Iurie Crăciuneac este o altă victimă a colaboratorilor de poliţie, fiind reţinut şi maltratărilor în perioada evenimentelor din aprilie 2009. După o serie de procese în cadrul instanţelor de judecată naţionale unde a încercat, fără succes să îşi găsească dreptatea, la 2 decembrie 2011 a fost depusă o cerere la CtEDO.

Recent, Înalta Curte a comunicat Guvernului Republicii Moldova cauza Iurie Crăciuneac c. Moldova, dosar nr. 77407/11, subiectul cauzei fiind următorul. La 7 aprilie 2009 Iurie Crăciuneac participa la o manifestaţie paşnică, organizat în oraşului său natal Cahul, moment în care a aflat de la colegi despre protestele desfăşurate în capitală. În seara aceleaşi zile, împreună cu mai mulţi tineri, acesta ajunge în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău unde au manifestat paşnic. În timp ce se întorceau acasă, mai multe persoane în civil au oprit autobusul fără a se prezenta, legitima sau a da vre-o explicaţie, ulterior mai multe maşini ale colaboratorilor de poliţiei au transportat tinerii la Comisariatul General de Poliție al mun. Chișinău. Procesul verbal de reţinere al lui Iurie Crăciuneac a fost întocmit abia a doua zi, iar întreaga procedură nu a durat mai mult de 10 minute şi fără a fi prezentate careva probe.

La 10 aprilie 2009 a fost întocmit un dosar penal pe numele lui Iurie Crăciuneac, acesta fiind bănuit de comiterea infracţiunii de dezordini în masă.

Din momentul reţinerii şi pe întreaga perioada de detenţie Iurie Crăciuneac a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie, fapte comunicate procurorului care instrumenta cazul şi ignorat de acesta. După multiple tergiversări, într-un final pe faptul aplicării torturii a fost deschisă urmărirea penală. Cu toate acestea ancheta desfăşurată de către organele procuraturii nu a dat nici un rezultat, iar persoanele care l-au maltratat nu au fost atrase la răspundere.

În fața CtEDO reclamantul pretinde încălcarea art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicarea relelor tratamente din partea poliției, condițiile de detenție inumane și degradante, lipsa asistenței medicale în perioada de detenție, ar și incapacitatea de a investiga eficient plângerea sa cu privire la relele tratamente. De asemenea reclamantul a invocat încălcarea art.13 al Convenției, prin faptul că el nu a avut nici-o cale de atac eficientă împotriva pretinselor rele tratamente la care a fost supus.

În fața înaltei Curți reclamantul este reprezentat de către A. Postica, P. Postica, N. Hriplivîi și L. Potîng avocaţi şi juriști în cadrul Asociației Promo-LEX.

Sursa: Zdg.md

Republica Moldova a fost din nou atacată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Înalta Curte a comunicat Guvernului Republicii Moldova cauza tânărului Iurie Crăciuneac, care în timpul protestelor din 2009 a fost maltratat de către colaboratorii poliției, relatează promolex.md.

Iurie Crăciuneac, un tânăr din Cahul, este o altă victimă a colaboratorilor de poliţie, fiind reţinut şi maltratat în perioada evenimentelor din aprilie 2009, conform sursei.

La 7 aprilie 2009, Iurie Crăciuneac participă la o manifestaţie paşnică, organizată în oraşului său natal Cahul, moment în care a aflat de la colegi despre protestele desfăşurate în capitală. În seara aceleaşi zile, împreună cu mai mulţi tineri, acesta ajunge în Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău, unde au manifestat paşnic.

În timp ce se întorceau acasă, mai multe persoane în civil au oprit autobuzul fără a se prezenta, legitima sau a da vre-o explicaţie. Ulterior, mai multe maşini ale colaboratorilor de poliţie au transportat tinerii la Comisariatul General de Poliție al municipiului Chișinău.

La 10 aprilie 2009, a fost întocmit un dosar penal pe numele lui Iurie Crăciuneac, acesta fiind bănuit de comiterea infracţiunii de dezordini în masă.

Din momentul reţinerii şi pe întreaga perioada de detenţie, Iurie Crăciuneac a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie, fapte comunicate procurorului care instrumenta cazul şi ignorat de acesta. După multiple tergiversări, într-un final pe faptul aplicării torturii a fost deschisă urmărirea penală. Cu toate acestea ancheta desfăşurată de către organele procuraturii nu a dat nici un rezultat, iar persoanele care l-au maltratat nu au fost atrase la răspundere, informează Promo-Lex.

După ce a încercat fără succes să-și găsească dreptatea prin instanțele naționale, la 2 decembrie 2011, pe acest caz a fost depusă o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Sursa: Stirilocale.md

Alexandru Postică: 70% din dosarele privind tortura sunt suspendate, pentru că Procuratura nu ar putea identifica făptuitorii.

CEDO a acceptat să examineze un nou dosar privind aplicarea torturii în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Iurie Crăciuneac a fost reţinut în seara zilei de 7 aprilie şi transportat la Comisariatul General de Poliţie. Tânărul susţine că în perioada detenţiei a fost maltratat de poliţişti. Deşi a depus o plângere la Procuratură, persoanele care l-au bătut nu au fost trase la răspundere. Iurie Crăciuneac s-a plâns Curţii Europene pentru Drepturile Omului care a acceptat zilele trecute dosarul. Detalii are Diana Răileanu:

Iurie Crăciuneac, reprezentat de juriştii de la Asociaţia Promo-Lex, s-a plâns la CEDO de ceea ce în limbajul juridic se numeşte „aplicarea relelor tratamente din partea poliţiei şi de condiţiile degradante şi inumane de care a avut parte în perioada detenţiei”. După o serie de procese în cadrul instanţelor moldoveneşti unde a încercat, fără succes să îşi apere drepturile lezate, la 2 decembrie 2011 Crăciuneac a depus o cerere la CEDO. Avocatul reclamantului, Alexandru Postică, califică drept promptă, deci relevantă reacţia Curţii:

„Curtea, în prima etapă, putea să declare cererea inadmisibilă după caz. Dar însăşi faptul că a fost comunicat dosarul după două luni de cînd este el înregistrat, demonstrează că Curtea atrage o atenţie deosebită faţă de situaţia cu privire la aplicarea torturii în urma evenimentelor din 7 aprilie.”

Europa Liberă: Cît, în medie, ar putea să dureze procesarea dosarului sau la cît v-aţi aştepta Dvs?

„După comunicare, eu sper ca până într-un an să fie şi o hotărâre.”

Alexandru Postică susţine că o condamnare a Republicii Moldova în acest caz ar putea să lipsească, dacă guvernul îşi va recunoaşte vina şi se va ajunge la o înţelegere amiabilă între părţi:

„Eu sper că guvernul va accepta şi va recunoaşte că a avut loc o violare a Convenţiei Europene şi va acorda satisfacţie echitabilă fără a se ajunge la hotărârea Curţii. Noi am primit un răspuns oficial de la Procuratura Generală care confirmă că circa 70% din numărul total al dosarelor similare ca şi Crăciuneac, sunt suspendate, ele practic sunt la un punct mort. Procuratura nu poate investiga cazurile deoarece în opinia lor nu ar putea identifica făptuitorii. Sperăm ca prin dosarul Crăciuneac să determinăm procuratura să reia examinarea dosarelor de tortură şi să le ducă până la bun sfârşit.”

Activiştii pentru respectarea drepturilor omului spun că deşi, până în prezent, au existat peste o sută de plângeri înregistrate la Procuratura Generală, în instanţa de judecată au ajuns puţin peste 20 de dosare penale. Directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului, Sergiu Ostaf susţine că deşi cazurile de tortură au avut loc pe timpul guvernării comuniste, răspunderea o poartă actualele autorităţi, în primul rînd pentru că dosarele stagnează fără explicaţie, iar vinovaţii au rămas în umbra anchetei:

„Există în drept o noţiune de „succesiune a drepturilor”, prin urmare guvernul actual trebuie să răspundă pentru ceea ce a făcut guvernul precedent. Pe de o parte, această răspundere este moral-motivată, pentru că guvernul actual ar fi trebuit să facă suficiente acţiuni pentru a identifica torţionarii de atunci şi noi, din păcate, observăm că nici Guvernul actual nu reuşeşte să aibă performanţe la acest capitol, nu reuşeşte să dea un răspuns clar.”

În opinia lui Sergiu Ostaf, actuala guvernare ar putea să-şi salveze imaginea oarecum şifonată dacă va ieşi în faţa oamenilor cu o listă clară a poliţiştilor care au aplicat tortura în timpul evenimentelor din aprilie 2009, a procurorilor care nu au întreprins măsurile necesare pentru a preveni cazurile de tortură şi a judecătorilor care, ilegal, au semnat mandate de arest fără discernămînt.

Sursa: Europalibera.org

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului cauza Crăciuneac c. Moldovei, în care un tânăr s-a plâns pe aplicarea relelor tratamente de către Poliție în timpul evenimentelor din aprilie 2009, dar și pe condiții de detenție inumane și degradante, potrivit unui comunicat Promo-Lex.

La fel, Iurie Crăciuneac s-a plâns pe lipsa asistenței medicale în perioada de detenție și incapacitatea de a investiga eficient plângerea sa cu privire la relele tratamente.

Promo-Lex mai informează că tânărul, originar din Cahul, a ajuns la Chișinău pe 7 aprilie 2009 pentru a protesta pașnic în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În timp ce se întorcea acasă, fără a se legitima, mai multe persoane în civil au oprit autobuzul în care se afla împreună cu alți tineri. Ulterior, mai multe maşini ale Poliţiei i-au transportat la Comisariatul General de Poliție al municipiului Chișinău. Procesul verbal de reţinere al lui Iurie Crăciuneac a fost întocmit abia a doua zi, iar întreaga procedură a durat circa 10 minute.

Crăciuneac s-a adresat la CEDO la 2 decembrie 2011, după o serie de procese în cadrul instanţelor de judecată naţionale unde, potrivit Promo-Lex, a încercat fără succes să îşi găsească dreptatea.

Sursa: Adevarul.ro/adevarul_moldova

Pentru moldovenii supuşi la chinuri fizice şi morale singura şansă de a obţine repararea prejudiciilor este CEDO. În instanţele naţionale pot primi, în rare cazuri, cel mult 3.000-5.000 de lei.

În toamna anului trecut în instanţele naţionale a fost înregistrat un precedent: unul dintre tinerii bătuţi de poliţişti după 7 aprilie 2009 a obţinut prejudicii morale în instanţele naţionale, după o decizie definitivă a Curţii Supreme de Justiţie (CSJ). După doi ani de procese, Nicolae Bairactari, ajutat de avocatul său Alexandru Postică, a reuşit să demonstreze că a fost maltratat de către colaboratorii organelor de urmărire penală în aprilie 2009.

DESPĂGUBIREA-RECORD, AŞTEPTATĂ DE PATRU LUNI

Astfel, în octombrie 2011, Curtea Supremă de Justiţie a obligat statul să-i plătească prejudicii morale de 55.000 de lei. Iniţial, Nicolae solicitase despăgubiri de 80.000 de lei. Prima instanţă i-a satisfăcut integral cererea, însă Curtea de Apel a redus suma la 5.000 de lei. Ulterior, CSJ a decis printr-o hotărâre irevocabilă să oblige statul la plata a 55.000 de lei. Tânărul îşi aşteaptă de patru luni banii. Deşi spune ca aceştia nu acoperă integral prejudiciul moral cauzat, se arată satisfăcut de decizia CSJ. Potrivit lui, majoritatea victimelor torturii şi ale relelor tratamente fie primesc sume simbolice, fie nu li se oferă nimic. Nicolae Bairactari consideră că cei doi ani de procese reprezintă un termen rezonabil, în raport cu alte dosare care se examinează mai mult de 3-4 ani.

Potrivit lui Nicolae Bairactari, mulţi dintre tinerii care au devenit victime ale torturii sau relelor tratamente şi-au pierdut încrederea în sistemul judiciar şi de multe ori renunţă să meargă mai departe. Tânărul îi încurajează şi pe alţii să nu cedeze. Mai mult, spune că este gata să ofere consultaţii gratuite şi sfaturi celor care încearcă să obţină despăgubiri pentru că au fost maltrataţi de poliţişti.

PRETENŢII RESPINSE

Alţi tineri bătuţi şi umiliţi în comisariatele de poliţie în aprilie 2009 n-au avut însă sorţi de izbândă în instenţă. Alexandru Cucu a fost reţinut la 8 aprilie, fără explicaţii, de câţiva poliţişti în civil. Aceştia l-au escortat la Comisariatul General de Poliţie, unde i s-a întocmit un proces-verbal administrativ pentru că ar fi „ultragiat şi opus rezistenţă colaboratorilor de poliţie”. Alexandru mărturiseşte că a fost bătut în cel mai groaznic mod şi forţat să semneze procesul-verbal scris de oamenii legii. Potrivit lui, a doua zi a fost dus în biroul nr.214 al Comisariatului General de Poliţie, unde a fost bătut cu pumnii şi cu bastonul de cauciuc.

În instanţă, Alexandru Cucu l-a acuzat pe unul dintre poliţişti, Valeriu Bobuţac, că l-ar fi maltratat şi a solicitat prejudicii morale în valoare de 100.000 de lei. La 16 iunie 2011, magistratul Ion Ţurcan de la Judecătoria Centru a emis o decizie de achitare a lui Valeriu Bobuţac, argumentând că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, acţiunea civilă iniţiată de către Cucu împotriva lui Bobuţac a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Nemulţumit de decizie, la 29 iunie 2011, Alexandru Cucu a atacat hotărârea la Curtea de Apel şi afirmă că de atunci procesul este tărăgănat. Tânărul nu-şi pierde speranţa şi este decis să meargă până la capăt în cazul în care nici Curtea de Apel nu-i va face dreptate.

PREJUDICII „SIMBOLICE” DUPĂ ANI DE PROCESE

Juriştii de la Asociaţia Promo-Lex, care au reprezentat în procese mai multe victime ale torturii, susţin că, de regulă, instanţele naţionale dictează drept despăgubiri morale pentru persoanele torturate şi supuse relelor tratamente sume simbolice, de 3.000-5.000 de lei. Asta chiar dacă li s-ar cuveni zeci de mii de lei. Sumele sunt similare în majoritatea cazurilor, fără a ţine cont de prejudiciul cauzat. Juristul Vadim Vieru spune că aceste decizii ale judecătorilor moldoveni sunt nejustificate. Potrivit lui, este vorba despre „o practică învechită, iar motivele acordării unei recompense mici rămân necunoscute”. „De obicei, prima instanţă stabileşte o sumă cât de cât rezonabilă, dar Curtea de Apel o reduce semnificativ, pe motiv că este prea mare şi prejudiciile nu se egalează cu despăgubirile cerute”, spune Vadim Vieru.

Lilia Potângă de la Promo-Lex a explicat că prejudiciul moral se stabileşte în funcţie de cheltuielile suportate pentru tratamentul persoanei. Cu cât această sumă este mai mare, cu atât valoarea despăgubirii creşte. „Totul depinde de prejudiciul suferit şi de argumentarea cererii pe care o face reclamantul când solicită despăgubiri. Însă judecătorii noştri nu prea ţin cont de această regulă”, spune Lilia Potângă.

MAI BINE PUŢIN DECÂT DELOC

Fostul judecător al Curţii Constituţionale Nicolae Osmochescu îi apără pe magistraţi. El consideră că deciziile care stabilesc cuantumul prejudiciilor morale pentru victimele torturii sunt corecte. „Despăgubirile morale cuprinse între 3.000-5.000 de lei sunt reale, iar statul le achită mult mai repede decât pe cele de zeci de mii de lei. De ce să stabileşti un prejudiciu de 55.000 de lei, ca şi în cazul Bairactari, dacă această sumă nu poate fi achitată de către stat? Decât să obţii despăgubiri mari şi să nu vezi banii, e mai real ca sumele să fie mici, dar banii primiţi”, spune Nicolae Osmochescu.

Fostul judecător recunoaşte că, de multe ori, instanţele stabilesc sume simbolice pentru a cruţa bugetul ţării. Potrivit lui, majoritatea celor care au maltratat persoane sunt achitaţi şi scapă fără a fi pedepsiţi. Şi asta pentru că judecătorii nu vor să „păteze” imaginea colegilor. După evenimentele din aprilie 2009 Procuratura Generală a iniţiat 58 de dosare penale pe numele persoanelor cu funcţii de răspundere acuzate de tortură, în special colaboratori de poliţie. În instanţa de judecată au ajuns doar jumătate din ele, restul au fost clasate.

Articolul a fost elaborat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente”, cu suportul UE şi PNUD.

Sursa: Adevarul.ro/moldova