Organizaţia non-guvernamentală pentru respectarea drepturilor omului „Promo-LEX” cere includerea pe agenda discuțiilor din cadrul reuniunii formale „5+2” de la Dublin, a chestiunii eliberării imediate şi necondiţionată a persoanelor deţinute ilegal în regiunea transnistreană.

„Fiind convinși că soluţionarea problemei transnistrene în ansamblu nu poate avea loc, fără soluţionarea problemelor particulare existente, și anume a persoanelor aflate în „custodia” administrației de la Tiraspol, solicităm, să fie incluse pe agenda discuțiilor de la Dublin subiecte legate de situația individuală şi eliberarea imediată şi necondiţionată a persoanelor deţinute ilegal, în special cazurile lui Vitalie Eriomenco, Alexandru Ursu, Eduard Eliţov, Oleg Filin, Ostap Popovschii, Iurie Matcenco, Alexandru Baluţa, Eugen Antonov, Mihail Rotari”, spun cei de la Promo-LEX

Totodată aceştia cer să fie discutate și întreprinse toate acțiunile necesare în vederea asigurării și respectării drepturilor tuturor deținuților administrației de la Tiraspol, cât și garantarea faptului că aceștia nu sunt supuși torturii sau tratamentelor inumane și degradante.

Reamintim că în perioada 28-29 februarie este organizată o nouă reuniune în formatul „5+2” la Dublin, Irlanda.

Sursa: 24h.md

În Republica Moldova sunt persoane care au atins deja vârsta majoratului, însă nu au avut niciodată acte de identitate. Așa se întâmplă în cazul a circa o mie de copii din țară. Dreptul la identitate este frecvent încălcat copiilor abandonați, iar în consecință, ei nu pot beneficia nici de asistență medicală, nici de studii și nici de protecție socială din partea statului.

Conform informațiilor Serviciului de Stare Civilă, în fiecare an sunt identificați aproape 500 de copii fără documente. Despre aceasta se vorbește într-un reportaj realizat de jurnalista Natalia Ghilașcu.

Responsabilitatea de a perfecta actele copiilor abandonați revine instituțiilor rezidențiale, însă procesul durează mult și este unul anevoios. În asemenea cazuri autoritățile au lăsat în umbră prevederile Convenției ONU privind Drepturile Copilului. Documentul indică faptul că „fiecare copil are, prin naștere, dreptul la un nume și dreptul de a dobândi o cetățenie, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut de aceștia”.

Potrivit unui raport Promo-Lex, aproximativ 50 de copii din fiecare raion nu au acte de identitate. Totodată, sunt tineri care au câte 20 de ani și nu au fost niciodată documentați. Din aceste motive, tinerii nu au posibilitatea să-și continue studiile, nici să se angajeze în câmpul muncii. În unele raioane sunt de la 10 până la 200 de copii fără acte de identitate, iar lucrurile nu par a se mișca din loc. Directorii instituțiilor de învățământ să ignore acest aspect când asemenea copii le pășesc pragul.

Acest reportaj este realizat de Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.

Sursa: Unimedia.md

Soarta lui Alexandru Ursu, ofițerul de sector din Hagimus, Căușeni, condamnat la 15 ani de închisoare de aşa-zisele instanţe din stânga Nistrului, rămâne incertă.

La sfârșitul anului trecut, procurorii au suspendat urmărirea penală pe faptul reținerii polițistului moldovean de către forțele separatiste, deși oficialii de la Chișinău declarau că acesta va fi eliberat. „Pentru că autoritățile neconstituționale refuză să colaboreze cu organele de drept ale Republicii Moldova, careva acțiuni îndreptate la descoperirea infracțiunii date sunt dificil de efectuat. Astfel, în urma acțiunilor de urmărire penală, nu a fost obținut niciun rezultat, iar făptașii nu au fost stabiliți”, se arată în ordonanța emisă de oamenii legii.

„Asemenea argumente sunt inadmisibile. Procurorul nici măcar nu a stabilit datele de anchetă a persoanelor implicate în reținerea lui Alexandru Ursu, nu le-a căutat în baza de date și nu a verificat dacă sunt cetățeni ai Republicii Moldova sau ai altor state”, a comentat juristul Promo-Lex, Alexandru Zubco.

Disperate, rudele polițistului au depus o nouă plângere. „Am bătut la toate ușile pentru a-l scoate pe fiul meu de după gratii. Nu este un criminal, dar nimeni nu vrea să mă audă”, ne-a spus tatăl polițistului, Timofei Ursu. Ofițerul de 30 de ani cumpărase în 2007 un apartament la Tighina cu 12.000 de dolari. Peste doi ani, fostul proprietar s-a plâns că a fost înșelat, iar polițistul a fost acuzat de escrocherie.

Sursa: Adevarul.ro/moldova

În conformitate cu art. 38 al Codului electoral concurenţilor electorali li se interzice să propună alegătorilor bani, cadouri, să distribuie fără plată bunuri materiale, inclusiv din ajutoarele umanitare sau din alte acţiuni de binefacere. Observatorii acreditaţi la alegerile parlamentare au semnalat un număr alarmant de mare de cazuri de oferire a cadourilor către alegători. Astfel, conform datelor Promo-LEX, pe parcursul ultimei campanii electorale, inclusiv zilele alegerilor, au fost raportate cel puţin 99 cazuri de oferire a cadourilor electorale. Majoritatea cadourilor electorale au fost oferite sub forma pachetelor alimentare.

La 02.12.2011 Parlamentul a operat modificări la Codul penal, publicate la 03.02.2012, modificări propuse de CCCEC şi Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte infracţiunea de corupere a alegătorilor. Norma nou-introdusă instituie sancţiuni penale pentru oferirea sau darea de bunuri, servicii ori de alte avantaje patrimoniale alegătorului pentru a-l determina să-şi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor parlamentare, prezidenţiale, locale ori în cadrul referendumului. Sancţiunea pentru această infracţiune este munca neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore sau închisoarea de până la 3 ani.

Nu este pasibilă de pedeapsă oferirea sau darea de bunuri care au imprimate simbolul concurentului electoral şi/sau conţin un slogan electoral, a căror valoare per unitate nu depăşeşte două unităţi convenţionale (40 lei).

Spre deosebire de infracţiunea de corupere (activă sau pasivă), în cazul corupţiei electorale, nu este sancţionabilă promisiunea oferirii bunurilor sau serviciilor, ci doar oferirea sau darea lor propriu-zisă. Totodată, nu se sancţionează nici acceptarea acestor bunuri sau servicii de către alegători, adică nu există corupere electorală pasivă.

Pentru aplicarea pedepsei penale, va trebui să fie probată intenţia prevăzută de lege, şi anume de a-l determina pe alegător să voteze într-un anumit mod. În lipsa acestui element, oferirea sau darea de bunuri sau servicii nu va fi decât un cadou, sau în termeni juridici un act de donaţie.

Putem presupune deci, cu un grad înalt de certitudine, că nu va fi deloc uşor de a dovedi infracţiunea nou-introdusă şi, respectiv, sancţionată. Totuşi, dincolo de latura penală propriu-zisă, norma comportă o semnificaţie motivaţională pronunţată, având menirea să descurajeze partidele şi politicienii lipsiţi de scrupule în a câştiga voturi cu orice preţ. Este bine-cunoscut faptul că coruperea electorală se efectuează anume din contul alegătorilor, care plătesc preţul darurilor electorale după ce achizitorii de voturi acced la putere şi, ca efect, tind să-şi recupereze „investiţiile electorale”.

Sursa: Eco.md

Măsurile de încredere prin care oficialii de la Chişinău încearcă să atragă simpatiile cetăţenilor din stânga Nistrului pentru a accelera reglementarea crizei transnistrene şi-ar putea face efectul doar dacă ei, cetăţenii, le vor sesiza la modul practic. Locuitorii din raioanele din stânga Nistrului spun că este foarte important să-şi poată exercita dreptul de vot, la secţiile de votare deschise în partea dreaptă a Nistrului, dar, la fel de important, e să poată beneficia de gratuităţi sociale cum ar fi indemnizaţia pentru creşterea copiilor sau pensii, fără să li se reproşeze că n-ar fi contribuit la bugetul asigurărilor sociale sau ar avea alocaţii de la administraţia secesionistă de la Tiraspol.

Este şi cazul Oxanei Şutac din oraşul Grigoriopol, care creşte de una singură patru copii cu vârste cuprinse între 2 şi 10 ani. Femeii îi vine extrem de greu, deoarece soţul este condamat pentru o presupusă crimă, iar retribuţia de infirmieră nu-i ajunge barem pentru strictul necesar, ne-a spus bunica copiilor Ana Groza:

„Ea nu are ajutor de nicăieri. Este singură cu patru copii şi nimeni nu-i dă nimic. Patru copii şi ea a cincea trăiesc întro cameră şi acum nu are încălzire. I-au spus că vor veni de la Chişinău, să-i dea o mână de ajutor, dar nu ne mai dă nici Chişinăul nimic, nici nu avem la cine ne orienta.”

Decizia instanţei moldoveneşti în care se vorbeste desptre „statul Transnistrean”
Ajunsă la disperare, Oxana Şutac a solicitat de la Casa Naţională a Asigurăirilor Sociale indemnizaţia unică la naşterea ultimului copil şi cea pentru creşterea copiilor. Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că ar primi indemnizaţii de la administraţia de la Tiraspo:

„Chişinăul mi-a refuzat pentru că primesc indemnizatie de aici, de la noi, dar ce faci cu banii aceea? Copii mei sunt tot cetăţeni ai Moldovei şi ar trebui să fie ajutaţi”.

Culmea e că şi instanţele naţionale, unde femeia a contestat refuzul CNAS, au considerat neîntemeiată cererea sa, deoarece, cum se menţionează chiar în hotârărea Curţii Supreme de Justiţie, citez, „reclamanta domiciliind în raionul Grigoriopol sub jurisdicţia statului Transnistrean, beneficiază de indemnizaţii pentru fiecare copil” (!).

Juristul de la Asociaţia Promo-LEX, Alexandru Zubco, care apără interesele femeii în instanţele de judecată, califică incorectă situaţia în care Casa Naţională de Asigurări Sociale refuză stabilirea şi achitarea plăţilor sociale pentru beneficiarii din regiunea transnistreană pe motiv că respectivii ar primi sume băneşti de la organele administrative neconstituţionale. Potrivit lui, legislaţia Republicii Moldova nu prevede expres posibilitatea de a lipsi cetăţenii săi de dreptul de a beneficia de alocaţii sociale, pentru faptul că aceştia le-ar primi dintr-un „fond nerecunoscut”. De asemenea, în actele normative nu există o explicaţie a noţiunii de pensie sau indemnizaţie transnistreană, susţine Alexadru Zubco:

„Aceasta-i un fel de discriminare pe motiv de teritoriu, pentru că dna respectivă dacă locuia în raionul Dubăsari, în satul Coşniţa, de exemplu, adică sub jurisdicţia Chişinăului, ea primea pensie, dar dacă dânsa trăieşte peste Nistru, după hotarul administrativ, nu i se poate. Asta-i o formă de pedeapsă şi e mai grav.”

De cealaltă parte, autorităţile de la Chişinău deşi susţin că persoanele din stânga Nistrului au aceleaşi drepturi ca şi toţi cetăţenii R.Moldova, spun, totuşi că ei pot beneficia de pensii şi indemnizaţii doar dacă se dezic de cele pe care le primesc de la administraţia transnistreană. Mai mult chiar, directoarea CNAS, Maria Bortă, recunoaşte că instituţia pe care o conduce face schimb de informaţii cu structurile din regiunea transnistreană pentru a veghea ca nu cumva cetăţenii Republicii Moldova să primească pensii din două fonduri:

„De fapt nu se refuză, pentru că ei sunt cetăţeni ai R. Moldova, trebuie de văzut care-i contextul. Dacă el, de acolo, s-a adeverit că primeşte, pentru că noi primim informaţia de acolo, cine primeşte de acolo, noi transmitem informaţia cine dă de aici, fiindcă politica-i politică, dar noi ne socotim până când integri. Şi pensia la nimeni nu se refuză, dar dacă el primeşte de acolo, înseamnă că nu i se dă de aici, fiindcă pensie dublă nu poate primi nimeni, nici cu Rusia, nici cu România sau altă ţară”.

Cazul mamei şi celor patru copii din Grigoriopol care îşi cer dreptul la existenţă a ajuns pe masa judecătorilor de la CEDO şi, la părerea unor experţi, ar putea să aducă o nouă condamnare Republicii Moldova pentru neonorarea obligaţiunilor privind respectarea drepturilor omului.

Sursa: Europalibera.org

Cu câteva zile în urmă, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, a declarat că Rusia intenţionează să deschidă un consulat la Tiraspol pentru a deservi cetăţenii ruşi din stânga Nistrului.

Pentru că oficialii de la Chişinău n-au comentat în niciun fel declaraţiile lui Kuzmin, am cerut părerea în legătură cu acest subiect preşedintelui Asociaţiei Promo-LEX, Ion Manole. «Un consulat rus la Tiraspol ? De ce nu ? Foarte bine. E normal ca pe teritoriul unei ţări misiunea diplomatică a unui stat străin să creeze condiţii pentru cetăţenii săi aflaţi în această ţară», susţine Ion Manole.

În acelaşi context, Ion Manole a declarat pentru Moldova.ORG că încurajează deschiderea unui consulat la Tiraspol, dacă sunt respectate condiţiile necesare. «Pentru a obţine dreptul de a deschide acest consulat, autorităţile ruse trebuie să demonstreze Republicii Moldova şi comunităţii internaţionale că şi-a schimbat comportamentul şi a devenit un actor ce joacă corect şi respectă regulile. Între Moldova ş Rusia există numeroase documente bilaterale, care în realitate sunt încalcate de către Federaţia Rusă. Putem reaminti aici de Acordul bilateral şi clauza privind obligaţia ambelor state de a nu susţine mişcările separatise de pe teritoriul regiunii », a precizat Ion Manole.

Expertul susţine că atât Republica Moldova, cât şi Rusia au o responsabilitate sporită pentru situaţia drepturilor omului în regiunea transnistreană, astfel încât este în interesul ambelor ţări să intensifice eforturile în vederea rezolvării problemei respective. «Dacă s-ar rezolva aceste probleme de principiu, prezenţa unui consulat rus ar putea şi ar trebui să ajute ţara noastră în eforturile sale de reintegrare a ţării. De exemplu, securitatea Consulatului ar trebui asigurată de către structurile constituţionale, aşa cum sunt asigurate toate misiunile străine din ţară. Cine dacă nu Rusia poate ajuta Moldova să restabilească jurisdicţia constituţională şi legală în acest spaţiu ?», conchide Ion Manole

Totodată, preşedintele Promo-LEX îşi exprimă speranţa că autorităţile ruse vor respecta normele dreptului internaţional pentru a nu fi acuzate din nou de suportul ilegal pe care îl oferă necondiţional regiunii fără acordul guvernului central de la Chişinău.

Deschiderea unui consulat al Rusiei la Tirapol ar putea rezolva problemele mai vechi, însă foarte importante pentru evoluţia pozitiva a lucrurilor, care afectează populaţia Republicii Moldova, indiferent de etnia şi cetăţenia acestora, susţine Ion Manole. «Un consulat are menirea de a educa cetăţenii statului străin de a respecta legile ţării în care se află. Atunci când cei care nu respectă legea si au anumite probleme cu organele statului gazdă, colaboratorii misiunii diplomatice şi ai consulatelor sunt cei care au dureri de cap, pentru că le revine obligaţia de a interveni în apărarea cetăţenilor », a precizat Ion Manole.

Nu e prima declaraţie din partea oficialilor ruşi în care îşi manifestă dorinţa de a deschide un consulat în regiunea transnistreană. În 2002, preşedintele Parlamentului de atunci, Eugenia Ostapciuc, în cadrul întrevederii cu preşedintele Dumei ruse, Ghenadii Selezniov, a declarat că atâta timp cât teritoriul din stânga Nistrului nu este controlat de organele constituţionale ale Republicii Moldova, nu poate fi vorba despre deschiderea la Tiraspol a unui consulat al Federaţiei Ruse.

Contactat de Moldova.ORG, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe şi Integării Europene (MAEIE) a declarat că Rusia trebuie oficial să înainteze un demers în sensul acesta, însă asta nu s-a întâmplat.

În acelaşi timp, George Balan, şeful Direcţiei Reintegrare a Guvernului ne-a spus că atâta timp cât există necesitatea deschiderii unui consulat al Rusiei la Tiraspol, iar această iniţiativă este susţinută de MAEIE şi sunt respectate normele legale, nu vede niciun pericol în acest sens.

Sursa: Moldova.org

Analiză de Alexandru Zubco pentru Info-Prim Neo din ciclul „20 de ani de la începutul războiului. Când va fi pace?”

Republica Moldova este, probabil, unicul stat european, pe teritoriul căruia funcţionează două sisteme de protecţie socială diferite şi separate – unul legal şi altul ilegal, exercitat contrar legislaţiei Republicii Moldova. Republica Moldova este, probabil, unicul stat european, care admite discriminarea cetăţenilor săi domiciliaţi în regiunea transnistreană în raport cu ceilalţi cetăţeni ai săi, domiciliaţi în partea dreaptă a Nistrului, cât priveştete accesul la serviciile de asistenţă şi protecţie socială.

Formal, asistenţa socială în regiunea transnistreană pare a fi una perfectă. Numeroase acte locale prevăd înlesniri generoase, facilităţi, scutiri practic pentru toate categoriile şi păturile sociale. În funcţie de categorie, acestea se referă la asigurarea cu medicamente, proteze dentare şi ortopedice, odihnă în instituţii de reabilitare a sănătăţii, concedii anuale, asigurarea cu spaţiu locativ, credite bancare preferenţiale, instalarea posturilor telefonice şi preţuri reduse pentru servicii, scutiri fiscale, scutiri de la achitarea sumelor pentru consumul de gaze naturale, energia electrică, apa potabilă, agentul termic şi alte servicii comunale, precum şi scutiri pentru călătoriile în transportul public etc.

Toate acestea sunt posibile datorită sprijinului economic substanţial din partea Federaţiei Ruse, oferit cu scopul de a motiva populaţia locală să accepte în continuare regimul existent.

Nu există o diferenţă distanţată la cuantumul plăţilor

În mare parte, nu există o diferenţă distanţată cu privire la cuantumul plăţilor salariale, indemnizaţiilor şi altor alocaţii sociale achitate din fondurile sociale ale autorităţilor constituţionale şi cele ale administraţiei regionale neconstituţionale. Divergenţele vizibile ţin la scopul sau obiectul, mărimea sau caracterul acestor plăţi sociale.

Spre exemplu, vârsta de pensionare în stânga Nistrului este de 55 ani pentru femei şi 60 pentru bărbaţi (femeile cu 3 copii – 52 ani, iar cele cu 5 copii – 50 ani). În restul teritoriului ţării, partea dreaptă a Nistrului, vârsta de pensionare este de 57 ani pentru femei şi 62 de ani pentru bărbaţi. În medie, mărimea pensiei achitate nu se deosebeşte substanţial, doar că în stânga Nistrului pensionarii primesc un adaos în valoare de circa 15 dolari, beneficiază de careva facilităţi, inclusiv la procurarea produselor alimentare din magazinele „Sheriff” şi a medicamentelor sociale.

CNAS refuză ilegal achitarea plăţilor sociale beneficiarilor din stânga Nistrului

Potrivit datelor locale, în regiunea transnistreană sunt „asigurate social” circa 200 de mii de persoane din totalul de aproximativ 555 de mii. În marea lor majoritate, toţi ei sunt cetăţeni ai Republicii Moldova cu drepturi depline, inclusiv la protecţie şi asistenţă socială.

Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) refuză ilegal stabilirea şi achitarea plăţilor sociale pentru beneficiarii din regiunea transnistreană pe motiv că respectivii „primesc” sume băneşti de la organele care şi-au asumat atribuţii de asistenţă socială în regiune. Poziţia CNAS-ului este că în regiune funcţionează un alt sistem de protecţie socială, iar organele locale nu merg la „întâmpinare”?! CNAS nu deţine informaţii despre starea socială a cetăţenilor din regiune, nu a bugetat cheltuieli în vederea asigurării sociale a beneficiarilor din regiune etc. Or, în mare parte această instituţie de stat nu numai că nu respectă legea, dar tratează în mod diferenţiat cetăţenii.

Discriminarea la achitarea pensiilor scade încrederea populaţiei din regiunea transnistreană în organele constituţionale ale Republicii Moldova. Neachitarea pensiei şi a altor alocaţii prevăzute de legislaţia Republicii Moldova locuitorilor din stânga Nistrului, pe motiv că aceştia domiciliază pe teritoriul necontrolat de autorităţile constituţionale şi/sau că ridică o pensie din fondurile nerecunoscute, constituie o gravă încălcare a drepturilor omului. În acestă situaţie, autorităţile constituţionale ar putea răspunde pentru discriminarea cetăţenilor săi pe motiv de teritoriu.

Ştim că interpretările pot fi diferite, însă legea este lege şi nimeni nu este în drept să o interpreteze sau, cu atât mai mult, să o încalce. Din păcate, în Republica Moldova puţini înţeleg aceste detalii fundamentale pentru orice stat şi sistem juridic, iar cei care l-ar respecta lipsesc cu desăvârşire. Legislaţia Republicii Moldova nu prevede expres posibilitatea de a lipsi cetăţenii săi de dreptul de a beneficia de pensii/ alocaţii pe motiv că aceştia ar primi o pensie, sau o alocaţie, sau îndemnizaţie dintr-un „fond nerecunoscut”. De asemenea, în actele normative nu există o percepţie a noţiunii de „pensie transnistreană”, care este caracterul şi relevanţa acestei plăţi.

Plăţile „transnistrene” sunt neoficiale şi particulare

În opinia noastră, plăţile „transnistrene” sunt: unu – plăţi neoficiale, deoarece nu sunt achitate din bugetul de stat, şi doi – plăţi particulare, deoarece sunt plătite de instituţii / persoane care şi-au asumat atribuţiile CNAS în regiune, din fonduri nerecunoscute.

În asemenea situaţii, orice beneficiar din regiunea de est este în drept să se bucure de plăţile respective, cât şi de alocaţiile garantate de statul Republica Moldova. Atât timp, cât aceste plăţi nu se încadrează în nicio bază legală, ele pot fi considerate de organele de resort doar ca prestaţii băneşti particulare. Prin urmare, ele nu pot fi luate în calcul la stabilirea beneficiilor şi nici nu constituie temei legal de a refuza asigurarea socială a persoanelor din regiune.

Mai mult, lipsirea de pensii, îndemnizaţii pentru copii etc. a persoanelor – cetăţeni ai statului, efectuată de un organ de stat, pe motiv că aceştia beneficiază de prestaţii similare din partea unor alte organe ilegale şi nerecunoscute, nu se încadrează în limitele legii, securităţii naţionale sau încalcă drepturile cetăţenilor, care solicită expres acest lucru.

Din contra, respectarea şi garantarea drepturilor nevoiaşilor trebuie să prevaleze ambiţiilor/ incompetenţei sau lipsei de fonduri. Această situaţie mai are un efect negativ, deoarece prin aceasta scade încrederea populaţiei din regiune în autorităţile constituţionale. Totodată, în situaţia în care Federaţia Rusă acordă celor 135863 de pensionari din regiune suplimente la pensii, atitudinea şi loialitatea populaţiei faţă de aceste două ţări este respectiva.

Alexandru Zubco, coordonatorul Departamentului Juridic al Centrului de Resurse şi Dezvoltare pentru Transnistria din cadrul Asociaţiei Promo-LEX.

Sursa: Info-Prim.md

Pe zi ce trece criza politică din ţară se aprofundează tot mai mult. Parlamentul nicidecum nu poate alege şeful statului. Mai mult, potrivit diferitor experţi şi analişti politici, acţiunile legislativului tot mai des intră în conflict cu legislaţia în vigoare, trezind multe semne de întrebare şi neînţelegeri în societate. După ce Curtea Constituţională şi-a anunţat verdictul vizavi de alegerile preşedintelui din 16 decembrie, iar Alianţa pentru Integrare Auropeană (AIE) şi-a mediatizat intenţia de a desfăşura în aprilie un nou referendum constituţional, spiritele s-au aprins şi mai mult. Ascultând liderii AIE pe de o parte şi pe cei ai opoziţiei, pe de altă parte, lumea s-a buimăcit şi nu mai ştie cui să creadă.

La şedinţa Clubului naţional de presă, organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent şi Comitetul pentru Libertatea Presei în parteneriat cu săptămânalul CUVÂNTUL şi postul ELITA TV, la 2 februarie, la Rezina, au fost puse în discuţie anume posibilităţile de ieşire din criza politică, subiectele-cheie fiind actualitatea organizării unui nou referendum, desfăşurării unei runde noi de alegere a şefului statului de către Parlament şi modificării Constituţiei.

La dezbateri au participat cunoscuţii analişti politici Vitalie Catană, expert în dreptul constituţional, Nicolae Negru, editorialist la ziarul Jurnal de Chişinău şi Pavel Postică, expert la asociaţia Promo-Lex, de asemenea reprezentanţi ai mass-media scrise şi electronice, ai autorităţilor publice şi societăţii civile din raioanele Rezina şi Şoldăneşti, lideri de opinie din teritoriu.

Opiniile experţilor în ce priveşte căile posibile de ieşire din criza politică care domneşte în ţară au fost diferite.

Vitali Catană a fost de părere că Legea Supremă a ţării, mai ales în ce priveşte modalitatea de alegere a preşedintelui, numaidecât trebuie modificată, or actuala prevedere contravine practicii internaţionale. În condiţiile unei ţări cu formă de conducere parlamentară şeful statului trebuie să fie ales cu majoritatea absolută de voturi (adică cel puţin 51 la sută din voturile deputaţilor) şi nu cu 4/5 de voturi precum este prevăzut în Constituţia noastră. Dl Catană a mai remarcat că referendumul anunţat de AIE ar fi o acţiune legală, iar învinuirile opoziţiei precum că actuala guvernare ar uzurpa puterea în stat sunt doar nişte istericale populiste. Altăceva e că AIE nu s-a pregătit într-un mod serios de acest referendum şi acum, se pare, este dispusă să-şi revadă intenţia şi să desfăşoare mai întâi alegerile preşedintelui în Parlament.

Editorialistul Nicolae Negru a precizat că modificarea Constituţiei prin referendum este o idee bună, dar AIE încă nu a epuizat toate posibilităţile de alegere a preşedintelui. Demult era clar că unicul candidat al Alianţei nu va aduna numărul necesar de voturi pentru a fi ales. Dar AIE nu a încercat cel puţin să identifice un alt candidat, care să fie susţinut şi de grupul parlamentar al socialiştilor. Atât timp cât această variantă nu a fost utilizată nu putem spune că Alianţa a epuizat toate soluţiile de alegere a preşedintelui, a declarat Nicolae Negru.

Pavel Postică, expert Promo-LEX, la fel consideră că trebuie neapărat de modificat unele articole din Constituţie, dar acest referendum ar fi mai bine să fie organizat în toamnă. Modificările să prevadă alegerea preşedintelui ţării în mod direct de către cetăţeni, de scos pragul de doi ani ce trebuie să expire de la ultimul referendum ş.a. Iar până atunci AIE trebuie să lucreze intens cu alegătorii pentru a-i convinge de necesitatea modificării Constituţiei şi totodată să găsească soluţia şi să aleagă, totuşi, şeful statului.

Jurnaliştii şi liderii de opinie din teritoriu au pus întrebări, au făcut schimb de opinii la temă, majoritatea fiind de părere că depăşirea crizei politice din ţară depinde mult de alianţa de guvernare, care este osândită să găsească ieşire din situaţie şi să demonstreze că este capabilă să îndreptăţească încrederea electoratului.

Atât experţii, cât şi participanţii din teritoriu au fost de părerea că Alianţa pentru Integrare Europeană trebuie să facă tot posibilul pentru a evita alegerile parlamentare anticipate, foarte mult dorite de opoziţie şi alte forţe distructive, care au demonstrat deja la ce sunt capabile şi care, dacă vin la putere, numaidecât vor deturna iarăşi Moldova de pe calea dezvoltării şi a integrării europene.

Sursa: Cuvintul.md

La 25 ianuarie, în Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului au avut loc audieri în cauza elevilor liceelor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Cauzele au fost expediate în 2004 şi respective 2006 de către părinţi, profesori şi elevi din Râbniţa, Tighina şi Grigoriopol, vizând încălcarea drepturilor acestora la educaţie, la viaţa privată, precum şi ale dreptului de a nu fi descriminat.
Ion Manole, preşedintele Asociaţiei “Promo-LEX”, care a fost prezent la audierile de la CEDO, fiind unul dintre juriştii Promo-LEX care i-a reprezentat pe reclamanţi, ne-a povestit, în cadrul unui interviu acordat pentru Moldova.ORG, cum a decursul procesul audierilor, dar şi despre situaţia actuală a şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană.

Moldova.ORG : De ce atât de târziu dosarul elevilor din regiunea transnistreană a fost discutat la
CEDO?

Ion Manole : Este adevarat, termenul pare a fi unul destul de lung. Însă, cred că trebuie să ţinem cont şi de complexitatea acestui dosar. A fost depus un volum enorm de muncă din partea colegilor mei. Pe această cale aşi dori să vă cer permisiunea de a-i felicita pe toţi elevii, părinţii şi profesorii din regiunea transnistreană care au insistat şi au avut curajul să expedieze plângeri la CEDO. Deasemenea, aşi dori să le mulţumesc pentru tot ce au făcut colegilor mei de la Promo-LEX, partenerilor noştri din ţară (Centrul Memoria, Expert-Grup, s.a.) precum şi celor din afară, în special celor de la Interrights din Londra.

Problema şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană nu putea fi rezolvată, la momentul dat, între Moldova şi Rusia direct, fără implicarea organismelor internaţionale ?

Mai întâi cred că trebuie să clarificăm 2 lucruri: dacă doresc statele pârâte acest lucru şi ce au întreprins autorităţile, separat sau în comun, pentru a rezolva problemele (subliniez că nu poate fi vorba doar despre o problemă) elevilor, părinţilor şi profesorilor.

1. În opinia mea, Moldova manifestă şi a manifestat continuu dorinţa de a rezolva problema respectării dreptului la educaţie pentru elevii celor 8 şcoli din regiunea transnistreană a R.Moldova. Altceva este faptul că nu au reuşit să elaboreze o strategie prin care să apere persoanele drepturile cărora sunt încălcate şi să creeze un instrument sau mecanism credibil şi eficient pentru toţi care doresc să îşi apere drepturile şi libertăţile fundamentale.
Rusia nu doreşte să se implice în rezolvarea problemelor cu care se confruntă oamenii din regiune, indiferent de etnia sau cetăţenia acestora. Rusia a reuşit până acum să evite orice responsabilitate pentru situaţia drepturilor omului, invocând aspectul şi caracterul politic. Totodată, Rusia a reuşit să inducă în eroare opinia publică naţională şi internaţională. Astfel, astăzi marea majoritate a politicienilor străini percep problema transnistreană greşit. Anume în această înţelegere greşită îşi au rădăcina multe din problemele cu care se confruntă populaţia din regiune, inclusiv elevii, părinţiii şi profesorii şcolilor care studiază conform programului educaţional al autorităţilor constituţionale.

2. Autorităţile constituţionale ale R.Moldova, în mare parte au susţinut financiar cele 8 instituţii de învăţământ din regiune, însă, din păcate, probabil pentru a nu fi acuzate de regimul ilegal, nu au fost active la alte capitole precum apărarea tuturor celor care au avut de suferit de pe urma presiunilor, persecuţiilor sau a intimidărilor. Spre exemplu, deşi sunt posibile de identificat, nicio persoană din cei care în 2004 au interzis alimentarea şi aprovizionarea cu apă potabilă a copiilor în instituţiile de învăţământ, au maltratat şi ţinut ostatici păinţii sau profesorii, au devastat edificiile, etc. nu au fost sancţionate.
Rusia dimpotrivă, în loc să condiţioneze suportul oferit regimului care a încălcat în mod brutal şi evident drepturile acestor oameni, autorităţile ruse au continuat să ofere asistenţă financiară şi suport politic-diplomatic administraţiei regionale.

Care a fost poziţia părţii ruse în cadrul audierilor?

A fost la fel ca şi la audierile precedente (iunie 2009). Nu s-a schimbat nimic. Rusia continuă să insiste asupra faptului că ea nu poate fi responsabilă pentru acţiunile administraţiei de la Tiraspol şi că întreaga responsabilitate trebuie pusă pe seama Chişinăului şi Tiraspolului. Din nefericire pentru politicieni, juriştii văd altfel problemele respective.

Ce ar trebui să facă autorităţile de la Chişinău pentru a evita pe viitor situaţiile triste prin care au trecut şcolile din regiunea transnistriană?

Prefer aici să nu ne oprim doar la situaţia elevilor, profesorilor şi părinţilor de la cele 8 instituţii de învăţământ din regiune. Noi vom continua să credem şi să insistăm asupra faptului că cheia rezolvării problemei transnistrene este în mâna autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova. Această cheie se numeşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Numai atunci când Chişinăul îşi va respecta obligaţiile sale pozitive faţă de toţi cetăţenii şi persoanele aflate pe teritoriul său (indiferent pe care mal al Nistrului), numai atunci când organele de drept vor aplica corect legislaţia naţională şi va face uz de toate instrumentele pe care le oferă dreptul internaţional, vom avea o situaţie diferită. O situaţie în care populaţia din regiune va avea anumite garanţii pentru viaţa şi securitatea lor, deasemenea respect şi încredere în Statul Republica Moldova, în normele şi valorile democratice şi ale dreptului internaţional.
Dacă nu se va înregistra o schimbare de atitudine, nu neapărat radicală, cei circa jumătate de milion de oameni din regiunea transnistreană vor rămâne discriminaţi în raport cu restul populaţiei R.Moldova, fără acces egal la justiţie, la alte servicii ale Statului ai căror cetăţeni sunt şi pe teritoriul căruia se află.

Sunteţi în contact permanent cu profesorii şi elevii liceelor cu predare în limba română din stânga Nistrului. Ce aşteptări au ei de la autorităţile de la Chişinău ?

Aşteptările lor nu sunt nici absurde şi nici fantastice. Aşteptările lor sunt fireşti, omeneşti şi naturale. Ei nu trăiesc în epoca ocupaţiei sovietice, perioadă în care drepturile omului nu erau nici cunoscute şi nici protejate. Ei sunt conştienţi de situaţia creată şi tot au aşteptat deja circa 2 decenii ca problemele lor să îşi găsească o soluţie dreaptă, însă cu regret lucrurile s-au schimbat în defavoarea lor. Mulţi au plecat. Cei care au mai rămas nu îşi pierd speranţa. Ei speră să poată trăi o viaţă normală acasă la ei, unde să poată învăţa, trăi şi munci conform propriilor convingeri, iar copiii lor să se poată întoarce înapoi după absolvirea facultăţilor în alte regiuni ale ţării sau peste hotare.

Sursa: Moldova.org

Chiar dacă susţine financiar cele opt şcoli româneşti din regiunea transnistreană, R. Moldova nu a elaborat o strategie prin care să apere persoanele drepturile cărora au fost încălcate de autorităţile separatiste, afirmă directorul Promo-LEL, Ion Manole, într-un interviu acordat portalului moldova.org.

Autorităţile centrale de la Chişinău nu au fost active în protejarea celor care au avut de suferit de pe urma presiunilor şi intimidărilor din partea regimului de la Tiraspol. Până acum nu a fost sancţionată nicio persoană dintre cei care în 2004 au interzis alimentarea şi aprovizionarea cu apă potabilă a copiilor din instituţiile de învăţământ, au ţinut ostatici părinţii şi profesori ori au devastat edificiile şcolilor din Tiraspol, Râbniţa şi Tighina. Directorul asociaţiei Promo-Lex, Ion Manole, concluzionează că deocamdată R. Moldova nu are o strategie prin care drepturile oamenilor din regiunea transnistreană să fie protejate. Pe de altă parte, Rusia nu şi-a asumat nicio responsabilitate şi a oferit mereu asistenţă financiară şi suport politic-diplomatic administraţiei regionale.

Amintim că pe 25 ianuarie, în Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului au avut loc audieri în cauza elevilor liceelor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Cauzele au fost expediate în 2004 şi respective 2006 de către părinţi, profesori şi elevi din Râbniţa, Tighina şi Grigoriopol, vizând încălcarea drepturilor acestora la educaţie, la viaţa privată, precum şi ale dreptului de a nu fi descriminat.

Sursa: Timpul.md