La CEDO au avut loc audierile în cazul încălcării de către Rusia a dreptului la educaţie în limba română cu grafie latină a elevilor din Transnistria.

La 25 ianuarie 2012, au avut loc audieri în faţa Marei Camere a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Catan şi alţii împotriva Rusiei. Reclamanții sunt elevii şi profesori ai Liceul Teoretic „Evrica” din or. Rîbnița, Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Tighina şi Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare” din or. Grigoriopol. Cererile acestora au fost depuse, după ce, în vara lui 2004, administraţia separatistă de la Tiraspol a încercat să închidă toate şcolile cu predare în limba română din Transnistria. Atunci au fost devastate sediile instituţiilor de învăţământ, arhivele au fost arse, iar unii părinţi au ajuns după gratii sau au fost ameninţaţi că-şi vor pierde locul de muncă, dacă nu-şi vor transfera copiii la şcoli locale cu predare în „limba moldoveneasă”.

Reclamanții susțin că au fost hărţuiţi de către regimul ilegal din stânga Nistrului, deoarece au ales să utilizeze alfabetul latin. Copiii au fost obligaţi să urmeze un curriculum local, inspirat de către administrația ilegală din teoria și metodele sovietice, bazate pe lipsa unor valori moderne precum drepturile omului, toleranța și non-discriminarea. Iar acest lucru a constituit o încălcare a dreptului lor la educaţie şi învăţământ, în conformitate cu propriile convingeri.

În fața CEDO, aceștia au fost reprezentaţi de juriştii Asociaţiei Promo-LEX Alexandru Postică, Ion Manole, Pavel Postică, precum şi Pádraig Hughes, jurist de la INTERIGHTS. Avocatul Alexandru Postică susţine că măsurile de la Tiraspol au fost în mod direct legate de etnia română şi limba reclamanţilor. Obligaţia de a studia în limba moldovenească cu grafie chirilică poate fi explicată doar prin dorinţa autorităţilor separatiste de a descuraja diversitatea lingvistică şi culturală.

La rândul său, Pádraig Hughes a subliniat faptul că încălcarea drepturilor reclamanților a avut loc pe fundalul sprijinului politic, militar și economic acordat administrației de la Tiraspol de către Federația Rusă, iar ca urmare a acestui sprijin administrația și-a putut menține și întări poziția pe acest teritoriu.

CEDO urmează să ia o decizie în această cauză.

Sursa: Timpul.md

Mai multe forţe politice de stînga au pichetat cîteva zile la rînd sediul Ambasadei României la Chişinău, condamnând astfel gestul poliţistului de frontieră din România care la 15 ianuarie a împuşcat un tânăr din RM la punctul vamal dintre R. Moldova și România, Giurgiuleşti-Galaţi.

Protestatarii au considerat că este identic cazul de la Vadu lui Vodă, cînd un tânăr din RM a fost împuşcat de un militar rus, pe Nistru şi cel de la punctul vamal Giurgiuleşti-Galaţi, cînd un alt tânăr din RM a fost împuşcat de un militar roman, pe Prut.

Solicitat de Vocea Basarabiei, directorul Asociaţiei Promo – Lex, Ion Manole, ne – a declarat că există o diferenţă între aceste cazuri, una dintre acestea ar fi aspectul teritorial. Potrivit lui Ion Manole, incidentul de la Vadu lui Vodă a avut loc pe teritorul RM, iar cel de la punctul vamal Giurgiuleşti-Galaţi a avut loc pe teritoriul României.

Ion Manole. Este vorba de un soldat rus pe teritoriul RM. În cazul de la Galaţi este vorba de un poliţist al României pe teritoriul României. Rămâne doar să stabilim dacă acest poliţist a aplicat correct arma şi a respectat toate cerinţele pentru astfel de situaţii. În cazul nostrum de la Vadu lui Vodă, avem un pacificator, un soldat străin, care a aplicat arma contrar prevederilor regulamentului după care funcţionează acest format de pacificare la Nistru. Pacificatorii, sau soldaţii nu au dreptul, nu au voie, să aplice arma de foc, pot aplica această măsură, doar în cazuri extreme, doar atunci cînd este viaţa lor în pericol, adică asupra lor s-a deschis focul.

Am încercat să aflăm de la şeful pichetului de grăniceri al punctului de trecere a frontierei de la Basarabeasca, Vladislan Verdian, dacă un grănicer al RM ar fi aplicat arma atunci cînd un cetăţean străin pe teritoriul RM, la unul dintre punctele de trecere a frontierei de stat s-ar fi eschivat de la controlul vamal.

Vladislav Verdian. Conform articolului noi putem să aplicăm, dar nu ajungem noi la ele niciodată. Sunt nişte chestii greu de demonstrat.Românii au declarat official că poliţistul de frontieră perfecte acţiuni în conformitate şi legea, dapu asta-I legea lor. Dacă era acţivitate de contraband, mai întîi îl somezi verbal, după asta o împuşcătură în sus, după asta ai dreptul dacă el este infractor, el acum e făptuitor. Să luăm din punct de vedere juridic, eu nu am dreptul să aplic arma, pentru că în lege este scris asupra infractorilor de frontieră care evadează. Nu aplicam arma în niciun caz, pentru că orice avocet mie era să-mi demonstreze că eu nu sunt correct şi că eu merg la puşcărie.

Un tînăr de 22 de ani, cetăţean al RM a fost împușcat duminică 15 ianuarie de un polițist român la punctul de trecere a frontierei Giurgiulești-Galați pentru că ar fi refuzat să se supună ordinelor şi că ar fi încercat să treacă granița spre România cu 300 de pachete de țigări de contrabandă după ce vameşii din RM i-ar fi permis acest lucru spre România.

Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Galaţi, a anunţat că tânărul a încercat să se întoarcă în RM atunci când a început verificarea automobilului său. A încercat să lovească un poliţist cu maşina, iar acesta a fost nevoit să tragă un foc de armă în pneuri, rănindu-l pe tînăr în torace, fapt ce a necesitat spitalizarea.

Tânărul s-a ales cu două dosare penale, unul pentru act de violenţă asupra autorităţilor și altul pentru trecerea ilegală a frontierei.

Sursa: Voceabasarabiei.net

Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte susţine organizarea unui referendum, dar precizează în acelaşi timp că indiferent de rezultat, Parlamentul va trebui dizolvat. Corespondenta Vocii Basarabiei, Mariana Dutca a stat de vorbă cu Pavel Postică, jurist la „Promo-LEX”, pe care l-a întrebat dacă oragnizarea referendumului este o acţiune legală, în condiţiile în care Parlamentul nu a reuşit să aleagă şeful statului în termenii prevăzuţi de Constituţie.

„Pentru asta am făcut apelul. Nu este clar că a fost o declaraţie public semnată de liderii AIE, care au anunţat că vor să facă un referendum fără a specifica foarte exact, care sunt consecinţele acestuia şi în baza căror norme doresc să continuie alegerea şefului statului, care a fost iniţiată în toamna anului 2011. Coaliţia nu vede o problemă în referendumul propriu zis. Coaliţia vede o problemă în cazul în care legea acceptată sau inacceptată la referendum va fi aplicată pentru actualul Parlament. Ea nu poate fi aplicată pentru actualul Parlament, decît dacă această întrebare va fi pusă foarte tranşant în cadrul referendumului.”

În cazul organizării referendumului, care ar fi perspectivele acestuia?

„Asta este foarte important, populaţia să înţeleagă referendumul acesta constituţional este un factor, care vine să modifice anumite norme, care au ratat că nu funcţionează foarte bine în Constituţie. Asta în cazul în care se constată că anumite norme nu funcţionează se poate iniţia procedura de referendum şi ele pot fi modificate. Cînd şi cum pot fi aplicate aici apare problema şi ţinînd cont de acuzaţiile grave de uzurparea puterii din partea opoziţiei şi altor partide politice. Evident este posibil aceste partide, care s-au arătat contra referendumului, probabil vor merge la populaţie să zică că acesta nu este un referendum, ci un vot de încredere sau de neîncredere a Alianţei, care se află acum la Guvernare şi în acest caz, şansele referendumului să treacă sunt destul de mici, ţinînd cont de sondajele de opinie, care au fost pînă acum difuzate.”

Totodată, Coaliţia pentru Alegeri Libere şi Corecte a adresat ieri un apel, Alianţei de guvernare să suspende procesul de alegere a şefului statului pentru perioada organizării referendumului, cu indicarea obligatorie a termenului exact de continuare, care nu ar trebui să fie mai mare de o lună din momentul validării rezultatelor plebiscitului.

Sursa: Vocebasarabiei.net

De cele mai multe ori, victimele represiunilor sovietice au şanse minime de a primi o recompensă pentru fostele proprietăţi. Şi asta deoarece deportaţii sau moştenitorii lor trebuie să demonstreze că au avut aceste bunuri. Declaraţiile au fost făcute la emisiunea Publika Report.

Invitaţii Publika Report susţin că procedura de redobândire a proprietăţilor celor deportaţi este dificilă şi durează cel puţin patru ani.

„Cel mai dificilă este posibilitatea de a primi acest certificat de moştenitor, deoarece pentru unele bunuri care nu s-au păstrat nu se eliberează certificat de moştenitor. În multe cazuri, unele procese durează ani în şir pentru a demonstra că fiul este moştenitorul tatălui”, a menţionat Alexandru Postică, avocat, director de program Promo-LEX.

„Majoritatea caselor au fost demolate şi construite alte obiecte . Este foarte greu să dovedeşti ce metraj a avut casa dacă ea nu este în natură, asta se face doar cu martori”,a spus Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici.

Unii invitaţi sunt de părere că Federaţia Rusă este cea care ar trebui să achite despăgubirile victimelor regimului sovietic.

„Federaţia Rusă este succesorul de drept al Uniunii Sovietice, astfel ea trebuie să suporte toate aceste achitări. Mă refer la cei peste 70 de mii de deportaţi care sunt identificaţi de către cercetătorii noştrii”, a subliniat istoricul Ion Varta.

Acum 20 de ani, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice în care se stipulează că Republica Moldova este obligată să restituie, integral, prejudiciile suportate de către persoanele supuse deportărilor.

Sursa: Publika.md

Autorităţile moldovene spun că militarii transnistreni au reinstalat unilateral azi dimineaţă blocurile de beton la postul de lângă Vadul lui Vodă, unde un pacificator rus a împuşcat mortal un tânăr moldovean. Biroul pentru reintegrare a calificat gestul drept o „provocare”. Valentina Ursu a stat de vorbă cu Ion Manole, preşedintele organizaţiei Promo-Lex:

Europa Liberă: Pentru miercuri, 11 ianuarie, localnicii din stânga Nistrului au anunţat un nou protest. Este şi un ultimatum dat autorităţilor de la Chişinău ca să înlăture aceste două posturi de pacificatori. Câte şanse există ca să se identifice soluţia şi revendicările să fie îndeplinite?

Ion Manole: „Sperăm foarte mult să avem rezultate pozitive în urma şedinţei Comisiei unificate de control de astăzi, adică să se ajungă la concluzia şi necesitatea de a schimba aceste posturi pe traseu, dacă nu este posibil a fi eliminate complet. Despre acest lucru am cerut încă în 2005, când a avut loc un alt incident la acelaşi post de pacificatori.”

Europa Liberă: Localnicii de acolo au încercat blocurile de beton să fie scoase. Între timp au venit aşa-zişii militari transnistreni şi le-au amplasat la loc. Cum pot fi lichidate aceste posturi, din moment ce cel puţin nici blocurile de beton n-au putut fi retrase?

Ion Manole: „În aceste condiţii este vorba de o provocare, care nu ştiu la ce poate aduce. Dacă Vadim Pisari a fost omorât doar pentru simplul fapt că nu s-a oprit, iar aici vin persoane, pentru că mutarea acestor blocuri s-a efectuat nu de către militari, ci de către oamenii civili, opt persoane din câte ştiu, care cu mâinile proprii au mutat aceste blocuri. Deci, în situaţia dată întreaga responsabilitate pentru astfel de acţiuni la posturile de pacificatori revine ofiţerilor ruşi. Anume ei conduc misiunea de pacificatori şi anume ei au în subordine toţi militarii din partea Chişinăului şi a Tiraspolului şi a Federaţiei Ruse la aceste posturi. Deci, cum se permite, cum se admite ca în aceste situaţii opt persoane pot veni şi muta blocurile, fără a se interveni, iar în alte situaţii este omorât în spate un cetăţean neînarmat, care doar nu s-a oprit?”

Europa Liberă: Europa Liberă i-a solicitat un interviu generalului Ion Solonenco, cel care este şeful din partea Chişinăului în Comisia unificată de control. El spune că aceste posturi de pacificatori vor putea fi lichidate doar atunci când se vor lichida aşa-zisele puncte vamale, de grăniceri, fisc ş.a.m.d.

Ion Manole: „Dacă vorbim de posturile vamale interne ale Republicii Moldova, care se află inclusiv la Pârâta, acestea nu prezintă o problemă pentru că ele pot fi scoase şi trebuie, în opinia mea, scoase imediat.”

Europa Liberă: Trebuie, dar nu sunt scoase.

Ion Manole: „Asta ţine doar de voinţa Chişinăului, Imediat Chişinăul astăzi poate da indicaţii şi acest post poate fi lichidat.”

Europa Liberă: Şi atunci contrabanda va fi mai mare?

Ion Manole: „Eu nu cred. Posturile vamale interne nu au nici o atribuţie cu nivelul de contrabandă dinspre sau spre regiune. Dacă vorbim de posturile separatiştilor, aşa-zisele de grăniceri, aşa-zisa vamă şi aşa mai departe, trebuie să menţionăm un singur lucru: posturile de pacificatori, instalate în 1992 în stânga Nistrului, au avut rolul nu de a preveni careva ciocniri militare, dar a avut rolul de a consolida regimul separatist. Anume datorită şi în spatele acestor posturi au venit la început cu un automobil, ulterior cu un vagon şi vedem că astăzi s-a construit vamă, sau edificii în adevăratul sens al cuvântului. Toate aceste merite aparţin aşa-zisei misiuni de pacificare. În aceste condiţii evident sunt clare eşecurile misiunii de pacificare. Or, o misiune de pacificare internaţională, cum pretinde a fi cea din Republica Moldova, trebuie să fie sub mandatul unei structuri internaţionale. Or, în Republica Moldova noi nu avem un mandat internaţional. Este vorba de o înţelegere dintre cele două părţi beligerante, între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, iar Federaţia Rusă a obţinut acel acord în condiţiile în care armata sa, învingătoare, se afla încă pe teritoriul Republicii Moldova şi controla o bună parte din teritoriu. Şi datorită acestui mecanism foarte şmecher din partea Rusiei, Federaţia Rusă şi-a menţinut şi şi-a consolidat controlul în acest teritoriu. Astăzi Republica Moldova, şi societatea, comunitatea, locuitorii săi sunt în drept să ceară eliminarea acestor posturi şi ieşirea Republicii Moldova din acest format, în cazul în care nu se ajunge la o înţelegere.”

Europa Liberă: Astăzi militarii transnistreni au reinstalat unilateral blocurile de beton de la postul de lângă Vadul lui Vodă. Mâine cei care vor protesta iarăşi vor cere lichidarea acestor posturi. Ce se poate întâmpla real mâine? Protestatarii merg şi iau vagonul în care stau militarii?

Ion Manole: „Este posibilă o astfel de evoluţie a evenimentelor de acolo. Orice s-ar întâmpla va fi responsabilitatea autorităţilor constituţionale. Doar ele trebuie să gestioneze corect situaţia de acolo. Aceste posturi sunt ilegale. Pentru că Republica Moldova nu a ratificat acele documente cu Federaţia Rusă.”

Europa Liberă: Ele stau şi cu consimţământul autorităţilor Moldova.

Ion Manole: „Păi stau cu consimţământul, dar neavând o bază juridică. Este un paradox. Acest lucru se datorează inactivităţii, indiferenţei, incompetenţei autorităţilor Republicii Moldova pe parcursul celor 20 de ani.”

Europa Liberă: Ce trebuie să facă guvernarea acum?

Ion Manole: „Urgent să ceară ajutorul şi implicarea comunităţii internaţionale.”

Europa Liberă: La tribuna acestor foruri cu ce mesaj trebuie să meargă Moldova?

Ion Manole: „Că este ocupată. Federaţia Rusă se implică în afacerile interne. Ţine pe teritoriul Republicii Moldova armata sa, controlează o parte din teritoriul său. Republica Moldova, datorită acestei prezenţe militare, este şantajată în continuare. Plus este şantajată din punct de vedere economic şi energetic. Deci Republica Moldova trebuie să spună lucrurilor pe nume, dacă vrea să rezolve problemele.”

Europa Liberă: Transnistria e o zonă de ocupaţie, aşa cum se fac auzite unele voci?

Ion Manole: „Da.”

Europa Liberă: Poate fi anunţat?

Ion Manole: „În cazul în care nu se reuşeşte schimbarea formatului de pacificare şi înlocuirea cu o misiune internaţională adevărată, poate da dreptul opiniei publice din Moldova, deci societăţii şi autorităţilor să declare zona transnistreană ca o zonă ocupată.”

Europa Liberă: Acest ultimatum, dat autorităţilor de către locuitorii din mai multe sate din stânga Nistrului va fi prelungit şi după ziua de mâine?

Ion Manole: „Este foarte greu de spus. Am văzut insistenţa oamenilor de acolo de a nu ceda de această dată. Şi îi înţeleg şi pe ei, pentru că de multe ori au mers la acest compromis. Şi nu invidiez autorităţile constituţionale, pentru că pe de o parte au responsabilităţi faţă de locuitorii de acolo, pe de altă parte au obligaţia, pe căi paşnice, să rezolve odată şi odată această problemă. Or, problema nu a fost rezolvată pentru că pe parcursul ultimilor 20 de ani fiecare care a fost la guvernare, sau s-a aflat în anumite funcţii în fruntea statului a tot evitat să se implice în rezolvarea problemei. A tot pasat această problemă, sperând că o va rezolva cel care va veni din urma lui, altcineva numai nu el. Nimeni nu a dorit să-şi asume anumite riscuri, nimeni nu a dorit să insiste, să ceară deschis, să spună lucrurilor pe nume şi problemelor pe care le creează Federaţia Rusă în Republica Moldova. Dacă se ratează şi această şansă, putem avea mai multe scenarii: autorităţile vor avea de plătit, pentru că nu-i va ierta societatea pentru eşecurile de acum şi pentru şansa care au avut-o. Alt scenariu: Federaţia Rusă se va consolida, va împinge spre putere forţe loiale şi forţe promovate de către Federaţia Rusă la guvernare în Republicii Moldova şi putem avea transnistrizarea Republicii Moldova.”

Sursa: Europalibera.org

A fost oare necesara moartea unui om pentru ca atitudinea actorilor implicati in solutionarea problemei transnistrene sa se schimbe?! L-am intrebat pe presedintele Asociatiei Promo-Lex despre implicatiile incidentului din zona de securitate in urma caruia a decedat Vadim Pisari si despre actiunile pe care autoritatile constitutionale ar trebui sa le intreprinda.

Cum se explica ezitarea autoritatilor constitutionale de a da lua o pozitie fata de incidentul din zona de securitate in urma caruia a decedat un tanar?

Ezitarea autoritatilor poate fi intr-un fel justificata. Si reactiile ulterioare par la prima vedere destul de adecvate. Autoritatile constitutionale trebuie sa dea dovada atat de retinere cat si de competenta. Cu regret Ambasada rusa si unii jurnalisti straini nu dau dovada de aceeasi retinere.

In conditiile in care pe teritoriul tarii exista 3 structuri militare (Armata Nationala a Republicii Moldova, o structura paramilitara ilegala si o armata straina), iar o parte din teritoriul tarii este sub ocupatie straina, autoritatile constitutionale au obligatia sa nu admita provocari sau escaladarea situatiei. Pentru a reactiona ferm si adecvat trebuie sa se tina cont de toate circumstantele si sa se faca o analiza ampla. In urma unei reactii adecvate, se poate reusi un rezultat pe masura. In cazul in care reactia ar fi inadecvata, se pot pierde anumite oportunitati si anumite sanse atat de a internationaliza problema cat si de a rezolva pozitiv situatia in general. O situatie, care a fost ignorata constant pe parcursul celor 20 ani de dupa razboiul de la Nistru, nu se poate rezolva imediat si mai ales printr-o declaratie, apel sau anumita actiune, fiind necesare un set intreg de strategii, actiuni si pasi.

Moartea acestui tanar este rezultatul celor peste 20 ani de indiferentă din partea societătii noastre si de incompetentă/inconsecventă din partea autoritătilor constitutionale, precum si a unor structuri internationale precum OSCE.

Credeti ca omorul tanarului din Parata este doar un incident sau totusi incidentul are legatura cu schimbarea puterii de la Tiraspol?

Probabil niciodata nu vom cunoaste exact ce s-a intamplat, cu atat mai mult daca acest incident a fost unul organizat. In aceste conditii putem doar sa intuim si sa presupunem. Situatia în care a avut loc omorul, circumstantele si perioada ne permit sa facem si o anumita legatura cu evenimentele din spatiul aflat în afara controlului constitutional. Schimbarea regimului in regiune, declaratiile lui Sevciuc privind simplificarea procedurilor de trecere prin posturile instalate ilegal pe Nistru si mai ales „demiterea” unui numar mare de persoane care au preluat abuziv controlul si au administrat cu sustinere din exterior regiunea transnistreana mai bine de doua decenii nu pot fi elemente de ignorant.
Atat in regiune cat si in Rusia exista grupari care au diverse interese in aceasta regiune ocupata a Republicii Moldova. Orice schimbare de regim presupune schimbarea actorilor. Respectiv, lupta intre actori deseori face victime indirect.

Cum apreciati pozitia Federatiei Ruse in acest caz?

Referitor la declaratiile ambasadorului rus în Moldova, consider ca un mai mare deserviciu tării sale sau o rusine mai mare nu putea fi adusă autoritătilor ruse. Nu este de inteles această pozitie total deplasată si inadecvată.

În acelasi timp nu trebuie ignorat faptul că Federatia Rusă, contrar tuturor angajamentelor sale (Acordul bilateral între Moldova si Rusia) continuă să încurajeze si să sustină (diplomatic, economic, financiar, politic etc.) separatismul în Republica Moldova. Este incorect ca Rusia pe de o parte să aibă statut de „mediator”, „pacificator” sau „stat-garant” si să declare ca respecta integritatea teritoriala a Republicii Moldova, iar pe de alta parte sa admita relatii directe cu administratia separatista (oferindu-le titluri oficiale), sa acorde ajutoare umanitare sau pensii tuturor locuitorilor regiunii fara acceptul sau participarea autoritatilor centrale. Este o sfidare a tuturor normelor internationale, a suveranitatii, independentei si integritatii teritoriale din partea unui stat, pretins partener. Spunem pretins, deoarece partenerii trebuie sa se respecte si sa se conduca de reguli previzibile, bazate pe principiile dreptului international.

Totodata, pozitia Rusiei poate fi explicata si prin necesitatea de a salva onoarea si demnitatea militarilor sai. Modul in care a aplicat arma ofiterul rus Cojuhari nu face cinste unui militar si arunca o pata enorma asupra imaginii armatei in general. Daca el a tintit in rotile automobilului, asa cum s-a declarat, ne intrebam despre calitatea si profesionalismul ofiterilor cu misiuni foarte specifice, responsabile si importante.

In Moldova nu este o situatie comparabila cu cea din Afganistan sau Irak. Moldovenii sunt in continuare un popor tolerant si pasnic. Daca a fost o provocare, aceasta pur si simplu nu a reusit. In acelasi timp incidentul a pus intr-o lumina negativa intreaga misiune de pacificare, a deschis perspective pentru o intelegere corecta a starii de fapt de catre comunitatea internationala si a obligat practic autoritatile constitutionale sa rezolve definitiv in favoarea populatiei pasnice problemele legate de libera circulatie.
In opinia dvs lucrurile se vor linisti sau totusi acest caz ar putea fi inceputul unei perioade tensionate in zona secesionista?

Ma voi repeta. Totul depinde acum de pasii pe care ii vor intreprinde autoritatile constitutionale, de modul in care se va actiona. Moldova si mai ales locuitorii din stanga Nistrului au nevoie de pace, iar in conditiile actuale sunt posibile anumite provocari, care pot avea consecinte regretabile. Exista elemente care si-ar dori tensionarea sau poate chiar provocarea unor incidente mai grave. In acest context, rolul si responsabilitatea autoritatilor constitutionale este enorm, ele nu au dreptul la erori.
In ce conditii ar putea fi schimbate prevederile Acordului de incetare a focului si eliminarea posturilor de pacificatori?

Pentru a nu admite provocari, dar pentru a nu se lasa intimidate, autoritatile constitutionale ar trebui sa elaboreze in regim de urgenta o strategie care ar tine cont de toate circumstantele posibile si ar preveni o eventuala provocare.

Totodata, vom sublinia faptul ca schimbarea prevederilor Acordului moldo-rus din 1992, care oricum este respectat doar de catre autoritatile constitutionale ale Republicii Moldova, trebuia de realizat inca cu multi ani in urma. Art.5 din acel document prevede si garanteaza LIBERA CIRCULATIE a persoanelor, marfurilor si serviciilor. In realitate in spatele posturilor de pacificatori s-au instalat numeroase posturi ilegale ale administratiei regionale.

Acordul este depasit si a fost semnat in conditii de razboi, in conditii in care pe teritoriul tarii se afla o armata straina invingatoare. Astazi situatia s-a schimbat si autoritatile constitutionale nu mai au dreptul sa gafeze. Actualul format de mentinere a pacii trebuie imediat inlocuit cu un contingent civil international. Acest lucru ar grabi si procesul de evacuare a trupelor si munitiilor rusesti, care stationeaza gratuit si ilegal in Moldova.

In ce masura ceilalti mediatori si observatori in procesul de reglementare a diferendului transnistrean ar putea si ar trebui sa se implice in depasirea ostilitatilor generate de uciderea tanarului din Parata?
A fost nevoie de o victima omeneasca pentru ca societatea si autoritatile Republicii Moldova, precum si actorii internationali implicati in formatul de solutionare a problemei transnistrene sa inteleaga realitatea. Cu regret, pana acum multe declaratii si activitati ale autoritatilor constitutionale si ale unor organizatii internationale nu erau adecvate, erau rupte din context si aveau doar scopul de a amana orice discutie sau solutie serioasa asupra unor probleme concrete din aceasta regiune a RM. Se opereaza gresit atunci cand sunt respinse sau ignorate cazurile individuale ale oamenilor din regiune, incercandu-se astfel amanarea rezolvarii problemelor individuale sau de grup sau conditionarea lor cu rezolvarea „conflictului”. Dimpotriva, in opinia noastra, o implicare la nivel individual ar fi sporit atat increderea populatiei din regiune in mecanismele si instrumentele internationale, cat si o intelegere reala a situatiei. Or, din start este gresita abordarea (autoritatilor si structurilor internationale implicate) de a se limita doar la monitorizarea incalcarii drepturilor omului in regiune in ultimii 20 ani. Si, sincer vorbind, nici monitorizarea nu corespunde unor criterii minime.

In ce masura? Cred ca toti actorii internationali participanti in cadrul formatului 5+2 pot si trebuie sa ajute. Rusia, Ucraina, SUA, statele membre ale UE si OSCE declara ca sprijina integritatea Republicii Moldova si respecta independenta sa. In aceste conditii, ei au obligatia de a ajuta Republica Moldova sa restabileasca controlul asupra acestui spatiu si sa garanteze drepturile si libertatile locuitorilor regiunii transnistrene, indiferent de etnia sau cetatenia celor peste 500.000 oameni. Anume drepturile omului trebuie sa aiba prioritate. Atentia si grija reala pentru drepturile oamenilor poate schimba mentalitatea si stereotipurile din regiune. Drepturile omului pot fi cheia rezolvarii problemei transnistrene. Strategia „3D” a fost o propunere demna de implementare insa, din motive neintelese, a fost abandonata/ignorata, fapt ce a permis agravarea situatiei la Nistru si vedem ca presupune si victime omenesti deja.

Partenerii straini trebuie sa caute raspunsuri la mai multe intrebari si sa insiste asupra respectarii normelor dreptului international, in special asupra respectarii drepturilor si libertatilor FUNDAMENTALE ale omului. Le doresc curaj si inteligenta, calitati pe care pana acum putini le-au avut.
Ce trebuie sa faca autoritatile?

Vadim nu mai poate fi intors. Autoritatile in cazul de fata trebuie sa ofere asistenta necesara familiei tanarului. Iar pentru ca moartea lui sa nu fie zadarnica, trebuie sa avem lista tuturor problemelor din intreaga regiune transnistreana si sa incepem a rezolva una cate una, rand pe rand pentru a preveni astfel de incidente sau tragedii.

Am mentionat de fiecare data ca intreaga responsabilitate pentru situatia din regiunea transnistreana revine in mod EXCLUSIV autoritatilor constitutionale. Nu intotdeauna insa am fost intelesi corect, uneori chiar am fost acuzati nejustificat. Cu regret, a fost nevoie de o victima ca unele structuri constitutionale sa se trezeasca si sa inteleaga problema. Raspunsul este foarte simplu, autoritatile trebuie sa isi respecte obligatiile sale fata de cetateni. Atat. Daca se vor lupta pentru a apara, pe cai pasnice si cu instrumente juridice, drepturile si interesele fiecarei persoane care apeleaza dupa ajutor, autoritatile centrale ale Republicii Moldova vor inregistra intr-un termen scurt rezultate la toate capitolele.

Funcţionarii de stat trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de locuitorii din regiunea transnistriană şi să-i trateze egal, fara discriminare, la fel ca pe ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova.

Vremea protestelor sau a justificarilor a trecut. A venit timpul realizarilor.

Sursa: Allmoldova.md

După ce a fost eliberat din închisoarea transnistreană, Ilie Cazac spune că libertatea sa se datorează mamei sale şi societăţii civile. Tânărul declară că în cazul său, a fost dezamăgit de reacţia autorităţilor de la Chişinău, care, în opinia lui, nu sunt prea interesate de soarta cetăţenilor moldoveni din stânga Nistrului.

„Libertatea mea se datorează în primul rând mamei mele care a avut curajul să facă greva foamei, dar şi organizaţiilor non-guvernamentale. În primul rand Asociaţiei Promo-LEX, care mi-a oferit asistenţă juridică şi Asociaţiei Hyde Park, care a susţinut cauza mamei mele şi a mediatizat cazul meu. În primele zile ale protestului, mama n-a fost băgată în seamă de nicun demnitar, iar dacă nu interveneau aceste asociaţii, probabil eram şi acum închis”, a declarat Ilie Cazac în cadrul unui interviu pentru moldova.org.

Tânărul spune că a avut aşteptări mai mari de la autorităţile de la Chişinău. „Din păcate nu există voinţă politică la Chişinău pentru a soluţiona conflictul transnistrean. De ce şeful Misiunii OSCE în Moldova, Philip Remler, merge des la Tiraspol şi disută cu cei de acolo, dar demnitarii moldoveni n-o fac ? În cazul meu, premierul Vlad Filat a anunţat că eliberarea mea s-a datorat întâlnirii dumnealui cu Igor Smirnov. Dar cine a organizat această întânire ? Întâlnirea a fost organizată la iniţiativă lui Philip Remler. Cred că persoanele responsabile de la Chişinău ar putea duce aceste negocieri şi direct, dar din nu ştiu care motive, evită s-o facă. Probabil nu-i interesează atât de mult soarta cetăţenilor moldoveni din Transnistria”, crede acesta.

Ilie spune că pentru a se reabilita după detenţie, a fost la un tratament în Carlovy Vary, oferit de Ambasada Cehiei în Repubica Moldova. Totuşi, el nu este gata să revină în Transnistria. „Atât timp cât acolo este prezentă armata a 14-a, nu mă pot simţi în siguranţă”, a conchis tânărul.

UNIMEDIA amintește că Ilie Cazac este cetățean al R. Moldova, acuzat de autoritățile separatiste de la Tiraspol de înalta trădare de stat și spionaj în favoarea Republicii Moldova, a fost condamnat la 14 ani de închisoare. Tânărul în vârstă de 25 de ani, angajat al Serviciului Fiscal din Tighina, a fost arestat la 20 martie 2010 şi eliberat la sfârşitul lunii octombrie 2011, prin decretul fostului lider al rmn, Igor Smirnov. Mama lui Ilie a protestat luni în şir în faţa Amabsadei Federaţiei Ruse la Chişinău, unde şi-a instalat un cort şi a declarat greva foamei.

Ulterior, premierul Vlad Filat a declarat că la toate întâlnirile și convorbirile telefonice cu Smirnov, eliberarea lui Ilie Cazac a fost prima chestiune abordată. Ulterior, prim-ministrul a asigurat că tânărul aflat în detenție ilegală pe teritoriul autoproclamatei rmn timp de aproape 2 ani, va beneficia de asistenţa medicală gratuită, dar și de sprijin din partea Guvernului Republicii Moldova în continuarea studiilor și angajarea în câmpul de muncă.

Sursa: Unimedia.md

În prima zi a anului, un soldat rus de la postul de la Vadul lui Vodă a tras într-un tânăr din Pârâta, care n-a vrut să se conformeze indicaţiilor sale. Tatăl băiatului a declarat pentru „Adevărul” că va lupta până în pânzele albe pentru a demonstra cine se face vinovat de tragedie.

Lacrimi şi durere în familia tânărului de 18 ani din Pârâta, raionul Dubăsari, împuşcat în prima dimineaţă a acestui an. Familia lui Vadim Pisari a pregătit sicriul şi a deschis larg porţile. Rând pe rând, rudele îndurerate au trecut pe aici pentru a aduce coroane funerare. În cimitirul din sat groapa a fost săpată. În loc să-şi petreacă băiatul la armată, cei dragi urmează să-l conducă pe ultimul drum.

„L-au ucis ca pe un criminal, fără să se gândească. Nu vom lăsa lucrurile aşa. Vom lupta până în pânzele albe pentru a demonstra cine e vinovatul”, ne-a spus cu o privire pierdută tatăl lui Vadim, Simion Pisari (42 de ani). În noaptea dintre ani, tânărul a ciocnit o cupă de şampanie cu mama, tata şi fratele mai mic. Apoi a mers să sărbătorească alături de prietenii din sat. La 1 ianuarie, pe la ora 7.00, Vadim împreună cu un amic a mers la o benzinărie pentru a alimenta automobilul de model VAZ 2101. În viteză, a ruptbara de protecţie a postului de pacificatori de pe podul de la Vadul lui Vodă şi, fără a reacţiona la semnalul santinelelor de a opri, a părăsit locul.
Potrivit procurorilor, făcând cale întoarsă, victima iarăşi a refuzat să oprească. În acel moment şeful postului a tras de câteva ori din arma din dotare, AKC 74. Un glonte a străpuns uşa pasagerului din stânga şi a pătruns prin scaunul şoferului, rănindu-l grav în regiunea spatelui. Peste câteva ore, Vadim Pisari s-a stins pe masa de operaţie a medicilor de la Urgenţă.

„ÎMPUŞCĂTURILE AU RĂSUNAT UNA DUPĂ ALTA”

Constantin Bologan, care în momentul tragediei se afla lângă tânăr şi care a scăpat ca prin urechile acului, vorbeşte cu greu despre acea dimineaţă. Abia de poate deschide gura pentru a relata cele văzute. „A fost straşnic. Împuşcăturile au răsunat una după alta”, murmură tânărul.
În loc să se pregătească de Crăciun, în Pârâta oamenii discută despre postul de pacificatori nemutat de aproape 20 de ani. „Cui îi trebuie acesta? Degeaba stau acolo aceşti pacificatori. Nu e prima oară când împuşcă”, spune Gheorghe Cebanu (42 de ani). „Asta e politică. De parcă ar continua războiul. Nu trebuiau să-l omoare…”, adaugă şi Nicolae (42 de ani), un alt bărbat din localitate.
La postul unde a fost împuşcat Vadim, zeci de combatanţi din satele din apropiere s-au adunat două zile la rând pentru a cere desfiinţarea punctelor de pacificatori. Urmează să protesteze şi astăzi. „Au mai fost cazuri când au împuşcat. Aceşti pacificatori nu sunt gospodari aici”, a declarat revoltat Andrei Agatiev, preşedintele Asociaţiei veteranilor de război din 1992.

UN AJUTOR MATERIAL FAMILIEI ÎNDOLIATE

Procuratura Dubăsari a intentat un dosar penal pe fapt, în baza articolului 151, aliniat 4, din Codul Penal, „Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale”. „Sunt sigură că pacificatorii vor colabora pentru a stabili un adevăr. Soldatul care a împuşcat se află la el acasă, la Tighina”, ne-a spus Valentina Bradu, procurorul raionului Dubăsari, fără a oferi şi alte detalii.

Vlad Filat condamnă acțiunea pacificatorilor ruși de la Pârâta

Oficialii de la Chişinău, întruniţi în şedinţă abia peste o zi de la incident, au dispus acordarea unui ajutor material familiei îndoliate. „Trebuie să vedem ce s-a întâmplat exact şi să nu admitem escaladarea unor evenimente care ar tensiona şi mai mult situaţia”, a declarat premierul Vlad Filat. „Incidentul a demonstrat că păstrarea tehnicii grele şi a oamenilor înarmaţi la posturile forţelor de menţinere a păcii creează probleme. Nu mai avem nevoie de atâţia militari, ci de civili care să apropie cele două maluri de Nistru”, a comentat şi Eugen Carpov, viceprim-ministru pentru Reintegrare.

TIRASPOLUL: „ARMA A FOST FOLOSITĂ LEGAL”

Tot ieri, ambasadorul Rusiei la Chişinău a fost convocat de ministrul de Externe al Moldovei, Iurie Leancă. „Este un caz tragic, dar şoferul era beat. Sperăm să nu se mai întâmple situaţii de acest fel. Haideţi să nu facem isterie în legătură cu acest incident”, a sugerat Valeri Kuzmin după această întâlnire.
Şi aşa-zişii oficiali de la Tiraspol şi-au expus poziţia. Ei consideră că pacificatorul rus a folosit arma absolut legal. „Regretăm faptul că prostia şi bravada şoferului au provocat consecinţe atât de tragice, în acelaşi timp nu putem să nu remarcăm abţinerea pacificatorilor şi legitimitatea acţiunilor acestora”, se arată într-un comunicat al „ministerului de externe” de la Tiraspol. ;

Cazuri similare care au băgat frica în oameni

Acesta nu este primul caz când pacificatorii ruşi au tras în civili. Ion Manole, preşedintele Asociaţiei „Promo-Lex”, îşi aminteşte de un incident similar care a avut loc în 2005. Atunci el şi o cetăţeană a SUA au fost reţinuţi pentru că ar fi fotografiat un post, deşi în zonă nu era niciun indicator care să interzică fotografiatul. În timp ce o mulţime de oameni cerea eliberarea celor doi, unul dintre pacificatori a îndreptat arma spre grup. Tragedia nu a avut loc datorită unui poliţist moldovean care, dintr-o lovitură, a îndreptat trăgaciul în sus. „Am fost eliberaţi abia după implicarea OSCE şi a oficialilor de la Chişinău”, mai povesteşte Ion Manole.
Zona de Securitate a apărut de-a lungul Nistrului după conflictul din 1992. La decizia Comisiei Unificate de Control, în zonă au fost introduse forţe mixte de menţinere a păcii.

Sursa: Adevarul.ro/moldova

„Cazul de la 1 ianuarie, când un pacificator rus a împuşcat un tânăr din satul Pârâta, nu este primul când pacificatorii ruşi au tras în civili”, a declarat Ion Manole, preşedintele Asociaţiei „Promo-LEX” pentru publicaţia „Adevărul”.

Preşedintele „Promo-LEX” a relatat că un incident similar a avut loc în 2005. Potrivit lui Ion Manole, atunci el şi o cetăţeană a SUA au fost reţinuţi, pentru că ar fi fotografiat un post, deşi în zonă nu era niciun indicator care să interzică fotografiatul.

„În timp ce o mulţime de oameni cerea eliberarea noastră, unul dintre pacificatori a îndreptat arma spre grup”, a relatat Ion Manole. Acesta a spus că tragedia nu a avut loc datorită unui poliţist moldovean care, dintr-o lovitură, a îndreptat trăgaciul în sus. „Am fost eliberaţi abia după implicarea OSCE şi a oficialilor de la Chişinău”, a adăugat Ion Manole.

La 1 ianuarie şeful schimbului de post nr.9 al Forţelor de Menţinere a Păcii din partea Federaţiei Ruse l-a rănit mortal din arma de foc pe un cetăţean al Republicii Moldova.

ARENA reaminteşte că după conflictul armat din 1992, de-a lungul Nistrului a apărut Zona de Securitate. La decizia Comisiei Unificate de Control, în Zona de Securitate au fost introduse forţe mixte de menţinere a păcii, compuse din trei contingente: a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, Forţelor Armate ale organelor constituţionale ale R. Moldova şi a administraţiei de la Tiraspol. În Zona de Securitate sunt dislocate în total 15 astfel de posturi.Republica Moldova pledează pentru înlocuirea trupelor militare de menţinere a păcii cu forţe civile cu mandat internaţional.

Sursa: Arena.md