Colaborarea poliţiei moldoveneşti cu miliţia separatistă, scumpă la CEDO

Home Colaborarea poliţiei moldoveneşti cu miliţia separatistă, scumpă la CEDO

Colaborarea poliţiei moldoveneşti cu miliţia separatistă, scumpă la CEDO

image_printPRINT

Juriştii prognozează în timpul apropiat un val de hotărâri CEDO ce vizează încălcări ale drepturilor omului în stânga Nistrului, cum ar fi arestări ilegale. Guvernul moldovean poate scăpa necondamnat doar dacă va demonstra că a depus suficiente eforturi pentru a-şi proteja cetăţenii.

De câteva luni, de când a fost eliberat din temuta închisoare de la Hlinaia, Alexandru Ursu (32 de ani), fost sectorist în satul Hagimus, raionul Căuşeni, – localitate aflată la un pas distanţă de „hotarul“ cu autoproclamata republică – nu a mai pus piciorul în regiunea separatistă. După ce s-a aflat trei ani în detenţie, bărbatul nu vrea să-şi mai rişte libertatea.
„Sincer, mi-e frică să merg acolo. Acei ani au avut un gust amar. Libertatea m-a costat prea mult“, mărturiseşte poliţistul, care fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru escrocherie, după ce-şi cumpărase un apartament la Tighina. A ieşit la libertate doar după nenumărate demersuri adresate oficialilor de la Chişinău şi reprezentanţilor de la Tiraspol de către tatăl său şi soţia Irina.
Deşi a fost graţiat de liderul separatist Evgheni Şevciuk, după câteva modificări operate în legislaţia penală a rmn, aşa-zişii judecători au recalificat acuzaţiile ce i se aduc în conformitate cu un alt articol din „codul penal“. Aşa că, potrivit sentinţei din ianuarie 2013, poliţistul ar trebui să mai stea după gratii 12 ani şi şase luni.

Aşteaptă verdictul CEDO

Acum Alexandru se fereşte de separatiştii în uniformă şi încearcă să se bucure de viaţă alături de cei dragi. De o lună este ofiţer în cadrul Serviciului de investigare a fraudelor economice în oraşul Căuşeni.

„Pentru că am rămas fără casa de la Tighina, din puţinul pe care-l primesc lunar, închiriez un apartament la Căuşeni ca să am unde sta cu familia. Între timp, aştept verdictul Curţii de la Strasbourg. Altfel nu am cum să demonstrez că am stat pe nedrept după gratii“, spune el.
Plângerea lui Alexandru a ajuns la Înalta Curte în aprilie 2011. A invocat înainte de toate faptul că s-a aflat ilegal în detenţia autorităţilor nerecunoscute, făcând trimitere la articolul 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la libertate şi siguranţă. Ca el, alte zeci de victime ale regimului din stânga Nistrului aşteaptă un verdict de la Strasbourg.
Deşi drepturile cetăţenilor sunt încălcate de mai bine de două decenii în autoproclamata republică, deocamdată, regiunea a fost vizată doar în trei hotărâri ale CEDO, toate de rezonanţă. Primele două (2004 şi 2011) le-au făcut dreptate deţinuţilor politici Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa şi Alexandru Leşco. O a treia decizie (2012) a fost adoptată în cazul şcolilor cu predare în limba română din regiune supuse presiunilor de autorităţile de la Tiraspol. Republica Moldova a fost condamnată doar în primul dosar, magistraţii CEDO au decis atunci cu unanimitate de voturi ca atât Guvernul de la Chişinău, cât şi cel al Federaţiei Ruse trebuie să pună capăt detenţiei ilegale a celor patru bărbaţi.

Victime ignorate de autorităţi

„Iniţial, plângerile din stânga Nistrului nu erau examinate pentru că nu era o jurisprudenţă clară şi exista o incertitudine în ceea ce privişte aplicarea Convenţiei Europene. După hotărârea în privinţa lui Ilie Ilaşcu, a urmat cazul Ivanţoc unde am declarat că de situaţie e reponsabilă doar Rusia. Ulterior, ca să ne fortificăm poziţia, a urmat dosarul şcolilor. S-a spus clar că Moldova a făcut totul pentru a rezolva situaţia. Aşa că acum, având precedente clare, responsabilă se face doar Rusia“, explică preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, fost judecător la CEDO din partea Moldovei.

„Abordarea pe care o au autorităţile de la Chişinău este una greşită. Dacă în dosarul şcolilor Guvernul a întreprins anumite măsuri, în cazul persoanelor care se află în închisorile separatiste se face prea puţin. Avem multe cazuri când, adresându-se organelor de drept, victimele au fost pur şi simplu ignorate. Tocmai de asta vreau să cred că se va reuşi să fie demonstrată şi vinovăţia autorităţilor moldovene“, îl contrazice Ion Manole, preşedintele Asociaţiei Promo-Lex.
12 cazuri în proces de examinare

Din 2010, CEDO a comunicat guvernelor Moldovei şi Federaţiei Ruse 11 cazuri ce se referă la reţinerea şi detenţia ilegală, dosare de care se ocupă juriştii Promo-Lex. Cel de-al doisprezecelea se află în gestiunea altor avocaţi. Patru au fost comunicate de la începutul acestui an. Alte câteva zeci de plângeri îşi aşteaptă rândul. Asta înseamnă că magistraţii Înaltei Curţi au început să examineze aceste plângeri şi că în scurt timp ne putem aştepta la un val de hotărâri ce vizează încălcarea drepturilor omului în regiunea separatistă. „Republica Moldova este parte a acestui mecanism din 1998. După decizia în cazul Ilaşcu, victimele au înţeles că CEDO este un instrument sigur prin care ar putea să demonstreze că le-au fost violate drepturile“, adaugă Ion Manole. Va fi sau nu obligat Executivul moldovean să scoată bani grei din buget pentru a despăgubi aceste victime depinde de faptul dacă Chişinăul va aduce suficiente probe ca să demonstreze că a luat măsuri pentru a apăra fiecare persoană în parte. „Nu ignorăm adresările celor care cred că le-au fost lezate drepturile. Utilizăm toate instrumentele existente – şi misiunea OSCE, şi Comisia Unificată de Control, şi formatul de negocieri 5+2. Au fost cazuri când s-a reuşit. Acum ţine de competenţa CEDO să spună dacă au fost suficiente acţiunile noastre“, constată George Balan, şeful Biroului pentru reintegrare. Până magistraţii de la Strasbourg vor începe să dea verdicte, juriştii se întreabă cum va argumenta Guvernul cazurile de reţinere efectuate cu ajutorul poliţiştilor moldoveni.

„Până nu demult, conducerea MAI admitea tacit colaborarea neformală între poliţie şi miliţia din rmn, fapt demonstrat în mai multe dosare. Cum va apăra agentul guvernamental poziţia Chişinăului în situaţia în care vinovaţii au rămas nepedepsiţi? Cel mai probabil, ne aşteaptă condamnări“, comentează Vadim Vieru, jurist Promo-Lex.

Pe rol la Strasbourg

În prezent la CEDO sunt pe rol 12 cazuri ce au fost deja comunicate celor două ţări ce figurează în calitate de pârâţi: Republica Moldova şi Federaţia Rusă.
Dosarul Beşleaga;
Dosarul Matcenco;
Dosarul Mozer;
Dosarul Bezrodnîi;
Dosarul Băluţă;
Dosarul Antonov;
Dosarul Filin;
Dosarul Eriomenco;
Dosarul Elitov;
Dosarul Panteleiciuc;
Dosarul Berzan;
Dosarul Mangîr.

Precedentele Ilaşcu şi Ivanţoc

La 8 iulie 2004, CEDO a dat verdictul în cazul Ilaşcu şi alţii contra Moldovei. Guvernul de la Chişinău s-a văzut obligat să le achite la trei membri ai grupului Ilaşcu – Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa şi Alexandru Leşco prejudicii a câte 60.000 de euro. Reclamanţii au mai primit câte 3.000 de euro pentru cheltuieli de judecată. Totodată, Ilie Ilaşcu – a primit de la Federaţia Rusă 180.000 de euro, iar ceilalţi – câte 120.000 de euro. Peste şapte ani, Înalta Curte a condamnat din nou Guvernul Federaţiei Ruse în cazul lui Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa. Magistraţii au examinat legalitatea detenţiei lor după 8 iulie 2004 şi au constatat că reclamanţii cad sub jurisdicţia Federaţiei Ruse. CEDO a obligat autorităţile ruse să le achite familiilor celor doi peste 80.000 de euro.

sursa: adevarul.ro

/ Promo-LEX în presă

partajează