Ilie Cazac, fost inspector fiscal, condamnat anul trecut la Tiraspol, la 14 ani închisoare pentru trădare şi spionaj în favoarea Republicii Moldova, a fost eliberat. El a declarat Europei Libere că s-a dat curs ultimei sale cereri de grațiere, trimisă pe 19 septembrie. Pentru organizațiile care se ocupă de drepturile omului dar şi pentru Asociația Promo-Lex de la Chişinău, a fost vorba, ca în cazul jurnalistului Eduard Vardanean, de un proces politice, care a încălcat drepturile fundamentale. Ion Manole, preşedintele Asociaţiei Promolex, i-a acordat un interviu Dianei Răileanu.

Europa Liberă: Cum a fost eliberat Ilie Cazac?

Ion Manole: „Din ceea ce ştim noi, i s-a spus să-şi strângă lucrurile şi să se pregătească pentru că va fi liber şi, într-adevăr, în timp de două ore a fost liber.”

Europa Liberă: Dar ce a stat la baza eliberării lui?

Ion Manole: Nu putem încă spune, pentru că este devreme. Nu cunoaştem cu exactitate şi probabil este foate greu să spunem ce anume a stat la baza acestei eliberări. Putem presupune că acesta este rezultatul mai multor demersuri şi insistenţe din partea tuturor celor care s-au implicat în eliberarea sa. Mă refer la asociaţiile obşteşti, mă refer la autorităţile constituţionale, mă refer la organizaţiile internaţionale cum ar fi OSCE, şi evident actorii „5+2”.

Europa Liberă: Am vorbit acum cu Ilie Cazac şi mi-a zis că, de fapt, i-au dat drumul pentru că ar fi fost semnată acea cerere de graţiere pe care a adresat-o lui Igor Smirnov.

Ion Manole: „De aceea vă spuneam că sunt mai multe presupuneri, este foarte greu să spunem care este cu exactitate cauza principală.”

Europa Liberă: Credeţi că eliberarea lui Ilie Cazac are vreo legătură cu alegerile prezidenţiale din regiunea transnistreană?

Ion Manole: „Nu ştiu, este foarte greu să facem o legătură cu aceste evenimente. Eu cred că cel puţin atâta timp cît Ilie încă este pe teritoriul respectiv, trebuie să ne abţinem de la multe comentarii.”

Europa Liberă: Ce veţi face cu cererile înaintate la CEDO şi care credeţi că va fi soarta dosarelor intentate de Procuratura Generală în cazul lui Ilie Cazac?

Ion Manole: „Concret despre cazul lui Ilie Cazac la CEDO, cred că va decide în primul rând Ilie şi familia sa împreună cu avocaţii. Dacă vorbim despre dosarele intentate de Procuratura Generală, cred că ele nu trebuie să aibă o altă evoluţie decît cea legală.”

Sursa: Europalibera.org

Stela Surchicean: „Ilie e un deţinut politic pe care îl folosesc care şi cum pot.”

La insistenţa avocaţilor Promo-Lex, Procuratura Generală a pornit o urmărire penală pentru a identifica persoanele care au refuzat să-i ofere asistenţă medicală lui Ilie Cazac în penitenciar. Fostul inspector fiscal, condamnat la 14 ani de închisoare sub acuzaţia de înaltă trădare şi spionaj în favoarea Chişinăului, se plângea că are probleme digestive şi ale cavităţii bucale, însă administraţia penitenciarului a refuzat să-i ofere îngrijiri medicale. Diana Răileanu.

Săptămâna trecută Ilie Cazac a împlinit 26 de ani. Un an şi jumătate din viaţă şi i-a petrecut după gratii, fiind acuzat de regimul de la Tiraspol că ar fi spionat în favoarea Republicii Moldova. De ziua lui alături i-a fost doar mama.

„Trist şi fără speranţă” astfel şi-a revăzut fiul Stela Surchicean: „El concret este demoralizat. Nu mai are ​​speranţă. L-am întrebat: ce-i cu tine? El a spus: „Cînd îmi aduc aminte că iarăşi trebuie să mă duc acolo, cînd îmi aduc aminte că iarăşi trebuie să văd ce se petrece acolo, nu vreau mamă…” Mi-a spus că eu idee nu am ce trage el acolo. Ilie e un deţinut politic pe care îl folosesc care şi cum pot.”

În repetate rînduri Ilie Cazac a cerut liderului de la Tiraspol, Igor Smirnov, graţierea sa însă de fiecare dată cererea era respinsă. Ultima scrisoare Ilie a trimis-o la 19 septembrie, însă nu a primit niciun răspuns.

Lipsa vreunei reacţii din partea administraţiei transnistrene îi dă speranţe Stelei Surchicean că fiul ei ar putea fi eliberat: „Lui i-au spus că în curînd va fi eliberat dar trebuie să aştepte nu mai puţin de trei luni, fiindcă ei au dreptul să-i dea răspuns timp de trei luni. Pe lângă aceste trei luni procedura mai poate dura încă 20 de zile, până se duc în penitenciar, până în fac caracteristica. Deci, poate fi eliberat la începutul anului 2012.”

Între timp, la insistenţa avocaţilor Asociaţiei Promo-Lex, Procuratura Generală a pornit o urmărire penală pentru a identifica persoanele care au refuzat să-i ofere asistenţă medicală lui Ilie Cazac în penitenciar. Ilie se plângea că are probleme digestive şi că îl dor dinţii, însă administraţia penitenciarului a refuzat să-i ofere îngrijiri, ne-a spus directorul Promo-Lex.

Ion Manole: „Persoanele urmează a fi identificate şi ​​aici este o problemă pentru că Procuratura noastră nu întotdeauna finalizează aceste dosare şi aceste proceduri.”

Europa Liberă: Dle Manole, dar ţinând cont de faptul că persoanele care refuză să-i ofere asistenţă medicală lui Ilie Cazac se află în regiunea transnistreană, ce şanse sunt ca un astfel de dosar să aibă sorţi de izbândă?

Ion Manole: „Cel puţin aceasta este procedura legală pe care trebuie să o parcurgă avocaţii. Sperăm foarte mult că odată cu aceste demersuri şi odată cu pornirea dosarului penal, autorităţile să fie capabile să insiste la nivel internaţional şi să invite experţi internaţionali care să poată investiga şi spune foarte clar care este starea lui.”

Directorul Asociaţei Promolex este rezervat în ceea ce priveşte şansele lui Ilie Cazac de a fi eliberat la începutul anului viitor, aşa cum speră Stela Surchicean şi iată de ce: „Am sperat conform aceloraşi surse care ne spuneau că va fi eliberat de ziua aşa-zisei independenţei de la Tiraspol, că va fi eliberat de ziua lui Smirnov, că va fi eliberat o dată cu venirea patriarhului Kiril, respectiv eu de exemplu nu mai cred. Este nevoie de presiuni la nivel internaţional ca această persoană să fie liberă. Altfel nu putem aştepta mană cerească de la acest regim ilegal.”

Săptămâna trecută la Chişinău s-a aflat într-o vizită de documentare Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg. Europa Liberă a insistat să afle de la reprezentantul european ce se poate face pentru eliberarea lui Ilie Cazac.

Thomas Hammarberg: „Cred că Ilie Cazac trebuie ​​să fie eliberat imediat. Nu am văzut niciun argument convingător că această persoană ar fi comis vreo infracţiune sau vreo crimă.

Incarcerarea lui Ile Cazac vădit încalcă standardele drepturilor omului. Prin urmare, Ilie trebuie eliberat şi trebuie să beneficieze de compensaţii pentru suferinţa care i-a fost cauzată. În acelaşi timp, cred că comunitatea internaţională nu a fost şi nu este suficient de activă ca să facă presiuni asupra autorităţilor transnistrene ca justiţia să fie asigurată în acest caz, ca Ilie Cazac să fie eliberat.”

Arestat la 20 martie 2010, Ilie Cazac, fost angajat al Serviciului Fiscal din Tighina, a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru ceea ce autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol consideră a fi acţiuni de spionaj în favoarea Republicii Moldova.

Sursa: Europalibera.org

Asociaţia Promo-LEX susţine că locuitorii din regiunea transnistreană sunt discriminaţi prin faptul că nu primesc pensie din partea autorităţilor constituţionale din dreapta Nistrului. Preşedintele Asociaţiei, Ion Manole, califică incorectă situaţia în care Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) refuză stabilirea şi achitarea plăţilor sociale pentru beneficiarii din regiunea transnistreană pe motiv că respectivii „primesc” sume băneşti de la organele care şi-au asumat atribuţii de asistenţă socială în regiune, transmite Info-Prim Neo.

„Suntem convinşi că CNAS nu deţine informaţii despre starea socială a cetăţenilor din regiune, nu a bugetat cheltuieli în vederea asigurării sociale a beneficiarilor din regiune, etc. Or, în mare parte această instituţie de stat nu numai că nu respectă Legea, dar tratează în mod diferenţiat cetăţenii ţării. Discriminarea cu privire la achitarea pensiilor scade încrederea populaţiei din regiunea transnistreană în organele constituţionale ale Republicii Moldova”, susţine Ion Manole.

Potrivit lui, legislaţia Republicii Moldova nu prevede expres posibilitatea de a lipsi cetăţenii săi de dreptul de a beneficia de pensii, pe motiv că aceştia ar primi o pensie dintr-un „fond nerecunoscut”. De asemenea, în actele normative nu există o explicaţie a noţiunii de „pensie transnistreană”, caracterul şi relevanţa acestei plăţi.

„În opinia noastră, pensiile transnistrene sunt, pe de o parte, plăţi neoficiale, deoarece nu sunt achitate din bugetul de stat, şi, pe de altă parte, plăţi particulare, deoarece sunt plătite de instituţii / persoane care şi-au asumat atribuţiile CNAS în regiune, din fonduri nerecunoscute”, susţine Ion Manole.

În asemenea situaţii, orice beneficiar din regiunea de est este în drept să se bucure atât de plăţile respective, cât şi de alocaţiile garantate de Statul Republica Moldova. Atât timp, cât aceste plăţi nu se încadrează în nici o bază legală, ele pot fi considerate de organele de resort doar ca prestaţii băneşti particulare. Prin urmare, ele nu pot fi luate în calcul la stabilirea beneficiilor şi nici nu constituie temei legal de a refuza asigurarea socială a persoanelor din regiune.

Potrivit preşedintelui Promo-LEX, această stare de lucruri scade încrederea populaţiei din regiune în organele constituţionale ale Moldovei. Totodată, în situaţia în care Federaţia Rusă acordă celor 135 863 de pensionari din regiune suplimente la pensii, poziţia populaţiei vis-a-vis de aceste două ţări este evidentă.

În regiunea transnistreană sunt „asigurate social” de către structurile regimului nerecunoscut de la Tiraspol circa 200 de mii de persoane, aceştia fiind în marea lor majoritate cetăţeni ai Republicii Moldova.

Sursa: Info-prim.md

În seara zilei de 9 septembrie, Vasile Fricaţel, din satul Teliţa, Anenii Noi, a fost răpit de persoane necunoscute, care potrivit familiei acestuia ar fi colaboratori de poliţie din raion. El a fost transmis pe mâna miliţiei transnitrene din Grigoriopol. Bărbatul apare în calitate de martor într-un dosar penal intentat pe numele fratelui său mai mare, Valeriu, pentru furt de vite. Vasile Fricăţel se află în prezent în penitenciarul din Hlinaia, Grigoriopol, unde este maltratat şi forţat să recunoască învinuiri.

Practica de «predare» a persoanelor de către organele de drept ale R. Moldova către miliţia ilegală din stânga Nistrului, deşi este neconstituţională şi încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, continuă de ani buni. Organizaţiile neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului au identificat sute de cazuri de răpire a cetăţenilor de către poliţia constituţională şi de predare a lor către «miliţia» transnistreană, în lipsa unor acte procesuale obligatorii în caz de reţinere. Persoanele erau transmise pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ulterior, deferirii către aşa-zisa justiţie transnistreană şi chiar executării pedepsei penale, stabilite de instanţele judecătoreşti nerecunoscute din Transnistria.
«Când am aflat, mi s-a oprit inima în loc»

Vasile Fricaţel lua masa cu familia, când au bătut la uşă două persoane şi l-au chemat afară. Bărbatul i-a asigurat pe părinţi că sunt «băieţi din sat» şi le-a spus să nu-şi facă griji. În scurt timp, a plecat cu ei în direcţie necunoscută.
«Soţul s-a dus să aducă vitele din câmp. El a observat cum o barcă pluteşte spre celălalt mal, în timp ce doi băieţi se uitau de pe malul drept. I-a recunoscut că-s băieţii care au fost la noi şi m-a chemat să vin repede la Nistru. Mi s-a oprit inima în loc. Când am ajuns, băiatul nostru era deja trecut peste râu. Am văzut cum l-au transmis unuia de acolo, împreună cu nişte documente. După ce băieţii s-au întors, i-am întrebat: Cui mi-aţi vândut feciorul? La care ei mi-au spus să cer răspunsuri de la comisariat», ne-a spus Axenia Fricaţel, mama lui Vasile. Ulterior, femeia a aflat că «băieţii din sat» erau comisarul-adjunct al Comisariatului de Poliţie (CPR) Anenii Noi, Veaceslav Palanciuc, şi şeful secţiei Poliţiei Criminale, Marin Moraru.

Axenia Fricaţel nu a ştiut nimic despre fiul său mai bine de trei săptămâni, timp în care a bătut pragurile CPR Anenii Noi, ale Comisiei de Securitate, Parlamentului şi Procuraturii Generale, dar fără succes. Într-o seară, a primit un apel telefonic de la Vasile. În acele secunde numărate de convorbire băiatul i-a spus în fugă că se află în penitenciarul de la Hlinaia, unde este maltratat şi forţat să semneze depoziţii false, fabricate de structurile separatiste. “În Transnnistria aşa i-au zis: Ai să spui partea asta tot ce n-ai spus la judecată», ne-a povestit Axenia Fricaţel.

Avocatul pe care l-a angajat femeia i-a spus, după întrevederea cu Vasile, că organele transnistrene vor să-l aducă şi pe Valeriu, fiul mai mare, care tocmai fusese eliberat din izolatorul CPR Anenii Noi, unde se aflase în arest preventiv timp de 30 de zile, iar în prezent se află în arest la domiciliu. Valeriu Fricaţel este bănuit de comiterea mai multor furturi de vite, pe numele său fiind intentat un dosar penal. «Mi-au luat unul, cum să-l mai ieie şi pe aista?», se întreabă disperată mama tinerilor.
«Cine l-a transmis? N-am auzit de aşa ceva»

Solicitat de ZdG, comisarul CPR Anenii Noi ne-a spus că n-a auzit ca cineva să fie transmis pe malul stâng al Nistrului şi susţine că poliţiştii din comisariat nu colaborează cu «miliţia» transnistreană.

«Cum vedeţi, dumneavoastră, ca el să fie transmis în Transnistria? Să ne gândim logic. În primul rând, unu-i martor, iar al doilea — bănuit. Dosarul trebuie examinat în continuare. Dacă dăm persoanele părţii celeilalte şi ele sunt reţinute acolo, dosarul nostru moare. Dacă ei primesc acolo 5 sau 10 ani, noi nu mai avem posibilitate să lucrăm cu ei. Chiar dacă ar da acolo declaraţii utile pentru dosar, el nu poate să se întoarcă la noi. Nu colaborăm cu ei, nu transmitem dosare în Transnistria. N-au fost aşa cazuri, pentru că noi lor nu le transmitem oameni, după cum ei nouă nu ne transmit», ne-a spus comisarul, precizând că Vasile ar fi fost interogat şi eliberat acasă în aceeaşi zi, iar ce s-a întâmplat ulterior cu el nu este în grija sa. «El a spus că n-a ştiut de furturile de vite, dar frate-său a recunoscut la interogatoriu. Sunt probe şi martori. După discuţia cu avocatul, Valeriu a schimbat macazul şi a spus că noi am fabricat dosarul. Asta mai departe hotărăşte procuratura. Nu vă pot spune unde-i cel mai mic şi ce-i cu dânsul».

Sesizaţi de ZdG, reprezentanţi ai MAI ne-au declarat că nu exclud că Vasile Fricaţel a fost transmis «miliţiei» transnistrene, dar că această «procedură» nu a fost făcută de colaboratorii de poliţie. «Nu se exclude faptul că persoana a fost reţinută pe teritoriul lor sau în momentul când se afla în anumite sectoare. Localitatea unde sunt ei domiciliaţi ee în nemijlocită apropiere a râului Nistru. Ei au şi bărci pentru deplasare. Faptul că şeful secţiei Poliţiei Criminale şi alţi colaboratori ar fi implicaţi – este exclus. Momentul este stabilit, verificat şi de PG, la sesizarea părinţilor. Se încearcă atragerea atenţiei asupra poliţiei şi determinarea ei să nu gestioneze în continuare cazul, pentru a transmite justiţiei», ne-a spus şeful Direcţiei Ordine Publică, Marian Maxian, participant la prezentarea raportului privind drepturile omului în R. Moldova de către Asociaţia Promo-LEX. Maxian a ezitat să dea un răspuns clar dacă MAI se va implica în recuperarea lui Vasile Fricaţel din custodia autorităţilor separatiste şi când o va face.

Ex-preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului (CHDOM), Ştefan Urâtu, susţine că statul este obligat să garanteze dreptul la libertatea şi securitatea persoanelor în regiunea transnistreană, chiar dacă nu deţine controlul aupra acesteia. «Vorbim şi de siguranţa persoanei. Orice dispariţie trebuie documentată. La noi nu se duce evidenţa populaţiei. Pot să dispară sute de oameni şi statul nici să nu-şi dea seama că au dispărut. «A dispărut, l-a luat cineva, asta nu-i datoria noastră“. Asta puteau să spună la Tiraspol, dar la noi poliţia e obligată să se implice. Dacă vine cineva din partea cealaltă şi încearcă să pună condiţii de «extrădare», acela trebuie arestat şi interogat pentru colaborare cu un regim neconstituţional. Dacă nu i se face dreptate şi nu va fi eliberat, băiatul are toate şansele să câştige la CEDO. Dar, între timp, cât e ţinut acolo, el poate să dispară, poate fi omorât fără ştire. Transnistria e un depozit sigur, unde orice urmă poate dispărea».
Acordul de colaborare

La 26 ianuarie 1999, ex-ministrul MAI, Victor Catan, şi «omologul» transnistrean, V. Kurisiko, au semnat un acord «privind principiile conlucrării dintre MAI şi conducerea organelor afacerilor interne ale Transnistriei», care oferea suport juridic pentru predarea cetăţenilor R. Moldova autoproclamatelor autorităţi nistrene sub pretextul luptei cu criminalitatea. Acordul, însă, încălca grav drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum: dreptul la libertatea şi siguranţa persoanei, dreptul la o judecată echitabilă, dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus torturii şi tratamentelor inumane şi degradante şi prezumţia nevinovăţiei. Acordul era ilegal din start, întrucât, potrivit legii, acordurile pot fi semnate între două state recunoscute pe plan internaţional, iar rmn nu este recunoscută de nimeni, fapt confirmat şi prin decizia CEDO în cazul «grupului Ilaşcu».

Potrivit lui Ştefan Urâtu, unii poliţişti interpretau practica de predare drept «cooperare» între raioanele R. Moldova. «Când îi întrebam pe poliţişti: Cum îi transmiteţi? Ei îmi răspundeau: «Noi considerăm că este tot teritoriul R. Moldova». «Staţi puţin, acolo-s alte organe, alte legi se aplică», le ziceam eu, iar ei: «Dacă noi o să judecăm aşa, înseamnă că-i recunoaştem ca pe un alt stat».

În 2005, acordul a fost denunţat de Comitetul Helsinki pentru drepturile omului la Curtea de Apel Chişinău şi instanţa l-a recunoscut ilegal şi anticonstituţional. “În 2004, când am discutat cu conducerea Departamentului de Urmărire Penală din cadrul MAI, mi s-a spus că sunt peste 340 de cazuri de extrădare, după care, la solicitarea oficială, au declarat că sunt doar 76 de cazuri documentate. Prin urmare, în realitate numărul este cu mult mai mare. Dacă în 8 luni au fost atâtea cazuri, în fecare an erau predate cel puţin câteva zeci de persoane. Dar fiecare caz separat e o problemă», ne-a spus Ştefan Urâtu.
Colaborarea «informală» dintre poliţie şi miliţie

Preşedintele Asociaţiei Promo-LEX, Ion Manole, afirmă că, deşi acordul a fost anulat, practica de «predare» continuă. Juristul asociaţiei, Vadim Vieru, oferă exemple concrete de cazuri identificate în 2009-2010, între care cel al cetăţeanului C.N., predat de colaboratorii poliţiei către «miliţia transnistreană» chiar în apropierea Comisariatului de Poliţie din Tighina şi condamnat la 10 ani de privaţiune de libertate. Poliţiştii vinovaţi nu au fost pedepsiţi. Potrivit lui Vieru, în cazurile de «predare», identificate de Promo-LEX, au fost intentate dosare, însă acestea se mai află la etapa de urmărire penală.

Reprezentantul MAI, Marin Maxian, neagă că organele de drept constituţionale transmit cetăţenii R. Moldova în custodia structurilor «de drept» din Transnistria, însă confirmă faptul că MAI «cooperează» cu miliţia şi «ministerul securităţii» (MGB) din regiune. «Avem o colaborare referitor la urmărirea persoanelor care au comis infracţiuni deosebit de grave, adică omoruri, inclusiv la comandă. Direcţia Generală Servicii Operative desfăşoară această activitate. Există un schimb de informaţii pentru a preveni anumite fenomene, flagele ce pot avea loc privind anumite grupări criminale».

Solicitat de ZdG să comenteze colaborarea informală dintre MAI şi rmn, Ştefan Urâtu a exclamat nedumerit: «Cum pot ei să colaboreze în combaterea criminalităţii când cel mai mare criminal este Smirnov? Nu poţi colabora cu un criminal pentru a combate o crimă mai mică. Sunt doar poveşti spuse pentru a îndreptăţi acţiunile».

Sursa: Zdg.md