Rudele polițistului Alexandru Ursu, deținut ilegal de 3 ani în regiunea separatistă, au protestat marți în fața Guvernului.

Ei i-au solicitat Executivului să intervină pe lângă autoritățile de la Tiraspol pentru eliberarea polițistului. Tatăl și soția acestuia au fost primiți în audiență la Biroul pentru reintegrare, dar s-au declarat nemulțumiți de întrevedere.

La fel de nemulţumită de autorităţi ca şi tatăl lui Alexandru Ursu este soţia polițistului, Irina Lozinschi, care povestește indignată că fiul lor, Daniel, nu și-a văzut tatăl decât în fotografii, fiind născut după arestarea acestuia.

La protest au participat și alți doi foști deținuți politici de la Tiraspol, Ilie Cazacu și Ernest Vardanean.
În opinia juristului Asociației Promo Lex, Pavel Postică, autoritățile constituționale trebuie să fie mai ferme în privinţa fiecărei încălcări a drepturilor omului, în loc să se rezume la declarații generale.
Pavel Postică a adăugat că Alexandru Ursu a acţionat Republica Moldova și Federația Rusă în instanţă la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Șeful biroului de reintegrare, Gheorghe Balan, a declarat pentru Radio Chișinău că autoritățile depun toate eforturile pentru eliberarea cât mai rapidă a lui Alexandru Ursu, utilizând dialogul direct Chișinău-Tiraspol, formatul de negocieri 5 plus 2 și sprijinul partenerilor internaționali.

Sursa: Radiochisinau.md

Este născut la 21 iulie 1973 in Colibaşi, Cahul. A absolvit Facultatea de Drept la Chişinău, masterat în Studii Europene. Activ în sectorul asociativ din anul 2000. Autor al numeroase publicaţii elaborate în mare parte în cadrul Asociaţiei Promo-LEX. În ultimii 3 ani a condus eforturile de monitorizare a alegerilor din Republica Moldova. Actualmente, director al Asociatiei Promo-LEX.

Luni

M-a trezit ploaia puternică, însoţită de grindină, vânt, tunete şi fulgere. Priveam cum „toarnă cu găleata” şi mă gândeam la posibile inundaţii, care ar afecta din nou casele şi gospodăriile oamenilor de la sate. Ştiu că ei suportă de fiecare dată cele mai mari pierderi. Iar ulterior e una din cauzele ce-i determină să plece peste hotare. Când vom opri oare fenomenul emigrării din Moldova? Dimineaţa la ştiri aflu că s-au produs pagube şi ar exista şi o victimă. Din cauza unei intervenţii la dentist, refuz o invitaţie la un post TV. În ultimul timp refuz tot mai des astfel de invitaţii. Le sunt recunoscător jurnaliştilor pentru înţelegere. Rutina îmi macină cea mai mare parte din timp. Vin cu întârziere la şedinţa Programului de Drept. Lista subiectelor şi cazurilor nu este nici de această dată mai mică. Unele răspunsuri parvenite de la diverse instituţii ale statului nostru, pretins de drept, încă mai şochează. Realizăm că problema respectivă este un fenomen la nivel naţional. Atunci când se întâmpla prima dată ai impresia sau chiar speri ca nu e altceva decât o eroare, când se întâmplă tot mai des, realizezi că prostia devine o normă. Discutăm distribuirea unui apel al Platformei de colaborare internaţională către autorităţile ruse. Este vorba despre un proiect de lege îndreptat împotriva ONG-urilor din Rusia, adoptat deja în prima lectură de către Duma rusească. Suntem îngrijoraţi de posibilitatea extinderii acestei practici la Tiraspol, deoarece în regiune există un concept ce prevede armonizarea „legislaţiei” regionale cu cea din Federaţia Rusă. Astfel, în scurt timp, colegii noştri de la Tiraspol ar putea fi consideraţi şi ei „agenţi străini”. Totodată, aflăm că în regiune populaţia se află în continuare sub presiune. În presa regională unele publicaţii cer părinţilor să nu-şi mai înscrie copiii la şcolile moldoveneşti cu predare în grafia latină din regiune. Nici situaţia privind libera circulaţie nu e mai bună. Apar noi posturi de control, la fel de ilegale. Oamenii continuă să sufere. Cei care discută la Viena, Berlin sau muntele Athos au recunoscut că nu prea vorbesc despre drepturile oamenilor, cel puţin deocamdată. Noi, nu avem dreptul să nu sperăm, chiar dacă durează extrem de mult. Important e sa se ţină cont de faptul că fiecare zi de întârziere sau amânare a acestor discuţii provoacă noi suferinţe.

Marţi

După o scurtă planificare la birou, merg rapid spre întrevederea cu secretarul General OSCE, aflat în vizită în ţara noastră. Aceleaşi discuţii, aceleaşi constatări, aceiaşi abordare. În ultimii 8 ani am participat la numeroase astfel de întrevederi, și de foarte multe ori am avut senzaţia că experţii sau oficialii străini cunosc mai bine situaţia din Moldova, decât funcţionarii moldoveni. Probabil anume din această cauză şi rezultatele lor nu pot fi pe măsură. După întrevederea respectivă rămân pentru mai bine de o ora şi jumătate pentru a discuta cu un funcţionar din cadrul OSCE anumite aspecte profesionale. Plec de acolo obosit, însa cu o nouă speranţă. Speranţă care să poată fi transmisă sau multiplicată colegilor şi beneficiarilor noştri. Ca de obicei, răsfoiesc puţin presa on-line din regiune. Îmi opresc atenţia asupra unei ştiri. Într-o presupusă unitate militară din Râbniţa, după ce au consumat alcool, 3 militari au sustras un automobil şi au comis un accident. Cred că acest caz ne spune foarte multe lucruri. Însa, foarte puţini le înţeleg sau vor sa le înţeleagă. La orele 20.00 reuşesc să iau masa. Cu regret, aceasta este şi micul dejun, şi prânzul, şi cina. Încă o crimă săvârşită împotriva sănătăţii proprii. Lucrez până târziu, chiar dacă nu ştiu a câta oara copilul îmi reproşează că nu-i ofer timpul necesar.

Miercuri

Mâine Promo-LEX face 10 ani şi am decis să invităm colegii, partenerii şi prietenii organizaţiei pentru totalizarea şi evaluarea activităţilor noastre. Pregătirile sunt pe ultima sută de metri. Contează fiecare detaliu. Fiecare dintre noi are anumite obligaţiuni suplimentare celor cotidiene. Pe parcursul zilei am mai multe întâlniri, unele soldate cu rezultat, altele fără. La sfârşitul zilei mă văd cu un grup de experţi străini. Discuţia durează mai mult decât a fost planificată, semn că a fost utilă pentru toţi.

Joi

Ziua începe, din nou, cu o scurtă şedinţă cu unii dintre colegii mei, după care merg la Ministerul Justiţiei, la Comisia de Certificare. De fiecare dată cunosc noi şi noi oameni dedicaţi sectorului 3. Mă bucur că încă mai avem oameni în ţară care nu numai vorbesc, dar şi încearcă să schimbe situaţia. Ştiu că nu e uşor, însă nu e nici imposibil. Ajung din nou la birou. Aici colegii deja au recepţionat primele mesaje şi scrisori de felicitare. Plăcute momente. Sunt fericit pentru că de fapt le-au meritat din plin. Între timp mă implic în rezolvarea mai multor probleme. Totuşi, ziua de azi e una cu totul specială pentru noi. Primim felicitări şi mesaje în continuu. Nu sunt deloc mulţumit de mine şi de modul în care am organizat deschiderea evenimentului. Aveam de spus foarte multe, însă din cauza unor emoţii, natura cărora cu greu le pot explica, am renunţat la o bună parte din text. Numărul celor care au dorit sa vorbească a fost destul de mare. Personal am fost cuprins de emoţii controversate în momentul în care au vorbit un grup de persoane din regiunea transnistreana. Pentru unii dintre ei calitatea de victimă încă mai este actuală. Astfel de persoane găsesc întotdeauna noi şi noi forţe de a continua lupta. Şi prin gestul lor de fiecare dată rămân marcat, stare ce în mare parte mă afectează şi chiar de multe ori mă caracterizează. În această zi realizez că nu a fost nimic în zadar. Am avut de multe ori dorinţa de a pleca din sectorul 3, în special atunci când nu ne reuşesc lucruri simple. Atunci când vedem suferinţa atât de mare a unor oameni şi înţelegem că de fapt soluţia pentru a rezolva problema lor e atât de simpla… Oricum mă bucur că am rezistat şi sper că eforturile noastre să aducă cât mai multe bucurii în inimile oamenilor şi în familiile lor. Realizez că tot ceea ce fac, îmi place. Altfel, nu aşi fi rezistat atâta amar de vreme. Şi sunt recunoscător familiei pentru înţelegere. Au venit aproape toţi invitaţii noştri. M-am bucurat de prezenţa fiecăruia. Sper că marea majoritate a celor prezenţi au îmbinat utilul cu plăcutul.

Vineri

Obosit încep o nouă zi de muncă. Trebuie în regim de urgenţă să finisez lucrul asupra unui document. Între timp, nu mai putem amâna discuţiile şi planificarea unor detalii în cadrul unui proiect al Programului Societate Civilă. Totodată, parcă într-adins apar şi apar alte treburi de făcut. Într-un final am reuşit să-mi respect angajamentele. O altă zi şi încă două întâlniri planificate. Una dintre care se finisează cu un rezultat neaşteptat de bun. În speranţa că nu voi sta mult la coadă, la orele 17.00 ajung la Oficiul Cadastral pentru a solicita un extras. Nu a fost să fie. Lucrează numai un ghişeu. Înaintea mea sunt încă cca 50 persoane. Mâine e ziua mea de naştere. Încă nu am nici un plan. Refuz sa mă gândesc azi.

Sursa: Europalibera.org

Oamenii din Chircăieşti, Căuşeni, sunt nevoiţi să-i înfrunte pe „grănicerii” separatişti, care şi-au instalat recent un post ilegal în sat. Şi asta în timp ce premierul Vlad Filat şi liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk îşi strâng mâinile, sugerând că „situaţia e sub control”.

„Welcome to Chircăieşti”, ne îndeamnă în stil occidental, la intrarea în sat, un panou şi monumentul unei gospodine socialiste rămas din epoca URSS. Nimic european însă în localitatea situată la vreo 80 de kilometri de Chişinău, aproape de aşa-zisul hotar cu autoproclamata republică nistreană.
Pe lângă grijile ce ţin de arat, semănat sau cu ce să se încălzească la iarnă, localnicii mai au o problemă de la o vreme – trebuie să-i înfrunte pe aşa-zişii grăniceri separatişti care şi-au instalat în sat un post şi-i „amendează” cu sute de lei pentru „trecerea ilegală a hotarului”. Oamenii n-au de ales şi plătesc. Iar seara, la ştiri, află miraţi că încă o rundă de negocieri în formatul 5+2 „s-a soldat cu succes”.
Nimeni dintre oficiali nu poate spune cu exactitate când şi de ce între Chircăieşi şi Copanca, satul de peste deal, a apărut o bară metalică mobilă, iar alături – un vagon în care sunt adăpostiţi aşa-zişii oameni ai legii. Nu a explicat acest lucru nici Tiraspolul. Localnicii presupun că e din cauza că drumul care trece prin sat a fost de importanţă militară în timpul conflictului armat de la Nistru.

„DE CE CĂLCAŢI PE PĂMÂNTUL NOSTRU?!”

Vasile Banu (49 de ani) are un teren agricol la Copanca, la o distanţă de vreo trei kilometri de casă şi face des acest drum pentru a-şi îngriji pământul. Bărbatul spune că bara a apărut acum o lună, iar odată cu ea şi problemele sătenilor. „Eram patru în maşină, toţi cu sapele. Ne-au oprit şi ne-au obligat să plătim câte o sută de lei de fiecare. În caz contrar, trebuia să ne întoarcem înapoi şi să înconjurăm 46 de kilometri”, ne-a povestit Vasile Banu.

Şi cei care îşi pasc vitele sau pur şi simplu vin cu lemne de la pădure sunt luaţi la rost. „Îmi aduceam de foc pentru iarnă. M-au obligat să las maşina şi să plec pe jos acasă după bani ca să achit amenda. Abia după aceea mi-au dat voie să trec”, îşi aminteşte Viorel (30 de ani).

La fel au păţit-o şi alţii. Separatiştii s-au luat după Evdochim Arion (45 de ani). L-au ajuns tocmai în sat, i-au barat calea cu maşina şi i-au reproşat: „Pocemu vî topcite naşu zemliu?!” (De ce călcaţi pe pământul nostru?! – n.r.). „Ei spun că le aparţine o fâşie cu o lăţime de 400 de metri, aşa că fac ce vor”, se indignează bărbatul.

ACUZAŢI CĂ AU TRECUT ILEGAL

Tot aici, la mijlocul lunii iunie, a fost reţinut un inspector al Poliţiei Criminale al Comisariatului din Căuşeni, împreună cu fiul său, iar la scurt timp a fost oprit şi un executor judecătoresc. „S-a întâmplat în jurul orei 12.30. Trei inşi, în uniforme separatiste, de grănicer, ne-au baricadat cu maşinile şi ne-au spus că «am traversat ilegal frontiera de stat». Ne-au eliberat pe la 19.00, după ce ne-au întocmit câte un proces-verbal prin care am fost avertizaţi oficial să nu mai trecem pe acolo”, ne-a povestit Alexandru Dutca.

Joia trecută, n-am găsit niciun „grănicer” la post, doar bariera şi vagonul. Oamenii din sat ne-au explicat că separatiştii în uniforme ba apar, ba dispar de la post, iar în unele zile pur şi simplu patrulează zona. „Este o ocupare abuzivă a pământului şi atentare la libera circulaţie, inclusiv la dreptul de proprietate. Organele de drept ar trebui să iniţieze cauze penale şi să-i atragă la raspundere pe cei care ocupă samavolnic terenuri publice, estorchează bani, restricţionează trecerea”, susţine Alexandru Zubco, jurist la Asociaţia Promo-LEX.
Primăriţa din Chircăieşti, Galina Ceban, a alertat autorităţile raionale. „De 20 de ani parcă şi-ar bate joc de noi. E dureros. Vrem să ne deplasăm fără probleme şi să păşim liber pe pământul nostru”, spune edilul.

„Este evident că se comit abuzuri, dar ne trebuie material probant pentru o cauză penală. Fiecare apreciază situaţia cum doreşte. I-am atenţionat pe localnici să nu se lase provocaţi, să nu trebuiască apoi să facem declaraţii şi tot felul de recomandări”, a precizat Ion Oboroceanu, procurorul raionului Căuşeni.

CREDEM NAIV ÎN SCHIMBĂRI

Ion Solonenco, şeful delegaţiei moldoveneşti în Comisia Unificată de Control, care a trimis acum două săptămâni un apel către toate părţile implicate în procesul de negocieri, spune că problema va fi discutată la şedinţa de joia viitoare. „Postul a fost instalat fără a respecta înţelegerile. Toţi cunosc despre asta, şi Moscova, şi SUA, şi OSCE”, afirmă generalul Solonenco.

Pe de altă parte, analişti de la Chişinău susţin că, deşi reprezentanţii celor două maluri de Nistru se întâlnesc adesea şi vorbesc despre îmbunătăţirea situaţiei, mai e mult până la soluţionarea conflictului. „Marionetele de la Tiraspol – că e Liţkai şi Smirnov sau Şevciuk şi Ştanski – nu decid nimic. Conflictul are loc între Moldova şi Rusia. Schimbarea decoraţiilor în spectacolul «five plus two» nu ne apropie de reglementarea coflictului. În stânga Nistrului KGB-ul continuă să-şi bată joc de cetăţenii moldoveni, iar asta ne vorbeşte despre faptul că suntem naivi când credem că se produc schimbări profunde”, comentează Oazu Nantoi.

Sursa: Adevarul.ro/Moldova

După 10 ani de activitate, Asociaţia Promo-LEX vrea să acorde mai mult suport juridic şi asistenţă cetăţenilor din regiunea transnistreană. L-am întrebat pe preşedintele organizaţiei Ion Manole dacă buchia şi spiritul legii se respecta în localităţile din stânga Nistrului.

Europa Liberă: Pentru că Asociaţia Promo-LEX, pe care o conduceţi, împlineşte 10 ani de activitate, o să vă întreb cît de uşor e să promovezi spiritul legii?

Ion Manole: „Este foarte şi foarte dificil să promovezi buchia legii într-un spaţiu care se află în afara legii, dacă mă pot exprima aşa. Or noi încercăm exact asta: să promovăm legea într-un teritoriu în care autorităţile constituţionale nu au controlul, iar oamenii care sînt în acest teritoriu nu au nici o posibilitate să-şi apere drepturile lor”.

Europa Liberă: Cîteva cazuri concrete? pentru că cu unele dosare aţi ajuns chiar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Ion Manole: „Da, chiar cu primele dosare cu care am început în regiunea transnistreană, dosarul şcolilor, sîntem în aşteptarea deciziei Curţii Europene. În ceea ce priveşte alte dosare, într-adevăr avem un număr foarte mare de cazuri, poate chiar mai mult decît ne-am aşteptat noi. Credeam că odată cu expedierea unor dosare la Curtea Europeană autorităţile îşi vor modifica comportamentul şi vor încerca totuşi să găsească anumite posibilităţi de a interveni. Cu regret trebuie să constatăm că acest lucru nu s-a întîmplat. Cazurile din regiunea transnistreană continuă să-şi găsească calea spre Strasbourg. Din păcate, nu le putem opri aici pentru că aici nu există acel mecanism care le-ar reda oamenilor înapoi drepturile şi încrederea”.

Europa Liberă: Cînd ajungeţi cu aceste dosare la CEDO, cum pronunţă Curtea Europeană sentinţa din moment ce acest teritoriu nerecunoscut din stînga Nistrului nu e sub jurisdicţia nimănui?

Ion Manole: „Da, este o întrebare pe care de multe ori locuitorii din regiune ne-o adresează. Este vorba despre un precedent pe care noi îl aplicăm şi sperăm să fie un precedent care să ne aducă la fel decizii pozitive în favoarea beneficiarilor noştri. Este vorba de precedentul în cazul Ilaşcu. Atunci cînd Curtea Europeană a constatat că de violarea drepturilor omului este responsabilă atît Republica Moldova, cît şi Federaţia Rusă. Iar administraţia de facto din regiunea transnistreană are şi ea anumite obligaţii, însă autorităţile de acolo trebuie presate într-un fel, forţate de către comunitatea internaţională, în primul rînd de către Moldova şi Federaţia Rusă, să nu recurgă la încălcarea flagrantă şi violentă a drepturilor omului”.

Europa Liberă: Dar, de fapt, care e atitudinea autorităţilor din Transnistria faţă de Asociaţia Promo-Lex?

Ion Manole: „Administraţia regională din stînga Nistrului niciodată nu a avut o atitudine pozitivă faţă de tot ce este de pe malul drept, în special societatea civilă. În regiune se promovează ideea că tot ce vine din dreapta Nistrului este negativ pentru regiunea transnistreană, pentru aşa-zisa statalitate a regiunii. Respectiv, ei încearcă să obstrucţioneze şi să blocheze orice contacte între cele două maluri. De multe ori, inclusiv ONG-urile care încearcă să promoveze anumite activităţi în această regiune la fel sînt obstrucţionate. Ei de multe ori acceptă doar activităţi cu caracter social sau de binefacere”.

Europa Liberă: Persoanele de acolo cum vă găsesc? Cum aţi reuşit să deveniţi credibili pentru ei? Pentru că şi ei sînt într-un fel între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, mulţi dintre ei au cetăţenia Transnistriei, avînd-o şi pe cea a Republicii Moldova. Dar oricum rămîn să locuiască acolo şi sînt cu gîndul că organele de acolo ar putea să-i urmărească.

Ion Manole: „Da, aveţi dreptate. La început a fost mai greu. Credibilitatea pe care am obţinut-o noi acolo s-a datorat rezultatelor pe care le-am avut noi în urma atitudinii corecte faţă de fiecare beneficiar. Indiferent de limba vorbită, indiferent de paşaportul pe care îl are în buzunar această persoană, ea a beneficiat la maximum de serviciile juriştilor, avocaţilor şi colegilor mei.”

Europa Liberă: Interacţiunea dumneavoastră cu organele de drept de acolo, care sînt menite să apere drepturile omului, indiferent unde să află cetăţeanul…

Ion Manole: „Aceste structuri ar trebui să afle drepturile omului, dar într-un fel sau altul sînt ilegale, din punctul de vedere al legislaţiei naţionale şi internaţionale. Şi din acest moment, evident că ele încearcă să obstrucţioneze orice activitate a organizaţiilor din dreapta Nistrului. În special a celor care promovează drepturile omului, dar pe de altă parte juriştii noştri, atunci cînd au un dosar în faţă şi îl examinează prioritate pentru ei este apărarea drepturilor acestui om. Şi dacă vedem că drepturile acestui om pot fi apărate în regiune prin intermediul instanţelor locale sau prin intermediul altor structuri locale atunci noi încercăm şi parcurgem inclusiv căile regionale. În momentul în care vedem că nici nu are rost să depunem plîngeri sau cereri către aceste structuri evident că nu mai facem acest lucru. În astfel de situaţii utilizăm căile interne naţionale şi în momentul în care nici acestea nu sînt eficiente evident că mergem la Curtea Europeană.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi că instanţele naţionale nu sînt destul de eficiente?

Ion Manole: „Este o problemă care îşi are rădăcinile încă de după acel război din 1992. Deşi autorităţile constituţionale au această obligaţie de a depune toate eforturile în vederea protejării intereselor şi drepturilor tuturor persoanelor aflate pe teritoriul RM, deşi legislaţia îi obligă şi de foarte multe ori îşi neagă orice responsabilitate pentru aceste situaţii. Ba mai mult, avem cazuri în care autorităţile constituţionale furnizează informaţii anumitor structuri din regiunea transnistreană privind proprietatea sau viaţa privată a unor cetăţeni ai Republicii Moldova. Şi mai tragice sau şi mai comice sînt şi anumite cazuri cînd poliţia moldovenească constituţională ilegal răpeşte persoane şi le transmite structurilor de la Tiraspol. Aici eu chiar aş spune că este vorba şi de crimă. Am sesizat autorităţile asupra unor astfel de situaţii, dar din păcate lucrurile nu se mişcă. Toată lumea este în aşteptarea rezolvării problemei pe cale diplomatic şi nimeni nu încearcă să abordeze juridic rezolvarea cazurilor concrete. Atunci cînd drepturile omului sînt ignorate, foarte multe alte aspecte rămîn în umbră şi o soluţie politică fără a ţine cont de aceste aspecte poate fi una greşită. Mai mult ca atît, discutam cu colegii noştri, în Federaţia Rusă a fost votată în prima lectură de către Dumă o lege prin care ong-urile vor fi obligate să se înregistreze ca agenţi străini. Ţinînd cont de faptul că în regiunea transnistreană există o regulă prin care aşa-zisa legislaţie transnistreană este uniformizată cu cea din Federaţia Rusă, există riscul ca şi legislaţia din stînga Nistrului să considere ong-urile drept agenţi străini. Respectiv, vor avea de suferit şi de suportat consecinţe organizaţiile neguvernamentale aşa cum sînt ele de acolo.

Sursa: Europalibera.org

Oamenii din Chircăieşti, Căuşeni, sunt nevoiţi să-i înfrunte pe „grănicerii” separatişti, care şi-au instalat recent un post ilegal în sat. Şi asta în timp ce premierul Vlad Filat şi liderul de la Tiraspol Evgheni Şevciuk îşi strâng mâinile, sugerând că „situaţia e sub control”.

„Welcome to Chircăieşti”, ne îndeamnă în stil occidental, la intrarea în sat, un panou şi monumentul unei gospodine socialiste rămas din epoca URSS. Nimic european însă în localitatea situată la vreo 80 de kilometri de Chişinău, aproape de aşa-zisul hotar cu autoproclamata republică nistreană.
Pe lângă grijile ce ţin de arat, semănat sau cu ce să se încălzească la iarnă, localnicii mai au o problemă de la o vreme – trebuie să-i înfrunte pe aşa-zişii grăniceri separatişti care şi-au instalat în sat un post şi-i „amendează” cu sute de lei pentru „trecerea ilegală a hotarului”. Oamenii n-au de ales şi plătesc. Iar seara, la ştiri, află miraţi că încă o rundă de negocieri în formatul 5+2 „s-a soldat cu succes”.
Nimeni dintre oficiali nu poate spune cu exactitate când şi de ce între Chircăieşi şi Copanca, satul de peste deal, a apărut o bară metalică mobilă, iar alături – un vagon în care sunt adăpostiţi aşa-zişii oameni ai legii. Nu a explicat acest lucru nici Tiraspolul. Localnicii presupun că e din cauza că drumul care trece prin sat a fost de importanţă militară în timpul conflictului armat de la Nistru.

„DE CE CĂLCAŢI PE PĂMÂNTUL NOSTRU?!”

Vasile Banu (49 de ani) are un teren agricol la Copanca, la o distanţă de vreo trei kilometri de casă şi face des acest drum pentru a-şi îngriji pământul. Bărbatul spune că bara a apărut acum o lună, iar odată cu ea şi problemele sătenilor. „Eram patru în maşină, toţi cu sapele. Ne-au oprit şi ne-au obligat să plătim câte o sută de lei de fiecare. În caz contrar, trebuia să ne întoarcem înapoi şi să înconjurăm 46 de kilometri”, ne-a povestit Vasile Banu.

Şi cei care îşi pasc vitele sau pur şi simplu vin cu lemne de la pădure sunt luaţi la rost. „Îmi aduceam de foc pentru iarnă. M-au obligat să las maşina şi să plec pe jos acasă după bani ca să achit amenda. Abia după aceea mi-au dat voie să trec”, îşi aminteşte Viorel (30 de ani).

La fel au păţit-o şi alţii. Separatiştii s-au luat după Evdochim Arion (45 de ani). L-au ajuns tocmai în sat, i-au barat calea cu maşina şi i-au reproşat: „Pocemu vî topcite naşu zemliu?!” (De ce călcaţi pe pământul nostru?! – n.r.). „Ei spun că le aparţine o fâşie cu o lăţime de 400 de metri, aşa că fac ce vor”, se indignează bărbatul.

ACUZAŢI CĂ AU TRECUT ILEGAL

Tot aici, la mijlocul lunii iunie, a fost reţinut un inspector al Poliţiei Criminale al Comisariatului din Căuşeni, împreună cu fiul său, iar la scurt timp a fost oprit şi un executor judecătoresc. „S-a întâmplat în jurul orei 12.30. Trei inşi, în uniforme separatiste, de grănicer, ne-au baricadat cu maşinile şi ne-au spus că «am traversat ilegal frontiera de stat». Ne-au eliberat pe la 19.00, după ce ne-au întocmit câte un proces-verbal prin care am fost avertizaţi oficial să nu mai trecem pe acolo”, ne-a povestit Alexandru Dutca.

Joia trecută, n-am găsit niciun „grănicer” la post, doar bariera şi vagonul. Oamenii din sat ne-au explicat că separatiştii în uniforme ba apar, ba dispar de la post, iar în unele zile pur şi simplu patrulează zona. „Este o ocupare abuzivă a pământului şi atentare la libera circulaţie, inclusiv la dreptul de proprietate. Organele de drept ar trebui să iniţieze cauze penale şi să-i atragă la raspundere pe cei care ocupă samavolnic terenuri publice, estorchează bani, restricţionează trecerea”, susţine Alexandru Zubco, jurist la Asociaţia Promo-LEX.
Primăriţa din Chircăieşti, Galina Ceban, a alertat autorităţile raionale. „De 20 de ani parcă şi-ar bate joc de noi. E dureros. Vrem să ne deplasăm fără probleme şi să păşim liber pe pământul nostru”, spune edilul.

„Este evident că se comit abuzuri, dar ne trebuie material probant pentru o cauză penală. Fiecare apreciază situaţia cum doreşte. I-am atenţionat pe localnici să nu se lase provocaţi, să nu trebuiască apoi să facem declaraţii şi tot felul de recomandări”, a precizat Ion Oboroceanu, procurorul raionului Căuşeni.

CREDEM NAIV ÎN SCHIMBĂRI

Ion Solonenco, şeful delegaţiei moldoveneşti în Comisia Unificată de Control, care a trimis acum două săptămâni un apel către toate părţile implicate în procesul de negocieri, spune că problema va fi discutată la şedinţa de joia viitoare. „Postul a fost instalat fără a respecta înţelegerile. Toţi cunosc despre asta, şi Moscova, şi SUA, şi OSCE”, afirmă generalul Solonenco.

Pe de altă parte, analişti de la Chişinău susţin că, deşi reprezentanţii celor două maluri de Nistru se întâlnesc adesea şi vorbesc despre îmbunătăţirea situaţiei, mai e mult până la soluţionarea conflictului. „Marionetele de la Tiraspol – că e Liţkai şi Smirnov sau Şevciuk şi Ştanski – nu decid nimic. Conflictul are loc între Moldova şi Rusia. Schimbarea decoraţiilor în spectacolul «five plus two» nu ne apropie de reglementarea coflictului. În stânga Nistrului KGB-ul continuă să-şi bată joc de cetăţenii moldoveni, iar asta ne vorbeşte despre faptul că suntem naivi când credem că se produc schimbări profunde”, comentează Oazu Nantoi.

Sursa: Adevarul.ro/Moldova

Negocieri oficiale privind reglementarea transnistreană vor avea loc la Viena în perioada 12-13 iulie. În legătură cu organizarea reuniunii formale „5+2” , Asociația Promo-LEX lansează un Apel către toți participanții solicitând includerea pe agenda de discuții a situației lui Alexandru Ursu precum și eliberarea imediată și necondițională din detenția ilegală.

Alexandru Ursu, colaborator al Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova (inspector de sector Hagimus, r-nul Căușeni) a fost sechestrat la 21 iulie, 2009, de către reprezentanții miliției ilegale din orașul Bender. Ulterior, aceste structuri ilegale l-au privat arbitrar de libertate pe un termen de 15 ani închisoare.

Potrivit rudelor și avocațilorAlexandru Ursu este deţinut în prezent în penitenciarul nr.1 din Hlinaia, Grigoriopol. În aceeași celulă se află persoane bolnave de hepatită, tuberculoză și HIV/SIDA. În ianuarie 2012, Alexandru Ursu a suferit un insult, care poate fi repetat din cauza condițiilor inumane de detenție, suțin avocații Promo-LEX.

Asociația „Promo-LEX” consideră că detenţia lui Alexandru Ursu rămâne o gravă problemă pentru autorităţile Republicii Moldova, deoarece locuitorilor și cetățenilor domiciliaţi în regiunea de est a R. Moldova, nu le sunt asigurate şi protejate drepturile şi libertăţile fundamentale.

La întrevederea de două zile vor participa reprezentanţi ai părţilor, mediatorilor şi observatorilor în procesul de negocieri – Moldova, Transnistria, OSCE şi Federaţia Rusă, Ucraina, SUA şi UE. Întâlnirea va fi prezidată de către Ambasadorul Erwan Fouéré, Reprezentantul special al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru reglementarea conflictului transnistrean.

Sursa: Timpul.md