PRINT

Zeci de cetăţeni ai Moldovei sunt răpiţi în fiecare an, la ei acasă, de miliţia şi securitatea regimului nerecunoscut de la Tiraspol, încarceraţi, umiliţi, ţinuţi în condiţii inumane şi judecaţi pentru crime pe care nu le-au săvârşit. Cazurile de răpire şi tortură, din păcate, deşi s-au înteţit în ultimii ani, nu mai miră şi nici nu mai mişcă pe nimeni. Doar rudele victimelor, distruse de frică şi durere, fac eforturi, de multe ori supraomeneşti, şi sacrificii pentru a-i scoate pe cei dragi din gulag-urile transnistrene.

Cum e să fii răpit de acasă şi dus peste Nistru, încarcerat şi torturat, în instituţii, după pereţii cărora niciun un drept nu mai funcţionează, a simţit-o pe pielea proprie Ion Macari, un tânăr de 20 de ani, din satul Lipceni, raionul Rezina, care, zilele trecute, a revenit acasă, după ce a stat opt luni în arest la miliţia transistreană.

Calvarul tânărului a început la 28 noiembrie 2011. În acea zi Ion se afla la muncă pe deal. Cineva i-a transmis că este căutat şi aşteptat la primăria din sat. S-a urcat în Niva tatălui său şi a venit la primărie. Acolo, în prezenţa poliţistului de sector Vasile Băcilă, persoane necunoscute l-au somat să între întro maşină cu numere de înmatriculare transnistrene, după care a fost transportat peste Nistru, la Camenca, localitate aflată sub jurisdicţia regimului separatist de la Tiraspol. Tânărul nu avea la el nici măcar buletinul de identitate. A fost dus şi închis la comisariatul de miliţie din Camenca. După cum avea să afle soţia sa, Elena, mai târziu, când i s-a permis întrevederea cu soţul, acestuia i se incrimina un furt, care s-a produs la Camenca cu un an şi jumătate în urmă. Ion Macari spunea că nu avea treabă cu acest furt. La miliţie era interogat zilnic în limba rusă pe care Ion n-o prea ştia bine şi silit, sub diferite presiuni, să recunoască furtul. Ion spunea la scurtele întrevederi pe care le avea cu rudele că este forţat să semneze documente, procese verbale.

Complicitatea poliţiştilor moldoveni

Reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice împreună cu colegii de la publicaţia Cuvintul din Rezina au urmărit cazul acesta de la început, mai ales că tânărul de la Lipceni a fost sechestrat de miliţia transnistreană în plină zi, din partea dreaptă a Nistrului, şi nu fără concursul reprezentanţilor poliţiei, care, de fapt, trebuia să-l apere (!). Elena Macari şi Victor Leşan, fermier din partea locului, ne-au povestit că „operaţiunea” ar fi fost mediată, după cum aveau să afle, de responsabili de la poliţia din Rezina, care i-ar fi telefonat şefului de post din satul Lipceni, spunându-i că vor veni nişte oameni să caute o persoană şi ei trebuiesc ajutaţi. Poliţistul de sector de la Lipceni, Vasile Băcilă, la rândul său, neagă că ar fi fost în complicitate cu miliţienii tranistreni la răpirea lui Ion Macar. El spune că nu ar fi văzut nimic rău în faptul că miliţienii, care “s-au legitimat”, vroiau să discute cu un tânăr din sat pe care îl bănuiau de implicarea în mai multe furturi comise în partea stângă a Nistrului. „Eu l-am chemat pe Ion şi i-am lăsat să vorbească, căutându-mi de treburile mele. Iar când m-am întors la primărie nici ei, nici Ion nu mai erau”, spune Vasile Băcilă. Întrebat cum cei din Camenca au putut să treacă peste Nistru un om arestat, fără nici un document, şeful de post a spus: „Ei aveau legitimaţii”.

Dosar penal de ochii lumii

Rudele lui Ion Macari au depus o plângere la Procuratura din Rezina. Solicitat de noi, Igor Negrean, procuror la Procuratura Rezina, ne-a relatat că, în baza petiţiei primite de la Elena Macari, la 23 ianuarie 2012 a fost pornită urmărirea penală pentru “răpirea unei persoane săvârşită de către mai multe persoane” şi “excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” de către persoane cu funcţii de răspundere. „În cadrul anchetei s-a stabilit cu certitudine că, pe data de 28.11.2011, Macari Ion Grigore a fost luat din s. Lipceni, unde se afla, de către un grup de persoane necunoscute, presupuşi colaboratori ai miliţiei r.m.n. (or. Camenca), care l-au transportat peste punctul vamal Sănătăuca, privându-l de libertate sub pretextul tragerii la răspundere penală. Urmărirea penală a mai stabilit că acţiunile miliţienilor din or. Camenca au fost coordonate cu persoane ce deţin funcţii în cadrul Comisariatului Raional de Poliţie Rezina”, se menţionează în răspusul pe care l-am primit de la Procuratura din Rezina.

Deşi a trecut mai mult de jumătate de an, ancheta procurorilor trenează. Scuza reprezentanţilor organelor de drept, devenită retorică deja, este că “din cauza lipsei de colaborare cu organele de drept din stânga Nistrului, urmărirea penală se desfăşoară cu mari dificultăţi”. Nedumerirea rudelor la răspusul procurorilor este mare: “Adică, atunci când sunt încălcate drepturile omului, colaborare există, fie şi neoficială, iar când trebuie cineva să fie tras la răspundere, nu mai este colaborare”.

Solicitat să comenteze cazul şi acţiunile şefului de post din Lipceni, comisarul CRP Rezina, Valeriu Prodan, a dat un răspuns sec: „Pe faptul complicităţii în cazul dat a ofiţerului operativ de sector a postului de poliţie Lipceni, la moment este iniţiată o anchetă, în cadrul căreia se vor stabili toate circumstanţele”.

Avocatul Parlamentar, Anatolie Munteanu, care este şi directorul Centrului pentru Drepturile Omului, spune că “reţinerea pe teritoriul din partea dreaptă a Nistrului a cetatenilor moldoveni şi transferarea lor în custodia organelor de drept din regiunea aflată sub controlul administraţiei de la Tiraspol, unde oamenii sunt torturaţi şi supuşi relelor tratamente, iar organele de drept ale R.Moldova nu au acces să monitorizeze aceste cazuri, constituie o încălcare gravă a legislaţiei şi a drepturilor omului”. În asemenea cazuri organele de drept trebuie să demareze anchete şi să tragă la răspundere persoanele care se fac vinovate, a precizat Anatolie Munteanu.

Zilele trecute am aflat că Ion Macari a fost judecat, dar ulterior a fost lăsat în libertate. Libertatea, însă, după cum au lăsat să se înţeleagă unii consăteni de ai săi, cu care am discutat recent, l-a costat scump. După ce a revenit acasă, Ion Macari, ca şi membrii familiei lui, supăraţi pe autorităţi, că i-au lăsat singuri faţă în faţă cu maşinăria “justiţiabilă” de la Tiraspol, au refuzat să mai facă declaraţii.

Predaţi miliţiei transnistrene

Cazul lui Ion Macari însă nu este singurl de acest gen. Avocaţii Promo_LEX spun că în ultimii ani mai mulţi cetăţeni ai Moldovei au fost sechestraţi cu concursul poliţiştilor moldoveni şi predaţi organelor neconstituţionale din regiunea transnistreană. De exemplu, Oleg Filin din Chişinău a fost luat de acasă, potrivit datelor Promo-LEX, de reprezentanţii Comisariatului de Poliţie Ciocana, la 25 martie 2009 şi predate miliţiei de la Tiraspol. El a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu confiscarea averii. De atunci este deţinut în închisoarea de la Hlinaia.

Soarta unui alt tânăr este şi mai tristă. Vasile Fricăţel din satul Teliţa, Anenii-Noi, a fost arestat la 9 septembrie 2011, după cum spun rudele, de poliţişti moldoveni. Bărbatul a fost bătut şi transportat cu luntrea peste Nistru, apoi predat miliţiei transnistrene. Acolo a fost torturat ca să recunoască comiterea unui furt de vite. O perioadă Vasile Fricăţel a fost închis la Hlinoaia, după care ar fi fost eliberat, însă acasă nu a revenit. De un an rudele nu ştiu nimic de el. Ele spun că au cerut organelor de drept tragerea la răspundere a celor care l-au sechestrat pe Vasile Fricăţel, dar acestea nu au putut identifica vinovaţii.

Poliţist moldovean arestat de miliaţia transnistreană

Poliţistul de sector din rainul Ştefan Vodă Alexandru Ursu de trei ani se află în închisoarea de la Tiraspol. El a fost condamnat la 15 ani de închisoare de judecătoria din Bender, pentru că ar fi falsificat actele la procurarea unui apartament în oraşul Tighina. Asta în situaţia în care documentele au fost legalizate la un notar din Tighina, apartamentul fiind înregistrat pe numele tatălui său Timofei Ursu, iar numele lui Alexandru nu figura în acte(!). Tatăl lui Alexandru, Timofei Ursu, spune că motivul real al arestului este faptul că băiatul său era poliţist în organele de drept moldoveneşti: “Mi s-a spus în faţă acest lucru şi lui Alexadru i-au spus că rând pe rând îi vor închide pe toţi”. Pentru că soţia sa lucra la Tighina, Alexandru a hotărât să-şi cumpere locuinţă acolo. Timp de doi ani nu au avut probleme, poliţistul făcând naveta zilnic către Ştefan Vodă. A fost reţinut pe drum, la 29 iulie 2009, în când se întorcea acasă. În izolatorul miliţiei din Bender a fost torturat până şi-a pierdut cunoştinţa. Ulterior a fost forţat să-şi înstrăineze apartamentul în contul presupusului prejudiciu material cauzat de el. Întâmplător sau nu, dar locuinţa a ajuns în proprietatea unuia dintre miliţienii care l-au arestat.

Din momentul reţinerii, părinţii nu şi-au văzut băiatul timp de doi ani şi jumătate, perioadă în care au bătut la toate uşile la care au putut în încercarea de a-şi elibera copilul. Fără rezultate. “La toţi am fost şi peste tot mi se spunea că „nu putem colabora, nu ne primesc”. Am vrut să intrăm la Filat, deja patru luni de zile avem, nu putem intra. Ni s-o spus să mergem la Tiraspol şi acolo o să căutăm dreptate, pentru că ei nu pot colabora cu transnistrenii. Nici nu ne-au permis să intrăm la Filat, să ne întâlnim sau să-i spunem ceva. Ne gândim că dacă nu reuşim nimic, ne rămâne să protestăm lângă Ştefan cel Mare”. Ba mai mult, întro discuţie cu un oficial de la Ministerul de Interne, al cărui colaborator este Alexandru Ursu, tatălui său i s-a replicat că ar trebui să spună “mulţumesc” pentru faptul că Alexandru “nu a fost concediat din organe pentru absenţă nemotivată de la serviciu” (!). Părinţii sunt îngrijoraţi de soarta lui Alexandru, pentru că sănătatea i s-a înrăutăţit din cauza tratamentului la care este supus şi a condiţiilor în care este deţinut. La 22 ianurie anul current Alexandru Ursu a suportat un atac de cord. Tânărul a fost vizitat doar odată de un medic care i-a administrat o injecţie. Soţia sa, însăcinată la momentul reţinerii, a născut un băieţel, care acum creşte fără tată. Ion Manole, directorul Promolex, organizaţie pentru drepturile omului, care monitorizează cazul lui Alexandru Ursu, spune că autorităţile care negociază cu regimul de la Tiraspol trebuie să insiste ca persoanele care s-au adresat către autorităţile constituţionale să beneficieze de anumite drepturi şi chiar să fie cercetate de către organele de drept ale Moldovei: “Să admitem că există anumite fapte ce ar demonstra vinovăţia acestei persoane. În cazul de faţă, mai ales că presupusa faptă a fost săvârşită pe teritoriul oraşului Tighina, ar trebui implicate autorităţile constituţionale împreună cu regimul de la Tiraspol, ar trebui investigată minuţios situaţia acestui tânăr, iar în cazul în care este vinovat el trebuie dedat autorităţilor constituţionale pentru a fi judecat şi pentru a răspunde în faţa legii”. Alexandru Ursu a reclamat încălcarea dreptrilor sale la CEDO.

Răpit de la liceu

Alexandru Bejan, elev la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol, de aproape doi ani este terorizat de MGB-ul transnistrean, aşa-zisul minister al securităţii. El a fost luat cu forţa chiar din incinta liceului, la 29 februarie 2012, de către doi ofițeri ai securităţii transnistrene. La securitate a fost obligat să scrie un autodenunț și să-și recunoască vina în săvârșirea unor „acte de terorism”. I s-a prezentat o expertiză grafologică care ar fi demonstrate că băiatul ar fi autorul unei ameninţări cu character terorist. În luna iunie lui Alexandru i-a fost înaintată acuzarea de „denunțare mincinoasă a actelor de terorism”, el riscând să petreacă 3 ani în temniţele ilegale din regiunea transnistreană. Băiatul s-a arătat nedumerit în legătură cu faptul că figurează pe lista de suspecţi a securităţii transnistrene: “Nu înţeleg de ce am figurat pe lista lor şi nici rezultatele expertizei nu ştiu de unde s-au lua, pentru că nu am scris nicio scrisoare de ameninţare niciodată”. El şi-a amintit că în 2009, când venise la studii în Tiraspol a avut un incident. O cunoştinţă de-a sa s-a bătut cu un locuitor, iar Alexandru atunci a fost reţinut să depună mărturii. În 2011 şi anul acesta, mai mulţi minori din Tiraspol, aflați în evidența miliției locale, au fost supuși intimidărilor și impuși să transcrie texte necunoscute pe foi separate. Juristul Alexandru Zubco de la Promolex spune că la audierea elevului, care era minor, nu s-a ţinut cont de standardele internaționale privind justiția juvenilă: “Bejan este o altă victimă a serviciilor de securitate de la Tiraspol. Aceste acuzaţii de terorism aduse unui elev al Liceului român de la Tiraspol urmăresc scopul de a face presiuni şi a ţine în frică școlile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană”.

Arestată în locul mamei sale

Elena Dobroviţcaia, o tânără de 20 de ani din Tighina, a fost luată ostatec de către separatiștii transnistreni. Ea a fost arestată pentru simplul motiv că mama sa, Zinainda Ciuhnenco, nu se prezenta la organul de miliţie, unde era citată în legătură cu un dosar mai vechi legat de un accident rutier, cu care o şantajau de ceva timp miliţienii. Tanara, care era însărcinată la acel moment, a fost eliberată la o săptămână, după ce au intervenit mai multe organizaţii pentru drepturile omului. Calvarul prin care a trecut Elena Dobroviţcaia în cele câteva zile cât s-a aflat în izolatorul comisariatului de miliţie din Tighina, unde nu este aerisire şi nici lumină, este greu de descris.

A devenit suspect pentru că vorbea mai multe limbi străine

Şi familia unui alt tânăr din Tiraspol a trecut printrun calvar după ce băiatul lor, Boris Mozer, la 21 de ani, a fost arestat şi judecat, pentru o presupusă fraudă la o companie de telefonie unde lucra, ca manager de vânzări. Natalia Mozer, mama tânărului, ne-a povestit că li s-a cerut să restituie presupusa pagubă încă înainte de procesul de judecată. Părinţii s-au văzut nevoiţi să vândă apartamentul şi automobilul, ca sa adune suma pretinsă, dar între timp dauna revendicată a crescut: “Ne telefona acasă, în repetate rânduri, seful de pază de la companie. Şi ne tot întreba: când o sa restituţi banii, când ne vedem banii înapoi? Şi atunci am vândut apartamentul. După care am mai împrumutat de la o prietenă din Chişinău trei mii de euro”. Cu toate acestea, Boris Mozer a fost judecat şi timp de 3 ani ţinut în codiţii inhumane la închisoarea din Hlinaia. Părinţii, ajutaţi de rude au “plătit” enorm de mult ca să-şi scoată feciorul. “Am dat totul, pentru că ne temeam că nu-l vom scoate viu de acolo. Ei aproape că l-au distrus. După eliberare, mai mult de un an s-a aflat în tratamente şi cu greu l-am pus pe picioare. Ne-am temut real că o să-l pierdem”, îşi reaminteşte printre lacrimi Natalia Mozer. Acum Boris se află peste hotare. Părinţii, de teamă pentru viaţa copilului, nici nu vor să spună unde se află acesta. Împreună cu alte mame ale căror copii au devenit victime are regimului de la Tiraspol, Natalia Mozer a fondat anul acesta o asociaţie obştească Mamele pentru drepturile omului, care şi-a propus să lupte pentru repunerea în drepturi a cetăţenilor supuşi torturii şi tratamentelor inumane de către regimul separatist din regiunea transnistreană. Cazul lui Boris Mozer este pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Închis pentru a-i fi preluată afacerea

Vitalie Eriomenco este de baştină din orăşelul Ştefan Vodă. A început să facă afaceri încă de tânăr, apoi şi-a dezvoltat în regiunea transnistreană o reţea de brutării şi, întrucât afacerea mergea bine, a trecut cu traiul în Slobozia, localitate din stânga Nistrului. A fost luat în noaptea de 29 martie 2011 de acasă şi de atunci stă încarcerat la Tiraspol. Soţia sa şi cei doi copii au fost nevoiţi să fugă în aceeaşi noapte, ajutaţi de prieteni, la Chişinău. Nu au luat din casă nici un capăt de aţă şi nici nu au mai putut recupera ceva. Părinţii lui Alexandru, ambii în etate, nici nu mai ştiu unde să meargă după ajutor. Procesul de judecată e pe rol, el fiind acuzat de furt în proporţii deosebit de mari. Rudele şi prietenii spun însă că Vitalie este victima unor scenarii puse la cale încă de administraţia Smirnov împotriva oamenilor de afaceri moldoveni, dar nu fără concursul unor funcţionari din structurile de stat ale R.Moldova. Numai în 2010 – 2011 mai mult de 10 oameni de afaceri au fost arestaţi de regimul de la Tiraspol. Familia lui Vitalie afirmă că arestul s-a făcut cu scopul de a-i fi preluat businessul, iar cei implicaţi sunt cetăţeni ai R.Moldova. Sora lui Vitalie, Ala, ne-a declarat că deşi nu există nicio probă la dosar care ar dovedi vinovăţia lui Vitalie, procesul continuă, el find supus unor presiuni enorme. “Acolo, dincolo de condiţiile inumane în care este deţinut, asupra lui se fac presiuni pentru a-l demoraliza, a-i distruge personalitate, demnitatea. El este bolnav, dar nu are acces la serviciile medicale”, ne spune îngrijorată sora lui. Ea se arată indigantă de faptul că deşi s-a adresat avocaţilor parlamentari cu rugămitea de a interveni, aceştia i-au răspuns la fel cum au răspuns şi aşa-zişii apărători ai drepturilor omului din Transnistria. În august 2011, Eriomenco a depus o cerere la CEDO, reclamând privarea ilegală de libertate, tortură şi tratamente inumane. Curtea a dispus examinarea în mod prioritar a cauzei respective.

MAI transmite Tiraspolului date personale despre cetăţenii moldoveni

Acum o lună, familia lui Vitalie Eriomenco a acuzat public autorităţile moldoveneşti de complicitate cu regimul de la Tiraspol şi de furnizarea datelor cu caracter personal despre membrii familiei sale care locuiesc în partea dreaptă a Nistrului. Ministerul de Interne al R.Moldova a transmis, la solicitarea organelor judiciare transnistrene, informaţii despre 6 cetăţeni ai R. Moldova, printre care Eriomenco Vitalie, privat ilegal de regimul de la Tiraspol. La 22 decembrie 2011 aşa-zisul şef provizoriu al direcţiei anticorupţie de la Tiraspol, A.V. Mejinschii, a adresat colonelului de poliţie Gheorghe Tretiacov un demers prin care a solicitat informaţii în privinţa lui Vitalie Eriomenco şi membrii familiei acestuia. În mai puţin de o lună, Tretiacov a expediat la Tiraspol materiale pe 9 file, care conţin date cu caracter personal a şase cetăţeni ai R.Moldova. Mai multe ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului au sprijinit apelul şi au cerut public, la 25 iulie, sancţionarea şefului Direcţiei Poliţie Criminală din cadrul MAI, Gheorghe Tretiacov, pentru că a pus la dispoziţia organelor pretinse de drept din regiunea transnistreană informaţii despre cetăţenii moldoveni, şi a directorului Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Vitalie Paniş, învinuit că muşamalizează acţiunile lui Tretiacov.

La 29 mai şi 9 iulie, membrii familiei Eriomenco au sesizat Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, solicitând intervenţia acestui organ de stat în apărarea drepturilor lor la protecţia datelor cu caracter personal şi pedepsirea persoanelor vinovate de transmiterea informaţiilor personale în adresa unei entităţi ilegale şi anticonstituţionale din stânga Nistrului. Directorului instituţiei Vitalie Paniş a răspuns petiţionarilor că nu au fost admise încălcări, deoarece transmiterea actelor cu caracter personal în adresa „autorităţilor din stânga Nistrului” are temei juridic datorită Acordurilor încheiate în 1999 şi 2001, între MAI şi conducerea organelor afacerilor interne de la Tiraspol (!). Aceasta în situaţia în care încă în anul 2005 Curtea de Apel Chişinău a declarat nule acordurile la care face trimitere Vitalie Paniş (!).

„Sarcina MAI este de a-şi proteja proprii cetăţeni. Din corespondenţă reiese că funcționarii de la Interne pun în pericol viața, sănătatea, siguranța și proprietatea propriilor cetățeni, transmițând informații structurilor pe care, de fapt, le consideră ilegale. Reiese că aceste informaţii au fost transmise în baza unor înţelegeri reciproce. Chiar dacă datele ar fi fost transmise în baza unor acorduri, oricum este ilegal. Orice document contrar Constituţiei este nul”, a comentat Alexandru Zubco, juristul Promo-LEX.

Colonelul Tretiacov, citat de portalul Moldova.org, a declarat că angajaţii MAI „au admis o greşeală tehnică în antetul scrisorii”. „Nu am recunoscut în niciun fel legitimitatea celor de la Tiraspol. Eroarea a fost în antet, în rest colaborăm în baza unor acorduri, doar la capitolul combaterea criminalităţii. Suntem în afara politicului”, s-a apărat colonelul. Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a catalogat conţinutul declaraţiei societăţii civile ca nefondat şi subiectiv.

Necesitatea documentării tuturor încălcărilor legii

Procuratura Republicii Moldova are câteva subdiviziuni teritoriale care au sarcina să apere drepturile cetăţenilor din localităţile aflate sub jurisdicţia administratiei de la Tiraspol. Procuratura raionului Dubăsari îşi are sediul în satul Ustia, localitate aflată în partea dreaptă a Nistrului. Cea de-a doua subdiviziune se află în municipiul Tighina, iar pentru raionul Grigoriopol funcţioneă o intanţă judecătorească, cu un singur judecător, care îşi are sediul în Judecătoria Centru din Chişinău. În ce măsură aceste instituţii îşi pot onora obligaţiunea de a proteja drepturile cetăţenilor din această regiune? Procurorul raionului Dubăsari, Valentina Bradu spune că la modul practic este imposibilă instrumentarea dosarelor în teritoriul controlat de autorităţile transnistriene. Colaboratorii organelor de drept ale Moldovei sunt arestaţi şi umiliţi de miliţia transnistreană şi, uneori, ei înşişi au nevoie de protecţie. Din această cauză, până acum, nici unul din dosarele pornite în care erau vizaţi factori de decizie din regiunea transnistreană nu a ajuns în judecată. „Pentru a investiga cazurile, suntem obligati sa ne deplasam prin acele posturi vamale, unde ei, fiind convinşi că sunt stăpâni, îşi permit diverse abuzuri”, spune Valentina Bradu. Mulţi dintre figuranţii dosarelor intentate – miliţieni, anchetatori, procurori sau judecători din Transnistria care şi-au uzurpat calităţi oficiale, cum spune legea – au şi cetăţenia Republicii Moldova. Prin urmare, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest internaţional pe numele lor. Numai că la modul practic nimeni nu s-ar încumeta să aplice această procedură, pentru că ar urma reacţii previzibile din partea Tiraspolului, precizează procuroarea.

Procuratura Tighina se află, încă din anul 1992, în aceeaşi clădire cu miliţia transnistreană. Miliţienii înregistrează riguros fiecare vizită la organele de drept moldoveneşti. Procurorii moldoveni ocupă cinci birouri în clădirea Comisariatului. Tot acolo se află şi comenduirea Bender. “În 92 când ne-au dat birouri, parcă special au împărţit, peste un birou două este câte un birou două de-a miliţiei din Bender. La intrare este un post din 3 persoane: un militar, un poliţist şi un miliţian. Ei fixeaza cine a venit, la cine a venit, datele de paşaport. Din această cauză oamenii au frică şi se adresează rar la noi, dar în cazul plângerilor întemeiate, am deschis dosare”, ne declară Ion Tcaci, procuror de Tighina. Unul din cazurile pe care Procuratura Tighina a pornit dosar penal ţine de un tânăr care a fost răpit de reprezentanţii MGB-ului, dus la Nistru, unde i s-a pus pistolul la cap, cerându-i-se ultimativ să plece din regiune, în caz contrar era ameninţat că va fi împuşcat. Procurorii recunosc că chiar dacă sunt pornite dosare penale, la modul practic este imposibil să fie duse la bun sfârşit.

Dreptul de a se adresa organelor constituţionale ale R.Moldova

ONG-urile care monitorizează situaţia privind drepturile omului în regiunea transnistreană susţin că în mare parte cetăţenii din stânga Nistrului nici nu ştiu că au dreptul să se adreseze la organele constituţionale ale Moldovei din regiune. Ion Manole, directorul Promo-LEX, afirmă că autoritatea organelor constitutionale ale Moldovei în stânga Nistrului nu este una bună, pentru că pe parcursul anilor acestea “nu prea au dorit sau nu au făcut nimic pentru examinarea concretă a fiecărui caz, de multe ori oamenii alegăndu-se doar cu un refuz”. El se declară convins că toate cazurile de încălcare a drepturilor omului în stânga Nistrului trebuie să fie încadrate în dosare, chiar dacă făptuitorii astăzi nu pot fi traşi la răspundere penala. În schimb, aceste dosare instrumentate, potrivit normelor legale, se vor constitui într-un material probatoriu greu de contestat în timpul negocierilor în problema reglementării transnistrene sau în discuţiile cu diplomaţii şi misionarii străini.

Avocaţii organizaţiei se arată îngrijoraţi de numărul alarmant de mare de persoane închise în penitenciarele din regiunea transnistreană. Dacă în 19 penitenciare din dreapta Nistrului sunt deţinute ceva mai mult de 6 mii de persoane, apoi în doar 3 penitenciare din autoproclamata republică nistreană sunt închişi peste 3 mii de oameni. Majoritatea celor deţinuţi îşi ispăşesc pedeapsa în baza unor sentinţe emise de autorităţi nerecunoscute, documente ce nu pot fi considerate legale, susţine Manole.

Multe dintre reţineri şi condamnări se fac pe acuzaţii neîntemeiate, mai mult cu scopul de a intimida oamenii pentru faptul că sunt moldoveni şi pentru a stoarce bani de la rudele lor, spune Manole: “Am întâlnit cazuri, când persoanele au fost arestate şi condamnate pentru simplul fapt că aveau bani, proprietăţi sau afaceri profitabile. Avem informaţii că unii au plătit bani grei pentru a fi scoasă persoana din închisoare. Invocarea unor aşa zise crime gen terorism, trădare de aşa-zisa patrie, sau spionaj este cea mai uşoară metodă de intimidare a populaţiei. Prin astfel de incriminări, populaţia devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face şi situaţia convine regimului pentru a-şi menţine influenţă şi a menţine frica, spaima în rândurile populaţiei”.

Experţii de la Promo-LEX atestă totuşi o creştere a numărului de sesizări de la cetăţenii din localităţile aflate sub jurisdicţia administratiei de la Tiraspol. Ei presupun că îşi face efectul mediatizarea unor cazuri de rezonanţă, cum ar fi cel al jurnalistului Vardanean şi al inspectorului fiscal Ilie Cazac.

Sursa: Centrul de Investigații Jurnalistice