PRINT

Părinții sau buneii își omoară copii și nepoții. Soții curmă viețile soțiilor sau invers. Tragediile de săptămâna trecută au făcut să încremenească o țară întreagă. Experții în domeniul drepturilor omului sună alarma și spun că cea mai mare vină o poartă autoritățile – acestea nu oferă suficientă protecție victimelor violenței domestice.

Cazul recent când un bărbat din satul Vâlcele din raionul Cantemir, care, în urma unei neînțelegeri dintre el și soția sa, și-a omorât cu cruzime cei trei copiii a zdruncinat Moldova. Micuții aveau vârste cuprinse între 1 și 6 ani și au murit în urma multiplelor plăgi de cuțit în regiunea gâtului. După cele întâmplate, bărbatul ar fi încercat să se sinucidă, dar a fost salvat.

Cu câteva zile în urmă, un alt caz a pus pe gânduri pe mai multă lume. Este vorba de tragedia din satul Vadul-Raşcov din Şoldăneşti, acolo unde un băieţel de numai șapte ani ar fost omorât cu brutalitate de tatăl său, mama acestuia fiind la muncă.

Un alt caz, aceeași cruzime

Un alt omor în famile a fost înregistrat recent în localitatea Nimereuca, raionul Soroca, unde un tânăr de 22 ani și-ar fi omorât socrul, lovindu-l mortal cu un obiect ascuțit.

Date alarmante. Anul trecut în ţara noastră au fost omorâte în bătaie 36 de persoane, acestea fiind victime ale violenţei în familie. Experţii în drepturile omului critică autorităţile că nu oferă protecţie victimelor violenţei domestice, în mare parte acestea fiind femei şi copii.

În prezent, Republica Moldova este în atenţiaComitetului pentru eliminarea discriminării față de femei (entitate în cadrul Organizaţiei naţiunilor Unite). Asta deoarece autorităţile nu reuşesc să ofere destulă protecţie cetăţenilor.

Statul, complice la omor

În anul 2014, Vera Creţu, o femeie din oraşul Chişinău a fost omorâtă în bătaie de soţul său. Cazul a intrat în vizorul juriştilor Asociația Promo-LEX. Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-LEX și reprezentant al victimei susține că doamna era bătută ani la rând, aceasta de fiecare dată cerând ajutorul oamenilor legii. „Protecţia” pe care i-a oferit statul victimei a fost luarea la evidență a soţului. Evidenţa era doar pe hârtie, căci bătăile nu au contenit, ultimele lovituri cu toporul fiind fatale pentru femeieLa sfârşitul anului 2014, agresorul a fost condamnat de către Judecătoria Centru din municipiul Chişinău la opt ani de închisoare, sentinţă menţinută şi de Curtea de Apel Chişinău. Decizia instanţei de apel însă nu este definitivă, cauza urmând a fi examinată şi de magistraţii de la Curtea Supremă de Justiţie.

Dumitru Sliusarenco spune că acest caz este diferit de alte cazuri de violență în familie, pentru că, scoate în evidență lipsa unui mecanism eficient de prevenire și protecție a victimelor la fazele inițiale ale conflictelor. „Statul se dovedește a fi incapabil de a interveni în situațiile de conflicte violente în familie și a preveni degradarea acestora, consecințele fiind de multe ori tragice. Cazul va fi prezentat în premieră pentru Republica Moldova de către o organizație pentru apărarea drepturilor omului în numele și interesele victimei decedate, ceea ce ar putea crea o practică pozitivă în procesul de examinare a încălcărilor drepturilor omului la comitetele ONU”,menţionează avocatul.

Cazul doamnei Creţu este al doilea de acest fel discutat la nivel internaţional de către Comitet. În anul 2012, o altă victimă a violenţei în familie din Moldova s-a adresat la Comitet, invocând complicitatea statului la maltratarea sa și discriminarea ei în bază de gen în a beneficia de protecţia legii.

Avocat: „Avem probleme cu prevenirea, investigarea și asigurarea protecției victimelor…”

Dumitru Sliusarenco a precizat pentru Report.md că vor mai fi discutate asemenea cazuri la nivel internaţional atât timp cât autorităţile statului rămân indiferente la cazuri de violenţă în familie, de cele mai multe ori lăsând victime alături de agresor. „Problemele de bază în cazurile de violență în familie sunt la capitolul prevenire, investigare și asigurarea protecției victimelor. În ceea ce privește prevenirea, autoritățile reacționează în majoritatea cazurilor abia când sunt semne evidente de leziuni corporale sau chiar mai grav, decese. La fazele inițiale ale conflictului, autoritățile nu sunt capabile să reacționeze și să prevină escaladarea conflictului”, precizează avocatul.

Dumitru Sliusarenco spune, însă, că aceste cazuri de violenţă în familie sunt calificate de cele mai multe ori ca acte de huliganism sau injurie și, de obicei, sunt investigate doar violența fizică.

Ordonanţă „fără protecţie”

Deşi în anul 2008, Republica Moldova a reglementat violenţa în familie, adoptând Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, document prin care este introdusă ordonanţa de protecţie – un instrument care are menirea să protejeze victima, situaţia nu s-a îmbunătăţit. Legea îi interzice agresorului să se apropie de victime pe o perioadă determinată. „Ceea ce ține de protecția victimei, aici este una din cele mai grave probleme, pentru că autoritățile nu au un mecanism eficient de implementare a ordonanței de protecție și chiar dacă aceasta se eliberează de judecător, este greu de aplicat. Pe de altă parte victimei foarte rar i se asigură un loc într-un centru de plasament, nemaivorbind de consiliere psihologică și asistență materială”, conchide Dumitru Sliusarenco.

Femeile şi copiii, supuse cel mai des violenţei domestice

DateleInspectoratului General de Poliție (IGP) arată că femeile și copiii sunt, de cele mai multe ori, victime ale violenței în familie. Anul trecut, 90 la sută din victimele violenţei domestice erau femei şi copii.

Organizaţiile neguvernamentale şi instituţiile statului responsabile de apărarea drepturilor omului sunt îngrijorate de numărul mare de victime ale violenţei în familie înregistrat în ultimii ani, recomandând guvernanţilor să întreprindă măsuri urgente de contracarare a acestui fenomen. Oficiul avocatului poporului cere autorităţilor să adapteze legislaţia naţională la cadrul legislativ internaţional. „Datele oficiale arată creșterea numărului cazurilor de violență în familie (6 569 cazuri în anul 2012 față de 9 203 cazuri în 2015) și ineficiența intervenției autorităților în protecția victimelor. Este necesară perfecționarea în continuare a cadrului normativ existent; ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice; sporirea gradului de informare și educare a populației prin campanii informaționale permanente”, se arată în Raportul Evaluării Periodice Universale (EPU) a situaţiei drepturilor omului în Republica Moldova.

Atitudine discriminatorie faţă de femei

Şi Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității menţionează în Raportul EPU elaborat de această instituţie că, deși cadrul legal prevede măsuri de protecție pentru victimele violenței domestice și sancțiuni pentru agresor (pentru comiterea actelor de violență), de cele mai multe ori femeile-victime nu au acces la remediile legale respective. „Din cauza persistenței stereotipurilor și ideilor preconcepute referitoare la rolul femeilor în familie, autoritățile nu apreciază seriozitatea problemei violenței domestice și nu reacționează prompt atunci când primesc plângeri de la victime. Consiliul se arată îngrijorat de persistența acestei atitudini discriminatorii față de femei, care are drept consecință omisiunea de a investiga eficient cazurile de violență domestică și asigurarea protecției egale din partea legii”, se menționează în raportul citat.

Restanţe

În luna noiembrie curent, Republica Moldova va raporta în faţa Organizaţiei Naţiunilor Unite despre situaţia drepturilor omului din ţara noastră. În anul 2012, autorităţile şi-au asumat angajamentul de a asigura respectarea drepturilor femeilor şi copiilor, inclusiv ale victimelor violenţei în familie. La patru ani de la asumarea acelor angajamente, nu s-a făcut aproape nimic. Aleşii au reuşit doar să adopte în primă lectură un proiect de lege pentru modificarea a 13 acte legislative în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie. Atât!

Amendamentele prevăd pedepse penale mai dure pentru cei care au comis acte de violenţă în familie. Agresorul care va comite acte de violenţă faţă de un membru al familiei riscă până la trei ani de detenție (acum această acţiune se pedepseşte cu doi ani de închisoare). Proiectul de lege mai stabilește că sancţiunea pentru aceeaşi acţiune săvârşită asupra a doi sau mai mulţi membri ai familiei, va fi majorată de la cinci până la şase ani privațiune de libertate. Însă în situaţii mai grave, atunci când agresorul a omorât victima, acesta va fi încarcerat pe o perioadă de la opt până la 15 ani, faţă de 5-15 ani cât este prevăzut în actuala legislaţie penală.

Evaluarea Periodică Universală (EPU) este un proces unic ce implică revizuirea situației drepturilor omului în toate statele membre ONU. EPU este un proces condus de către stat, sub auspiciul Consiliului pentru Drepturile Omului, care oferă fiecărui stat oportunitatea de a declara acțiunile întreprinse pentru îmbunătățirea situației în materie de drepturile omului în țara vizată și pentru a îndeplini obligațiile ce țin de domeniul drepturilor omului.

Sursa: report.md