățile R. Moldova

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat că abuzurile periodice psihice și fizice au afectat integritatea morală a victimei și anume prin faptul că ea a fost obligată să trăiască în apartament cu potențialul agresor.
Curtea a constatat că prin pasivitatea lor, autoritățile R. Moldova au încălcat articolele 3 (interzicerea tratamentului inuman și degradant) și 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

„Această hotărâre prezintă un interes deosebit, cel puţin din motiv că a fost constatată o violare a Convenţiei prin lipsa unor acţiuni ferme ale autorităţilor şi instanţelor naţionale în scopul protejării reclamantei, în ciuda existenţei unei legislaţii naţionale destul de precise în privinţa măsurilor de protecţie a victimelor violenţei în familie. De fapt, suntem în prezenţa unei practici vicioase, deja consacrate, când avem legi bune, care sunt aplicate defectuos. Prin această hotărâre, Curtea atrage încă o dată atenţia autorităţilor asupra faptului că orice efort de îmbunătăţire a legislaţiei trebuie susţinut prin aplicarea efectivă a acesteia”.

Din 2008 până în 2010 se respingea orice cerere de eliberare a ordonanței de protecție sau, ca și în cauza B. contra Moldovei, se emitea o ordonanță cu excepția obligării agresorului să părăsească domiciliul.

De când au intrat în vigoare modificări în legislație, plângerile din partea victimelor au crescut, probabil datorită informării cetățenilor. Anterior, nimeni nu apela în instanță pentru că nu exista o prevedere specială care să apere victimele. Pe de altă parte, în momentul în care se adresau către autorități, li se răspundea: „Nu scoateți „gunoiul” din familie”.

Sursa: Timpul.md