În perioada 12-13 septembrie 2012, la Viena s-a desfăşurat cea de-a patra rundă din acest an a negocierilor în formatul „5+2” privind reglementarea conflictului transnistrean. În cadrul negocierilor au fost discutate, de asemenea, şi mai multe probleme din domeniul educaţiei.

După încheierea negocierilor, şefa departamentului de externe al autoproclamatei republici nistrene „s-a lăudat” presei că Guvernul de la Chişinău este gata să recunoască diplomele de studii eliberate de instituţiile de învăţământ din regiunea transnistreană. Informaţia a fost confirmată şi de negociatorul din partea Chişinăului, Eugen Carpov, în cadrul unui briefing de presă, care a precizat că la Viena a fost decisă nostrificarea actelor de studii eliberate de instituţiile de învăţământ din partea de est a Republicii Moldova.

Până în prezent, actele de studiu ale absolvenţilor insituţiilor din regiunea transnistreană erau recunoscute de către Chişinău, iar aceştia puteau să se înmatriculeze fără deficienţe în insituţiile din dreapta Nistrului. Pentru a pleca în străinătate, însă, era necesară o procedură de nostrificare, realizată de Ministerul Educaţiei, care elibera un document recunoscut internaţional. „Se examinează posibilitatea ca aceste documente originale să fie păstrate de către deţinători pentru ca să reprezinte instituţia exactă care le-a eliberat. Se lucrează în această direcţie”, a explicat vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov.

Mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile au calificat declaraţiile lui Eugen Carpov drept unele imature şi periculoase. „Înainte de a face promisiuni, Guvernul trebuie să consulte instituţiile de învăţământ din regiune, în special cele aflate sub jurisdicţia sa. Societatea civilă, la fel, nu trebuie ignorată sau exclusă din acest proces”, a declarat pentru Moldova.ORG Ion Manole, preşedintele Asociaţiei „Promo-LEX”. De asemenea, acesta susţine că unele acţiuni ne gândite ale autorităţilor de la Chişinău contribuie la păstrarea condiţiilor inadecvate în care se desfăşoară procesul educaţional din stânga Nistrului. „Cunoaştem cu toţii numeroasele probleme cu care se confruntă cele 8 instituţii de învăţământ din regiune şi nu este vorba doar despre necesitatea înregistrării acestora de către administraţia de la Tiraspol”, a adăugat Ion Manole.

Menţionăm că în urmă cu două săptămâni, Asociaţia Pedagogilor tranistreni „Lumina” a lansat un apel prin care semnalează un şir de problemele şi încălcări ale drepturilor omului care continuă să aibă loc în regiunea de est a Republicii Moldova.

sursa: moldova.org

Conflictul de pe Nistru este îngheţat de 21 de ani. Totuși, în ciuda eforturilor declarate la nivel oficial, privită în detaliu, situaţia s-ar putea descrie ca alarmantă. Vă prezentăm un interviu, realizat în exclusivitate pentru portalul nostru, cu domnul jur. Ion Manole, director executiv al Asociaţiei Promo Lex din Chişinău, care cu franchețe “pune punctul pe i” și ne schiţează tabloul real și deloc liniștitor din regiunea de est a Republicii Moldova.

– Domnule Ion Manole, aș dori la începutul acestei discuții, pentru cititorii noștri mai puțin familiarizați cu realitățile din Republica Moldova, să ne prezentaţi o carte de vizită a Asociaţiei Promo Lex.

Ion Manole: Asociaţia Promo Lex şi-a început activitatea acum 10 ani la inițiativa un grup de tineri jurişti care doreau să fie utili societăţii; nu ne gândeam pe atunci că vom lucra în regiunea transnistreană, am început în dreapta Nistrului, în alte localităţi ale Republicii Moldova. Activitatea noastră în regiunea transnistreană a început în 2004, când au fost atacate şcolile cu predare în limba română. Îmi amintesc că participam la un trening iar unul din avocaţii care se ocupa de dosarul şcolilor ne-a rugat să-l ajutăm şi în acest context am ajuns să oferim consultanţă celor din stânga Nistrului. Dacă la început au venit părinţii, copiii şi profesorii din şcolile care erau atacate de structurile ilegale de la Tiraspol, ulterior în toamna aceluiaşi an ni s-au adresat și ţăranii de la Dubăsari, ale căror terenuri se află în perimetrul controlat de separatişti. Aceştia din urmă le percepeau taxe, impozite de sută la sută pentru producţia agricolă ca să şi-o transporte la gospodăriile lor (la fel din stânga Nistrului). Pe măsură ce aceste cereri de consultanţă s-au mărit, ne-am axat activitatea pentru locuitorii din stânga Nistrului. Pentru a ne putea dezvolta acţiunile în perimetrul transnistrean am aplicat pentru diferite proiecte. La început am avut un birou în Coşniţa şi Doroţcaia, localităţi în stânga Nistrului, controlate de Chişinău.

– În ce măsură vă reuşeşte să promovaţi spiritul legii într-un spaţiu necontrolat de autorităţile de la Chişinău ?

Ion Manole: Dacă vă referiţi la legile Republicii Moldova, într-un spaţiu necontrolat de liderii de la Chișinău, evident că ne este foarte greu. Noi, în primul rând, încercăm să asistăm pe toţi cei cărora le sunt încălcate drepturile fundamentale, iar acestea nu au hotare, încercăm să promovăm şi să apărăm oamenii prin prisma acestor drepturi, asumate de R.Moldova prin semnarea a numeroase acorduri internaţionale. Anume, prin aceste documente, Chişinăul s-a obligat în faţa comunităţii internaţionale să întreprindă eforturi în vederea promovării şi apărării acestor drepturi în întreg teritoriul R.Moldova, inclusiv în stânga Nistrului.
Chişinăul timp de 20 de ani nu a făcut nimic în acest perimetru, a preferat să spună că nu poate face nimic, că nu are acces, că nu controlează teritoriul, că este prezentă armata rusă… Însă pot să vă spun, după atâţia ani de activitate în acest teritoriu, că principala vină o poartă autorităţile constituţionale, care nu au avut nici un plan, nici o strategie şi nu au depus eforturi pentru reglementarea diferendumului transnistrean. Au preferat să se victimizeze, fără a întreprinde acţiuni concrete, problema tergiversării reglementării acestui conflict îngheţat nu este din cauza Tiraspolului sau a Moscovei, este din cauza Chişinăului.

– Cum priveşte administraţia de la Tiraspol acţiunile Asociaţiei Promo-Lex ? Presupun că nu rareori întâmpinaţi probleme…

Ion Manole: Administraţia de la Tiraspol, ca orice regim dictatorial, care are nevoie de “stabilitate” , îşi justifică acţiunile represive asupra populaţiei prin faptul că există pericole externe care periclitează “independenţa” regiunii. Tiraspolul inoculează ideea că populaţia din dreapta Nistrului, cât şi Europa sau Occidentul, în general, sunt inamici ai acestui regim şi indirect inamici ai Federaţiei Ruse. Ei se văd ca un ultim bastion al FR şi cer ca populaţia să-i sprijine pentru apărarea acestui bastion.

– Este adevărat că este folosită drept sperietoare o posibilă unire a R.Moldova cu România?

Ion Manole: Evident că ei folosesc orice instrument prin care pot manipula opinia publică din această regiune. Pentru noi nu contează ce idei promovează ei, pentru noi e important să prevaleze spiritul legii, contează ca toţi locuitorii acestei regiuni, indiferent de limba vorbită sau cetăţenie, să beneficieze de anumite garanţii prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, documente pe care atât Rusia, cât şi R.Moldova le-au semnat şi s-au obligat să le respecte.

– În activitatea dvs. de zi cu zi lucraţi cu oameni din toate categoriile sociale. Care este spiritul civic al acestora, cum privesc aceştia problema reunificării sau a soluţionării acestui conflict ?

Ion Manole: În primul rând în regiunea transnistreană au rămas foarte puţini oameni care cred în spiritul legii, care cred în competenţa autorităţilor noastre constituţionale, care cred în legile internaţionale. Deşi formal au toate drepturile garantate, în realitate sunt ostatici de 20 de ani, nimănui nu-i pasă sau cel puţin nu i-a păsat până acum. Toată lumea monitorizează, însă dacă am cere un raport foarte bine documentat care ar corespunde tuturor cerinţelor, nimeni nu-l are. Nici o structură internaţională nu a fost capabilă să facă o evaluare competentă în această regiune. Nici autorităţile constituţionale nu au fost capabile să schiţeze un tablou clar al situaţiei de acolo, nu au reuşit să elaboreze o strategie clară pentru apărarea populaţiei. Dimpotrivă, cei care au îndrăznit să ceară ajutorul autorităţilor de la Chişinău, sesizând anumite fărădelegi comise de administraţia ilegală de la Tiraspol, au avut de suferit dublu. De multe ori, funcţionarii de la Chişinău le închid uşa în faţă, motivând că nu deţin controlul asupra acestui spaţiu, fără însă a înregistra, documenta sau examina elementar situaţia.
Avem constatate mai multe cazuri în care autorităţile statului încalcă Constituţia şi conlucrează cu structurile paramilitare din stânga Nistrului. Ultimul caz l-am avut acum o lună, privind furnizarea anumitor informaţii cu caracter personal despre o persoană aflată în închisoare la Tiraspol, care aşteaptă de fapt implicare şi ajutor din partea Chişinăului, însă autorităţile au furnizat informaţii cu caracter confidenţial despre membrii familiei lui (inclusiv un minor), date privind proprietăţile acestuia, etc. A fost sensibilizată opinia publică, sesizată Procuratura Generala a R.Moldova şi Guvernul. De obicei, victimele nu-și pot soluţiona problemele la nivel naţional, astfel că instanţa de la Strasbourg rămâne ultima lor speranţă de a fi repuşi în drepturi, a fi reabilitaţi sau a obţine prejudicii. Avem impresia uneori că unii funcţionari preferă ca victima să depună plângere împotriva statului pentru ca ei să fie lăsaţi în pace.

– Apropo de cazuri concrete. Am citit recent despre cazul tânărului Alexandru Bejan, acuzat de terorism. Asociaţia Promo-Lex monitorizează acest incident, ce puteţi să ne spuneţi despre acest dosar ?

Ion Manole: Juriştii noştri se acupă de cazul acestui minor, care este persecutat prin diferite mijloace, inclusiv prin intentarea unui dosar. Ca să înţelegeţi mijloacele la care recurg exponenţii regimului de la Tiraspol pentru a impune frica în rândul cetățenilor sau a-i înstrăina de malul drept al Nistrului, voi veni cu un exemplu. Prin 2004 am citit într-un ziar de la Tiraspol, critici dure ale opoziţiei de pe atunci la adresa lui Smirnov. Ei susţineau că Smirnov a comis o crimă împotriva “statului transnistrean” atunci când a atacat şcolile de limba română din regiune. Potrivit opoziţiei de pe atunci „este greşit să ataci şcolile, atrăgând astfel norii şi furia comunităţii internaţionale, mult mai eficient ar fi să se recurgă la nişte mijloace mai subtile pentru a lichida aceste instituţii de învăţământ. Dacă s-ar crea condiţii insuportabile pentru copii, părinţi şi profesori, în scurt timp numărul lor se va micşora şi şcolile vor dispărea de la sine şi se vor închide, iar acestă problemă va disparea în mod natural, fără a atrage atenţia asupra acestui lucru”.
Eu bănuiesc că la ora actuală Tiraspolul aplică această strategie. Deşi încearcă să transmită un mesaj de deschidere pentru Chişinău, în realitate Tiraspolul îşi consolidează poziţiile. Instituţiile de învăţământ din regiune se confruntă cu aceleaşi probleme şi cu aceleaşi provocări. Astfel, problema şcolii din Grigoriopol nu a fost rezolvată, începând din nou în exil un alt an de învăţământ (al 10-lea deja). Liceul „Evrica” din Râbniţa îşi desfăsoară activitatea în sediul unei foste grădiniţe, fără condiţiile necesare unui proces educaţional complet. Nici Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol nu are condiţiile minime pentru procesul educaţional şi de instruire (amintim că administraţia şcolii a câştigat acum câţiva ani un proiect în valoare de cca 100 mii de dolari, oferiţi de Guvernul Japoniei pentru reabilitarea şi reconstruirea clădirii, însă administraţia locală de la Tiraspol a creat obstacole, astfel că banii au fost pierduţi, iar copii şi acum studiază în condiţii inadecvate).

– S-a vehiculat prin presă înaintea vizitei cancelarului Merkel un posibil plan de federalizare. Se ia în calcul şi o astfel de soluţie?

Ion Manole: În condiţiile în care nu avem soluţii sau strategii proprii, oricine poate veni cu propuneri. Dacă Chişinăul ar fi arătat grijă şi protecţie faţă de orice individ, rezident sau nerezident al regiunii transnistrene, situaţia ar fi fost cu totul alta.

– O altă problemă este înlocuirea forțelor pacificatoare cu forţele OSCE…

Ion Manole:  Acest format trebuie schimbat. La această concluzie noi am ajuns încă în 2005, când am fost implicaţi într-un incident la podul de la Vadul lui Vodă, unde am fost opriţi şi s-a încercat să ni se reţină filmul din aparatul de fotografiat. Am realizat de atunci că aceste forţe sunt distructive şi nu fac altceva decât să apere şi să consolideze regimul ilegal de la Tiraspol.

– În ultima perioadă a fost reanimat procesul de negocieri în formatul 5 plus 2. Din declaraţiile făcute de părţile implicate în dialog reiese faptul că se fac paşi concreţi pentru decongestionarea acestei probleme. Care ar fi în viziunea dvs. o soluţie eficientă pentru rezolvarea definitivă a conflictului transnistrean ?

Ion Manole: Ne păstrăm o doză mică de speranţă că în urma ultimelor negocieri închise şi netrasparente în formatul 5 plus 2 lucrurile ar putea să se mişte într-o direcţie bună. Însă totodată vreau să întreb ce negociază ei sau ce poate negocia un stat cu un regim instituit ilegal ? Problema este că autorităţile constituţionale n-au înţeles ce au de făcut în această problemă. Impresia noastră este că autorităţile de la Chişinău întotdeauna au aşteptat eforturi şi acţiuni din partea partenerilor străini, atât din partea Rusiei, cât şi a Occidentului, crezând că cineva le va mătura casa sau le va face ordine în curte. Însă această abordare e greşită, dacă nu cunoşti realitatea, dacă nu te implici în rezolvarea problemelor oamenilor, nu poţi percepe situaţia în ansamblu şi respectiv nu ai cum să vii cu soluţii. Aici aş da drept exemplu cazul poliţistului Ursu, care se află în închisorile de la Tiraspol de câţiva ani. Întrebarea mea este cum de s-a ajuns ca în oraşul Tighina, (unde în urma acordului încheiat în 1992 controlul este efectuat de ambele “părţi” (atât de forţe ale poliţiei constituţionale, cât şi ale structurilor paramilitare), ca poliţia constituţională să permită să ,,aresteze,, un poliţist, să-l condamne şi să-l ţină ostatic în închisoare timp de câţiva ani deja? Dacă un poliţist nu poate fi apărat de autorităţile statului, atunci care ar fi gradul de garanţie şi securitate pentru alte persoane ? Chişinăul trebuia să ceară respectarea Acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 la fiecare sedinţă a Comisiei Unificate de Control (structură creată pentru zona de securitate) care au loc în fiecare zi de joi. Din lipsa de interes a Chişinăului toate aceste subiecte au fost ignorate şi situaţia în 20 ani s-a degradat foarte mult…. Propunerile noastre sunt considerate radicale, ceea ce nu e corect pentru că în tot ce ţine de respectarea drepturilor omului nu e nimic radical. Drepturile omului nu sunt şi nici nu pot fi subiect al negocierilor, ele trebuie respectate necondiţionat. Potrivit Constituţiei şi normelor dreptului internaţional, pe teritoriul R.Moldova, inclusiv în raioanele de est, drepturile şi libertăţile omului sunt garantate tuturor persoanelor.
Putem spune cu certitudine că toţi circa 500 de mii de cetăţeni locuitori din această regiune sunt descriminaţi în raport cu cei din dreapta Nistrului. De 21 de ani, peste jumătate de milion de oameni nu au acces la justiţie, nu beneficiază de protecţie socială. Avem cazuri în care cei care se adresează pentru indemnizaţii pentru copii sau pensii de vârstă sunt îndemnaţi să le ceară de la Tiraspol, probabil pentru a face economie la buget. Sunt oare oamenii de dincolo de Nistru o povară pentru bugetul ţării? Chiar dacă sunt, autoritățile nu au dreptul să procedeze astfel, însă deocamdată realitatea este alta. Indiferenţa şi ignoranta majorităţii funcţionarilor face ca râul Nistru să separe şi mai mult cetăţenii aceluiaşi stat, ideea de reîntregire teritorială să rămână doar un vis, iar drepturile omului să fie asigurate și garantate în dependență de domiciliul victimei…

A consemnat, Lucia Coroiu

sursa: powerpolitics.ro

Zeci de cetăţeni ai Moldovei sunt răpiţi în fiecare an, la ei acasă, de miliţia şi securitatea regimului nerecunoscut de la Tiraspol, încarceraţi, umiliţi, ţinuţi în condiţii inumane şi judecaţi pentru crime pe care nu le-au săvârşit. Cazurile de răpire şi tortură, din păcate, deşi s-au înteţit în ultimii ani, nu mai miră şi nici nu mai mişcă pe nimeni. Doar rudele victimelor, distruse de frică şi durere, fac eforturi, de multe ori supraomeneşti, şi sacrificii pentru a-i scoate pe cei dragi din gulag-urile transnistrene.

Cum e să fii răpit de acasă şi dus peste Nistru, încarcerat şi torturat, în instituţii, după pereţii cărora niciun un drept nu mai funcţionează, a simţit-o pe pielea proprie Ion Macari, un tânăr de 20 de ani, din satul Lipceni, raionul Rezina, care, zilele trecute, a revenit acasă, după ce a stat opt luni în arest la miliţia transistreană.

Calvarul tânărului a început la 28 noiembrie 2011. În acea zi Ion se afla la muncă pe deal. Cineva i-a transmis că este căutat şi aşteptat la primăria din sat. S-a urcat în Niva tatălui său şi a venit la primărie. Acolo, în prezenţa poliţistului de sector Vasile Băcilă, persoane necunoscute l-au somat să între întro maşină cu numere de înmatriculare transnistrene, după care a fost transportat peste Nistru, la Camenca, localitate aflată sub jurisdicţia regimului separatist de la Tiraspol. Tânărul nu avea la el nici măcar buletinul de identitate. A fost dus şi închis la comisariatul de miliţie din Camenca. După cum avea să afle soţia sa, Elena, mai târziu, când i s-a permis întrevederea cu soţul, acestuia i se incrimina un furt, care s-a produs la Camenca cu un an şi jumătate în urmă. Ion Macari spunea că nu avea treabă cu acest furt. La miliţie era interogat zilnic în limba rusă pe care Ion n-o prea ştia bine şi silit, sub diferite presiuni, să recunoască furtul. Ion spunea la scurtele întrevederi pe care le avea cu rudele că este forţat să semneze documente, procese verbale.

Complicitatea poliţiştilor moldoveni

Reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice împreună cu colegii de la publicaţia Cuvintul din Rezina au urmărit cazul acesta de la început, mai ales că tânărul de la Lipceni a fost sechestrat de miliţia transnistreană în plină zi, din partea dreaptă a Nistrului, şi nu fără concursul reprezentanţilor poliţiei, care, de fapt, trebuia să-l apere (!). Elena Macari şi Victor Leşan, fermier din partea locului, ne-au povestit că „operaţiunea” ar fi fost mediată, după cum aveau să afle, de responsabili de la poliţia din Rezina, care i-ar fi telefonat şefului de post din satul Lipceni, spunându-i că vor veni nişte oameni să caute o persoană şi ei trebuiesc ajutaţi. Poliţistul de sector de la Lipceni, Vasile Băcilă, la rândul său, neagă că ar fi fost în complicitate cu miliţienii tranistreni la răpirea lui Ion Macar. El spune că nu ar fi văzut nimic rău în faptul că miliţienii, care “s-au legitimat”, vroiau să discute cu un tânăr din sat pe care îl bănuiau de implicarea în mai multe furturi comise în partea stângă a Nistrului. „Eu l-am chemat pe Ion şi i-am lăsat să vorbească, căutându-mi de treburile mele. Iar când m-am întors la primărie nici ei, nici Ion nu mai erau”, spune Vasile Băcilă. Întrebat cum cei din Camenca au putut să treacă peste Nistru un om arestat, fără nici un document, şeful de post a spus: „Ei aveau legitimaţii”.

Dosar penal de ochii lumii

Rudele lui Ion Macari au depus o plângere la Procuratura din Rezina. Solicitat de noi, Igor Negrean, procuror la Procuratura Rezina, ne-a relatat că, în baza petiţiei primite de la Elena Macari, la 23 ianuarie 2012 a fost pornită urmărirea penală pentru “răpirea unei persoane săvârşită de către mai multe persoane” şi “excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” de către persoane cu funcţii de răspundere. „În cadrul anchetei s-a stabilit cu certitudine că, pe data de 28.11.2011, Macari Ion Grigore a fost luat din s. Lipceni, unde se afla, de către un grup de persoane necunoscute, presupuşi colaboratori ai miliţiei r.m.n. (or. Camenca), care l-au transportat peste punctul vamal Sănătăuca, privându-l de libertate sub pretextul tragerii la răspundere penală. Urmărirea penală a mai stabilit că acţiunile miliţienilor din or. Camenca au fost coordonate cu persoane ce deţin funcţii în cadrul Comisariatului Raional de Poliţie Rezina”, se menţionează în răspusul pe care l-am primit de la Procuratura din Rezina.

Deşi a trecut mai mult de jumătate de an, ancheta procurorilor trenează. Scuza reprezentanţilor organelor de drept, devenită retorică deja, este că “din cauza lipsei de colaborare cu organele de drept din stânga Nistrului, urmărirea penală se desfăşoară cu mari dificultăţi”. Nedumerirea rudelor la răspusul procurorilor este mare: “Adică, atunci când sunt încălcate drepturile omului, colaborare există, fie şi neoficială, iar când trebuie cineva să fie tras la răspundere, nu mai este colaborare”.

Solicitat să comenteze cazul şi acţiunile şefului de post din Lipceni, comisarul CRP Rezina, Valeriu Prodan, a dat un răspuns sec: „Pe faptul complicităţii în cazul dat a ofiţerului operativ de sector a postului de poliţie Lipceni, la moment este iniţiată o anchetă, în cadrul căreia se vor stabili toate circumstanţele”.

Avocatul Parlamentar, Anatolie Munteanu, care este şi directorul Centrului pentru Drepturile Omului, spune că “reţinerea pe teritoriul din partea dreaptă a Nistrului a cetatenilor moldoveni şi transferarea lor în custodia organelor de drept din regiunea aflată sub controlul administraţiei de la Tiraspol, unde oamenii sunt torturaţi şi supuşi relelor tratamente, iar organele de drept ale R.Moldova nu au acces să monitorizeze aceste cazuri, constituie o încălcare gravă a legislaţiei şi a drepturilor omului”. În asemenea cazuri organele de drept trebuie să demareze anchete şi să tragă la răspundere persoanele care se fac vinovate, a precizat Anatolie Munteanu.

Zilele trecute am aflat că Ion Macari a fost judecat, dar ulterior a fost lăsat în libertate. Libertatea, însă, după cum au lăsat să se înţeleagă unii consăteni de ai săi, cu care am discutat recent, l-a costat scump. După ce a revenit acasă, Ion Macari, ca şi membrii familiei lui, supăraţi pe autorităţi, că i-au lăsat singuri faţă în faţă cu maşinăria “justiţiabilă” de la Tiraspol, au refuzat să mai facă declaraţii.

Predaţi miliţiei transnistrene

Cazul lui Ion Macari însă nu este singurl de acest gen. Avocaţii Promo_LEX spun că în ultimii ani mai mulţi cetăţeni ai Moldovei au fost sechestraţi cu concursul poliţiştilor moldoveni şi predaţi organelor neconstituţionale din regiunea transnistreană. De exemplu, Oleg Filin din Chişinău a fost luat de acasă, potrivit datelor Promo-LEX, de reprezentanţii Comisariatului de Poliţie Ciocana, la 25 martie 2009 şi predate miliţiei de la Tiraspol. El a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu confiscarea averii. De atunci este deţinut în închisoarea de la Hlinaia.

Soarta unui alt tânăr este şi mai tristă. Vasile Fricăţel din satul Teliţa, Anenii-Noi, a fost arestat la 9 septembrie 2011, după cum spun rudele, de poliţişti moldoveni. Bărbatul a fost bătut şi transportat cu luntrea peste Nistru, apoi predat miliţiei transnistrene. Acolo a fost torturat ca să recunoască comiterea unui furt de vite. O perioadă Vasile Fricăţel a fost închis la Hlinoaia, după care ar fi fost eliberat, însă acasă nu a revenit. De un an rudele nu ştiu nimic de el. Ele spun că au cerut organelor de drept tragerea la răspundere a celor care l-au sechestrat pe Vasile Fricăţel, dar acestea nu au putut identifica vinovaţii.

Poliţist moldovean arestat de miliaţia transnistreană

Poliţistul de sector din rainul Ştefan Vodă Alexandru Ursu de trei ani se află în închisoarea de la Tiraspol. El a fost condamnat la 15 ani de închisoare de judecătoria din Bender, pentru că ar fi falsificat actele la procurarea unui apartament în oraşul Tighina. Asta în situaţia în care documentele au fost legalizate la un notar din Tighina, apartamentul fiind înregistrat pe numele tatălui său Timofei Ursu, iar numele lui Alexandru nu figura în acte(!). Tatăl lui Alexandru, Timofei Ursu, spune că motivul real al arestului este faptul că băiatul său era poliţist în organele de drept moldoveneşti: “Mi s-a spus în faţă acest lucru şi lui Alexadru i-au spus că rând pe rând îi vor închide pe toţi”. Pentru că soţia sa lucra la Tighina, Alexandru a hotărât să-şi cumpere locuinţă acolo. Timp de doi ani nu au avut probleme, poliţistul făcând naveta zilnic către Ştefan Vodă. A fost reţinut pe drum, la 29 iulie 2009, în când se întorcea acasă. În izolatorul miliţiei din Bender a fost torturat până şi-a pierdut cunoştinţa. Ulterior a fost forţat să-şi înstrăineze apartamentul în contul presupusului prejudiciu material cauzat de el. Întâmplător sau nu, dar locuinţa a ajuns în proprietatea unuia dintre miliţienii care l-au arestat.

Din momentul reţinerii, părinţii nu şi-au văzut băiatul timp de doi ani şi jumătate, perioadă în care au bătut la toate uşile la care au putut în încercarea de a-şi elibera copilul. Fără rezultate. “La toţi am fost şi peste tot mi se spunea că „nu putem colabora, nu ne primesc”. Am vrut să intrăm la Filat, deja patru luni de zile avem, nu putem intra. Ni s-o spus să mergem la Tiraspol şi acolo o să căutăm dreptate, pentru că ei nu pot colabora cu transnistrenii. Nici nu ne-au permis să intrăm la Filat, să ne întâlnim sau să-i spunem ceva. Ne gândim că dacă nu reuşim nimic, ne rămâne să protestăm lângă Ştefan cel Mare”. Ba mai mult, întro discuţie cu un oficial de la Ministerul de Interne, al cărui colaborator este Alexandru Ursu, tatălui său i s-a replicat că ar trebui să spună “mulţumesc” pentru faptul că Alexandru “nu a fost concediat din organe pentru absenţă nemotivată de la serviciu” (!). Părinţii sunt îngrijoraţi de soarta lui Alexandru, pentru că sănătatea i s-a înrăutăţit din cauza tratamentului la care este supus şi a condiţiilor în care este deţinut. La 22 ianurie anul current Alexandru Ursu a suportat un atac de cord. Tânărul a fost vizitat doar odată de un medic care i-a administrat o injecţie. Soţia sa, însăcinată la momentul reţinerii, a născut un băieţel, care acum creşte fără tată. Ion Manole, directorul Promolex, organizaţie pentru drepturile omului, care monitorizează cazul lui Alexandru Ursu, spune că autorităţile care negociază cu regimul de la Tiraspol trebuie să insiste ca persoanele care s-au adresat către autorităţile constituţionale să beneficieze de anumite drepturi şi chiar să fie cercetate de către organele de drept ale Moldovei: “Să admitem că există anumite fapte ce ar demonstra vinovăţia acestei persoane. În cazul de faţă, mai ales că presupusa faptă a fost săvârşită pe teritoriul oraşului Tighina, ar trebui implicate autorităţile constituţionale împreună cu regimul de la Tiraspol, ar trebui investigată minuţios situaţia acestui tânăr, iar în cazul în care este vinovat el trebuie dedat autorităţilor constituţionale pentru a fi judecat şi pentru a răspunde în faţa legii”. Alexandru Ursu a reclamat încălcarea dreptrilor sale la CEDO.

Răpit de la liceu

Alexandru Bejan, elev la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol, de aproape doi ani este terorizat de MGB-ul transnistrean, aşa-zisul minister al securităţii. El a fost luat cu forţa chiar din incinta liceului, la 29 februarie 2012, de către doi ofițeri ai securităţii transnistrene. La securitate a fost obligat să scrie un autodenunț și să-și recunoască vina în săvârșirea unor „acte de terorism”. I s-a prezentat o expertiză grafologică care ar fi demonstrate că băiatul ar fi autorul unei ameninţări cu character terorist. În luna iunie lui Alexandru i-a fost înaintată acuzarea de „denunțare mincinoasă a actelor de terorism”, el riscând să petreacă 3 ani în temniţele ilegale din regiunea transnistreană. Băiatul s-a arătat nedumerit în legătură cu faptul că figurează pe lista de suspecţi a securităţii transnistrene: “Nu înţeleg de ce am figurat pe lista lor şi nici rezultatele expertizei nu ştiu de unde s-au lua, pentru că nu am scris nicio scrisoare de ameninţare niciodată”. El şi-a amintit că în 2009, când venise la studii în Tiraspol a avut un incident. O cunoştinţă de-a sa s-a bătut cu un locuitor, iar Alexandru atunci a fost reţinut să depună mărturii. În 2011 şi anul acesta, mai mulţi minori din Tiraspol, aflați în evidența miliției locale, au fost supuși intimidărilor și impuși să transcrie texte necunoscute pe foi separate. Juristul Alexandru Zubco de la Promolex spune că la audierea elevului, care era minor, nu s-a ţinut cont de standardele internaționale privind justiția juvenilă: “Bejan este o altă victimă a serviciilor de securitate de la Tiraspol. Aceste acuzaţii de terorism aduse unui elev al Liceului român de la Tiraspol urmăresc scopul de a face presiuni şi a ţine în frică școlile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană”.

Arestată în locul mamei sale

Elena Dobroviţcaia, o tânără de 20 de ani din Tighina, a fost luată ostatec de către separatiștii transnistreni. Ea a fost arestată pentru simplul motiv că mama sa, Zinainda Ciuhnenco, nu se prezenta la organul de miliţie, unde era citată în legătură cu un dosar mai vechi legat de un accident rutier, cu care o şantajau de ceva timp miliţienii. Tanara, care era însărcinată la acel moment, a fost eliberată la o săptămână, după ce au intervenit mai multe organizaţii pentru drepturile omului. Calvarul prin care a trecut Elena Dobroviţcaia în cele câteva zile cât s-a aflat în izolatorul comisariatului de miliţie din Tighina, unde nu este aerisire şi nici lumină, este greu de descris.

A devenit suspect pentru că vorbea mai multe limbi străine

Şi familia unui alt tânăr din Tiraspol a trecut printrun calvar după ce băiatul lor, Boris Mozer, la 21 de ani, a fost arestat şi judecat, pentru o presupusă fraudă la o companie de telefonie unde lucra, ca manager de vânzări. Natalia Mozer, mama tânărului, ne-a povestit că li s-a cerut să restituie presupusa pagubă încă înainte de procesul de judecată. Părinţii s-au văzut nevoiţi să vândă apartamentul şi automobilul, ca sa adune suma pretinsă, dar între timp dauna revendicată a crescut: “Ne telefona acasă, în repetate rânduri, seful de pază de la companie. Şi ne tot întreba: când o sa restituţi banii, când ne vedem banii înapoi? Şi atunci am vândut apartamentul. După care am mai împrumutat de la o prietenă din Chişinău trei mii de euro”. Cu toate acestea, Boris Mozer a fost judecat şi timp de 3 ani ţinut în codiţii inhumane la închisoarea din Hlinaia. Părinţii, ajutaţi de rude au “plătit” enorm de mult ca să-şi scoată feciorul. “Am dat totul, pentru că ne temeam că nu-l vom scoate viu de acolo. Ei aproape că l-au distrus. După eliberare, mai mult de un an s-a aflat în tratamente şi cu greu l-am pus pe picioare. Ne-am temut real că o să-l pierdem”, îşi reaminteşte printre lacrimi Natalia Mozer. Acum Boris se află peste hotare. Părinţii, de teamă pentru viaţa copilului, nici nu vor să spună unde se află acesta. Împreună cu alte mame ale căror copii au devenit victime are regimului de la Tiraspol, Natalia Mozer a fondat anul acesta o asociaţie obştească Mamele pentru drepturile omului, care şi-a propus să lupte pentru repunerea în drepturi a cetăţenilor supuşi torturii şi tratamentelor inumane de către regimul separatist din regiunea transnistreană. Cazul lui Boris Mozer este pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Închis pentru a-i fi preluată afacerea

Vitalie Eriomenco este de baştină din orăşelul Ştefan Vodă. A început să facă afaceri încă de tânăr, apoi şi-a dezvoltat în regiunea transnistreană o reţea de brutării şi, întrucât afacerea mergea bine, a trecut cu traiul în Slobozia, localitate din stânga Nistrului. A fost luat în noaptea de 29 martie 2011 de acasă şi de atunci stă încarcerat la Tiraspol. Soţia sa şi cei doi copii au fost nevoiţi să fugă în aceeaşi noapte, ajutaţi de prieteni, la Chişinău. Nu au luat din casă nici un capăt de aţă şi nici nu au mai putut recupera ceva. Părinţii lui Alexandru, ambii în etate, nici nu mai ştiu unde să meargă după ajutor. Procesul de judecată e pe rol, el fiind acuzat de furt în proporţii deosebit de mari. Rudele şi prietenii spun însă că Vitalie este victima unor scenarii puse la cale încă de administraţia Smirnov împotriva oamenilor de afaceri moldoveni, dar nu fără concursul unor funcţionari din structurile de stat ale R.Moldova. Numai în 2010 – 2011 mai mult de 10 oameni de afaceri au fost arestaţi de regimul de la Tiraspol. Familia lui Vitalie afirmă că arestul s-a făcut cu scopul de a-i fi preluat businessul, iar cei implicaţi sunt cetăţeni ai R.Moldova. Sora lui Vitalie, Ala, ne-a declarat că deşi nu există nicio probă la dosar care ar dovedi vinovăţia lui Vitalie, procesul continuă, el find supus unor presiuni enorme. “Acolo, dincolo de condiţiile inumane în care este deţinut, asupra lui se fac presiuni pentru a-l demoraliza, a-i distruge personalitate, demnitatea. El este bolnav, dar nu are acces la serviciile medicale”, ne spune îngrijorată sora lui. Ea se arată indigantă de faptul că deşi s-a adresat avocaţilor parlamentari cu rugămitea de a interveni, aceştia i-au răspuns la fel cum au răspuns şi aşa-zişii apărători ai drepturilor omului din Transnistria. În august 2011, Eriomenco a depus o cerere la CEDO, reclamând privarea ilegală de libertate, tortură şi tratamente inumane. Curtea a dispus examinarea în mod prioritar a cauzei respective.

MAI transmite Tiraspolului date personale despre cetăţenii moldoveni

Acum o lună, familia lui Vitalie Eriomenco a acuzat public autorităţile moldoveneşti de complicitate cu regimul de la Tiraspol şi de furnizarea datelor cu caracter personal despre membrii familiei sale care locuiesc în partea dreaptă a Nistrului. Ministerul de Interne al R.Moldova a transmis, la solicitarea organelor judiciare transnistrene, informaţii despre 6 cetăţeni ai R. Moldova, printre care Eriomenco Vitalie, privat ilegal de regimul de la Tiraspol. La 22 decembrie 2011 aşa-zisul şef provizoriu al direcţiei anticorupţie de la Tiraspol, A.V. Mejinschii, a adresat colonelului de poliţie Gheorghe Tretiacov un demers prin care a solicitat informaţii în privinţa lui Vitalie Eriomenco şi membrii familiei acestuia. În mai puţin de o lună, Tretiacov a expediat la Tiraspol materiale pe 9 file, care conţin date cu caracter personal a şase cetăţeni ai R.Moldova. Mai multe ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului au sprijinit apelul şi au cerut public, la 25 iulie, sancţionarea şefului Direcţiei Poliţie Criminală din cadrul MAI, Gheorghe Tretiacov, pentru că a pus la dispoziţia organelor pretinse de drept din regiunea transnistreană informaţii despre cetăţenii moldoveni, şi a directorului Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Vitalie Paniş, învinuit că muşamalizează acţiunile lui Tretiacov.

La 29 mai şi 9 iulie, membrii familiei Eriomenco au sesizat Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, solicitând intervenţia acestui organ de stat în apărarea drepturilor lor la protecţia datelor cu caracter personal şi pedepsirea persoanelor vinovate de transmiterea informaţiilor personale în adresa unei entităţi ilegale şi anticonstituţionale din stânga Nistrului. Directorului instituţiei Vitalie Paniş a răspuns petiţionarilor că nu au fost admise încălcări, deoarece transmiterea actelor cu caracter personal în adresa „autorităţilor din stânga Nistrului” are temei juridic datorită Acordurilor încheiate în 1999 şi 2001, între MAI şi conducerea organelor afacerilor interne de la Tiraspol (!). Aceasta în situaţia în care încă în anul 2005 Curtea de Apel Chişinău a declarat nule acordurile la care face trimitere Vitalie Paniş (!).

„Sarcina MAI este de a-şi proteja proprii cetăţeni. Din corespondenţă reiese că funcționarii de la Interne pun în pericol viața, sănătatea, siguranța și proprietatea propriilor cetățeni, transmițând informații structurilor pe care, de fapt, le consideră ilegale. Reiese că aceste informaţii au fost transmise în baza unor înţelegeri reciproce. Chiar dacă datele ar fi fost transmise în baza unor acorduri, oricum este ilegal. Orice document contrar Constituţiei este nul”, a comentat Alexandru Zubco, juristul Promo-LEX.

Colonelul Tretiacov, citat de portalul Moldova.org, a declarat că angajaţii MAI „au admis o greşeală tehnică în antetul scrisorii”. „Nu am recunoscut în niciun fel legitimitatea celor de la Tiraspol. Eroarea a fost în antet, în rest colaborăm în baza unor acorduri, doar la capitolul combaterea criminalităţii. Suntem în afara politicului”, s-a apărat colonelul. Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a catalogat conţinutul declaraţiei societăţii civile ca nefondat şi subiectiv.

Necesitatea documentării tuturor încălcărilor legii

Procuratura Republicii Moldova are câteva subdiviziuni teritoriale care au sarcina să apere drepturile cetăţenilor din localităţile aflate sub jurisdicţia administratiei de la Tiraspol. Procuratura raionului Dubăsari îşi are sediul în satul Ustia, localitate aflată în partea dreaptă a Nistrului. Cea de-a doua subdiviziune se află în municipiul Tighina, iar pentru raionul Grigoriopol funcţioneă o intanţă judecătorească, cu un singur judecător, care îşi are sediul în Judecătoria Centru din Chişinău. În ce măsură aceste instituţii îşi pot onora obligaţiunea de a proteja drepturile cetăţenilor din această regiune? Procurorul raionului Dubăsari, Valentina Bradu spune că la modul practic este imposibilă instrumentarea dosarelor în teritoriul controlat de autorităţile transnistriene. Colaboratorii organelor de drept ale Moldovei sunt arestaţi şi umiliţi de miliţia transnistreană şi, uneori, ei înşişi au nevoie de protecţie. Din această cauză, până acum, nici unul din dosarele pornite în care erau vizaţi factori de decizie din regiunea transnistreană nu a ajuns în judecată. „Pentru a investiga cazurile, suntem obligati sa ne deplasam prin acele posturi vamale, unde ei, fiind convinşi că sunt stăpâni, îşi permit diverse abuzuri”, spune Valentina Bradu. Mulţi dintre figuranţii dosarelor intentate – miliţieni, anchetatori, procurori sau judecători din Transnistria care şi-au uzurpat calităţi oficiale, cum spune legea – au şi cetăţenia Republicii Moldova. Prin urmare, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest internaţional pe numele lor. Numai că la modul practic nimeni nu s-ar încumeta să aplice această procedură, pentru că ar urma reacţii previzibile din partea Tiraspolului, precizează procuroarea.

Procuratura Tighina se află, încă din anul 1992, în aceeaşi clădire cu miliţia transnistreană. Miliţienii înregistrează riguros fiecare vizită la organele de drept moldoveneşti. Procurorii moldoveni ocupă cinci birouri în clădirea Comisariatului. Tot acolo se află şi comenduirea Bender. “În 92 când ne-au dat birouri, parcă special au împărţit, peste un birou două este câte un birou două de-a miliţiei din Bender. La intrare este un post din 3 persoane: un militar, un poliţist şi un miliţian. Ei fixeaza cine a venit, la cine a venit, datele de paşaport. Din această cauză oamenii au frică şi se adresează rar la noi, dar în cazul plângerilor întemeiate, am deschis dosare”, ne declară Ion Tcaci, procuror de Tighina. Unul din cazurile pe care Procuratura Tighina a pornit dosar penal ţine de un tânăr care a fost răpit de reprezentanţii MGB-ului, dus la Nistru, unde i s-a pus pistolul la cap, cerându-i-se ultimativ să plece din regiune, în caz contrar era ameninţat că va fi împuşcat. Procurorii recunosc că chiar dacă sunt pornite dosare penale, la modul practic este imposibil să fie duse la bun sfârşit.

Dreptul de a se adresa organelor constituţionale ale R.Moldova

ONG-urile care monitorizează situaţia privind drepturile omului în regiunea transnistreană susţin că în mare parte cetăţenii din stânga Nistrului nici nu ştiu că au dreptul să se adreseze la organele constituţionale ale Moldovei din regiune. Ion Manole, directorul Promo-LEX, afirmă că autoritatea organelor constitutionale ale Moldovei în stânga Nistrului nu este una bună, pentru că pe parcursul anilor acestea “nu prea au dorit sau nu au făcut nimic pentru examinarea concretă a fiecărui caz, de multe ori oamenii alegăndu-se doar cu un refuz”. El se declară convins că toate cazurile de încălcare a drepturilor omului în stânga Nistrului trebuie să fie încadrate în dosare, chiar dacă făptuitorii astăzi nu pot fi traşi la răspundere penala. În schimb, aceste dosare instrumentate, potrivit normelor legale, se vor constitui într-un material probatoriu greu de contestat în timpul negocierilor în problema reglementării transnistrene sau în discuţiile cu diplomaţii şi misionarii străini.

Avocaţii organizaţiei se arată îngrijoraţi de numărul alarmant de mare de persoane închise în penitenciarele din regiunea transnistreană. Dacă în 19 penitenciare din dreapta Nistrului sunt deţinute ceva mai mult de 6 mii de persoane, apoi în doar 3 penitenciare din autoproclamata republică nistreană sunt închişi peste 3 mii de oameni. Majoritatea celor deţinuţi îşi ispăşesc pedeapsa în baza unor sentinţe emise de autorităţi nerecunoscute, documente ce nu pot fi considerate legale, susţine Manole.

Multe dintre reţineri şi condamnări se fac pe acuzaţii neîntemeiate, mai mult cu scopul de a intimida oamenii pentru faptul că sunt moldoveni şi pentru a stoarce bani de la rudele lor, spune Manole: “Am întâlnit cazuri, când persoanele au fost arestate şi condamnate pentru simplul fapt că aveau bani, proprietăţi sau afaceri profitabile. Avem informaţii că unii au plătit bani grei pentru a fi scoasă persoana din închisoare. Invocarea unor aşa zise crime gen terorism, trădare de aşa-zisa patrie, sau spionaj este cea mai uşoară metodă de intimidare a populaţiei. Prin astfel de incriminări, populaţia devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face şi situaţia convine regimului pentru a-şi menţine influenţă şi a menţine frica, spaima în rândurile populaţiei”.

Experţii de la Promo-LEX atestă totuşi o creştere a numărului de sesizări de la cetăţenii din localităţile aflate sub jurisdicţia administratiei de la Tiraspol. Ei presupun că îşi face efectul mediatizarea unor cazuri de rezonanţă, cum ar fi cel al jurnalistului Vardanean şi al inspectorului fiscal Ilie Cazac.

Sursa: Centrul de Investigații Jurnalistice

Acţiunile organizatorilor au încurajat acţiunile agresive şi mesajele xenofobe. Acţiunile poliţiei, în general profesioniste, încă mai necesită îmbunătăţire, în special la capitolul protecţiei întrunirilor şi comunicării cu părţile implicate. Primăria Bălţi a favorizat contramanifestanţii.

Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), Promo-LEX, Centrul pentru Investigaţii Jurnalistice, organizaţii care au monitorizat evenimentele, concluzionează că, pe 05.08.2012, de facto, a avut loc o manifestare declarată a unioniştilor şi un marş pe un traseu modificat (str. Puşkin spre str. Sf. Nicolae). Concomitent, s-a desfăşurat o contramanifestare, contrar declaraţiei PSD, la care, la un moment dat, au aderat PSRM, PPSD, Liga Tineretului Rus, Voievozii. Şi PCRM a manifestat paşnic.

CreDO, Promo-LEX şi CIN constată că decizia Judecătoriei Bălţi de a confirma dreptul manifestanţilor de a organiza întrunirea publică în baza Legii cu privire la întruniri, a Constituţiei RM şi a art. 11 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO), a fost una corectă.

Totodată, aceste ONG-uri constată că PSD a încălcat condiţiile de organizare a întrunirii prin blocarea traseului desfăşurării marşului unionist declarat legal; prin organizarea întrunirii într-un loc nedeclarat; asumarea rolului de încurajare publică a altercaţiilor dintre localnici şi participanţii la contramanifestare împotriva manifestanţilor marşului unionist; participarea unor reprezentanţi ai PSD în altercaţii împotriva manifestanţilor marşului unionist şi justificarea ulterioară a altercaţiilor şi violenţelor.

Primăria Bălţi nu a acţionat cu bună credinţă, a favorizat desfăşurarea contraîntrunirii PSD contrar declaraţiei. Contrar obligaţiunilor, conform legii cu privire la întrunirile publice, Primăria Bălţi a demonstrat o poziţie discriminatorie şi părtinitoare, încălcând Legea cu privire la întruniri şi Constituţia.

Acţiunile poliţiei cu referire la blocarea contramanifestanţilor pe str. Independenţei au fost adecvate situaţiei create. Numărul poliţiştilor şi comportamentul lor tactic au descurajat violenţele, oamenii legii contribuind la temperarea spiritelor şi rezistând provocărilor. Totuşi, poliţia nu a comunicat adecvat public şi individual cu organizatorii contramanifestaţiei. Unii contramanifestanţi au încălcat dreptul la întrunirea publică prin acţiuni violente şi blocarea intenţionată a traseului.

Acţiunile poliţiei au fost adecvate situaţiei. Pe acest segment, în cooperare cu administraţia de la Bălţi, s-au luat măsuri de asigurare a protecţiei manifestanţilor contra grupurilor paşnice, dar şi a elementelor agresive, adunate pe partea cealaltă a carosabilului. Totuşi, poliţiei i-a lipsit comunicarea publică şi individuală cu organizatorii şi unii contramanifestanţi, prin care ultimilor să li se explice că încalcă dreptul manifestanţilor de a desfăşura întrunirea publică. Tactica de negociere cu reprezentanţii manifestanţilor a fost una corectă.

Acţiunile poliţiei la intersecţia str. Puskin şi Independenţei, după decizia de schimbare a traseului marşului, deşi au fost adecvate, au avut şi carenţe în implementarea practică. Nu a fost asigurată protecţia deplină a manifestanţilor, era vizibilă incoerenţa acţiunilor poliţiştilor, parcurgerea traseului modificat s-a soldat cu multe incidente şi atacuri violente. Cordoanele de pe ambele părţi ale coloanei erau uşor penetrabile de un număr mare de contramanifestanţi care perpetuau acţiuni individuale agresive.

CreDO, Promo-LEX şi CIN recomandă responsabilizarea Primăriei Bălţi pentru lipsa de acţiuni în legătură cu neglijarea declaraţiei prealabile a PSD. Primăria Balţi încalcă Legea cu privire la transparenţa procesului decizional şi Legea accesului la informaţie prin privarea publicului de acces la informaţia pertinentă despre declaraţiile depuse pentru ziua de 05.08.2012.

ONG-urile recomandă tragerea la răspundere a organizatorilor contramanifestaţiei pentru nerespectarea propriei declaraţii, zădărnicirea desfăşurării întrunirii declarate şi legale, încurajarea acţiunilor agresive şi pentru participarea la aceste acţiuni. Valorificarea deplină a documentărilor asupra persoanelor agresive şi violente, inclusiv a instigatorilor la acţiuni de zădărnicire a întrunirilor publice paşnice.

Totodată, este necesară consolidarea capacităţilor poliţiei şi agenţiilor poliţieneşti în coordonarea efectivă a acţiunilor de asigurare a întrunirilor publice, Dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi negociere cu manifestanţii şi contramanifestanţii.

sursa: zdg.md

Autorităţile din Republica Moldova l-au anunţat în urmărire internaţională pe Veaceslav Cojuhar, pacificatorul rus care este acuzat de decesul lui Vadim Pisari. Potrivit avocatului familiei Pisari, Alexandru Postică, Rusia anunţă că desfăşoară ancheta proprie pe acest caz, dar nu a recunoscut încă familia Pisari drept parte vătămată.

“Noi am expediat cereri autorităţilor Federaţiei Ruse, prin care cerem să fim recunoscuţi drept parte vătămată, dar nu avem încă niciun răspuns”, a declarat Alexandru Postică pentru Ziarul de Gardă.

Sursa citată menționează că, potrivit Procuraturii Generale, dosarul a fost, deocamdată, suspendat, pînă la apariţia materialelor oportune: interogarea bănuitului şi expertiza balistică a armei, ambele momente depinzînd de decizia Federaţiei Ruse.

La rîndul său, viceprim-ministrul pentru reintegrare, Eugen Carpov, a declarat că „există loc pentru mai bine în cooperarea dintre organele de anchetă de la Chişinău şi de la Moscova”. “Avem promisiunea din partea autorităţilor ruse că acţiunile, pe care ei le întreprind în cadrul anchetei, vor fi finalizate, iar ulterior toate materialele vor fi puse la dispoziţia noastră şi vom continua lucrul împreună”, a spus Carpov.

Vadim Pisari, în vîrstă de 18 ani, a decedat, la 1 ianuarie 2012, după ce a fost împușcat pe podul peste Nistru de la Vadul lui Vodă de un pacificator rus.

sursa: noi.md , arena.md, zdg.md

Şefi de la Interne sunt acuzaţi că au furnizat aşa-ziselor autorităţi din republica moldovenească nistreană, contrar legii, date personale despre familia lui Vitalie Eriomenco, deţinut ilegal în stânga Nistrului. Asta în timp ce rudele bărbatului bat la uşile oficialilor de la Chişinău cărora le cer să-i ajute să-l elibereze.

Omul de afaceri Vitalie Eriomenco (43 de ani) a fost reţinut de aşa-zisele autorităţi din stânga Nistrului încă în martie 2011, fiind acuzat că a prejudiciat trei firme pe care le-a fondat în oraşul Slobozia, controlat de forţele separatiste. Bărbatul, împreună cu partenerul său de afaceri Victor Petriman a înfiinţat combinatul de panificaţie, firma de producere a berii şi cea de băuturi răcoritoare încă la începutul anilor 2000. Problemele lui Eriomenco au început după ce Petriman s-a plâns aşa-zisei direcţii de combatere a criminalităţii organizate şi corupţiei de la Tiraspol, condusă de Andrei Mejinschi, fratele fostului director al Centrului Anticorupţie de la Chişinău şi ex-ministru de Interne, Valentin Mejinschi.

Victor Petriman l-a acuzat pe partenerul său că a furat circa 17 milioane de ruble transnistrene (1,7 milioane de dolari – n.r.). La rândul său, omul de afaceri a evitat să comenteze acest lucru. „Nu am făcut nimic”, ne-a tăiat-o scurt businessmanul.

„MAI A GREŞIT ÎN ANTET”

Deşi rudele lui Vitalie Eriomenco au bătut la uşile mai multor oficiali de la Chişinău, răspunsul a fost acelaşi: „Nu putem identifica persoanele care l-au reţinut”.
Paradoxal, şefii de la Interne au fost cât se poate de deschişi cu forţele separatiste atunci când li s-au cerut detalii despre părinţii, copiii şi fraţii lui Vitalie Eriomenco. „Pentru investigaţii, solicităm să ne prezentaţi informaţii despre viza de reşedinţă, cazierul judiciar, bunurile pe care le deţin: case, apartamente, terenuri, firme etc.”, îi scria Mejinschi, la sfârşitul anului 2011, lui Gheorghe Tretiacov, şeful Direcţiei Poliţie Criminală din cadrul MAI. Generos, Tretiacov i-a furnizat toate detaliile despre şase persoane, pe nouă pagini, folosind formula respectuoasă „Şefului Direcţiei de combatere a criminalităţii organizate şi a corupţiei a Republicii Moldoveneşti Nistrene, Andrei Mejinschi”.
„A fost o lovitură pentru noi. Pe de o parte, le cerem poliţiştilor să ne ajute şi ne spun că nu au cum, pe de alta, ei sunt cei care raportează la Tiraspol informaţii despre noi”, se arată contrariată Alla Gherman, sora lui Vitalie Eriomenco.

Între timp, mai multe ONG-uri u semnat o declaraţie comună în care semnalează că, furnizând informaţii despre cetăţeni moldoveni, Tretiacov a săvârşit o gravă abatere de la lege. Societatea civilă a cerut să-i fie aplicată o sancţiune disciplinară. Gheorghe Tretiacov susţine că angajaţii MAI „au admis o greşeală tehnică”. „Nu am recunoscut în niciun fel legitimitatea celor de la Tiraspol. Eroarea a fost în antet, în rest colaborăm în baza unor acorduri, doar la capitolul combaterea criminalităţii. Suntem în afara politicului”, s-a apărat colonelul.

„Sarcina MAI este de a-şi proteja proprii cetăţeni. Din corespondenţă reiese că funcționarii de la Interne pun în pericol viața, sănătatea, siguranța și proprietatea propriilor cetățeni, transmițând informații structurilor pe care, de fapt, le consideră ilegale. Nici Mejinschi, nici Tretiacov nu fac trimitere la vreun acord de colaborare. Reiese că aceste informaţii au fost transmise în baza unor înţelegeri reciproce. Chiar dacă datele ar fi fost transmise în baza unor acorduri, oricum este ilegal. Orice document contrar Constituţiei este nul”, a comentat Alexandru Zubco, juristul Promo-LEX.

A făcut trimitere la acorduri declarate nule

Declaraţia ONG-urilor l-a vizat şi pe Vitalie Paniş, directorul Centrului pentru protecţia datelor cu caracter personal, care ar fi muşamalizat abaterea lui Tretiacov. Într-un răspuns oficial, Paniş face trimitere la acordurile încheiate de Chişinău şi Tiraspol, în 1999 şi 2001, ambele fiind declarate nule în 2005. „Acuzaţiile sunt nefondate. Cum să ne învinuiască dacă în baza sesizării noastre a fost pornit un control în privinţa colonelului Tretiacov?”, s-a întrebat Paniş. Şefii de la MAI nu au venit cu reacţii. Nici fostul, nici actualul ministru de Interne nu au fost de găsit pentru a spune dacă există o anchetă internă.

Sursa: Adevarul.ro/Moldova

Mai multe ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului se declară consternate de atitudinea neglijentă şi incompetenţa profesională a unor conducători din cadrul Direcţiei Poliţie Criminală a MAI, precum şi ai Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal.

Astfel, asociaţiile semnatare sesizează o gravă abatere comisă de către şeful Direcţiei Poliţiei Criminale, colonelul de poliţie Gheorghe Tretiacov. Prin dispoziţia colonelului de poliţie Tretiacov Gheorghe a fost pusă la dispoziţia unor entităţi ilegale şi anticonstituţionale din cadrul regimului secesionist de la Tiraspol informaţii cu caracter personal a unui cerc de şase persoane, printre care Eriomenco Vitalie, privat ilegal de regimul de la Tiraspol.

La 20 ianuarie 2012 colonelul de poliţie Gheorghe Tretiacov a expediat în adresa organelor secesioniste de la Tiraspol materiale pe 9 file care conţin date cu caracter personal a şase persoane cetăţeni ai Republicii Moldova. Între altele colonelul de poliţie Tretiacov Gheorghe se adresează lui A.V. Mejinschi cu titulatura de şef al „УБОПиК МВД Приднестровской Молдавской Республики”.

Mai mult, acţiunile colonelului Tretiacov Gheorghe sunt muşamalizate inclusiv de către directorul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Vitalie Paniş, care fiind sesizat asupra abaterii respective a menţionat că Centrul nu a identificat motive pentru intervenţie cu acte de reacţie, deoarece temei juridic pentru transmiterea actelor cu caracter personal în adresa „autorităţilor de drept din stânga Nistrului” au servit acordurile încheiate în 26 ianuarie 1999 şi 20 iunie 2001, între MAI şi conducerea „organelor afacerilor interne din stânga Nistrului”, asta chiar dacă acordurile respective au fost declarate nule încă din anul 2005.

Documentele menționate în declarație pot fi găsite pe pagina web a Asociației Promo-LEX www.promolex.md.

Sursa: Radioorhei.info

Câteva Asociaţii pentru apărarea drepturilor omului cer sancţionarea şefului Direcţiei Poliţie Criminală din cadrul MAI, Gheorghe Tretiacov pentru că a pus la dispoziţia Centrului Anticorupţie din Tiraspol date cu caracter personal a 6 cetăţeni ai R. Moldova.

De asemnea, directorul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Vitalie Paniş este învinuit că muşamalizează acţiunile lui Tretiacov.

La 29 martie 2011, cetăţeanul R. Moldova, Vitalie Eriomenco a fost privat ilegal de libertate de către poliţia transnistreană. Aşa-zisul şef interimar al Direcţiei Anticorupţie de la Tiraspol, A.V. Mejinschii a adresat un demers colonelului Gheorghe Tretiacov prin care a solicitat informaţii ce conţin date cu caracter personal în privinţa reclamantului Eriomenco Vitalie şi cinci membri ai familiei acestuia.

La 20 ianuarie 2012, Tretiacov a expediat în adresa organelor secesioniste de la Tiraspol materiale pe 9 file, care conţin date cu caracter personal a şase cetăţeni ai Republicii Moldova.

La 29 mai şi 9 iulie, membrii familiei Eriomenco au sesizat Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, solicitând intervenţia acestui organ de stat în apărarea drepturilor lor la protecţia datelor cu caracter personal şi pedepsirea persoanele vinovate de transmiterea informaţiilor personale în adresa unei entităţi ilegale şi anticonstituţionale din stânga Nistrului.

Directorul Centrului, Vitalie Paniş a informat petiţionarii că nu au fost identificate încălcări, deoarece transmiterea actelor cu caracter personal în adresa „autorităţilor din stânga Nistrului” are temei juridic datorită Acordurilor încheiate în 26 ianuarie 1999 şi 20 iunie 2001, între MAI şi conducerea organelor afacerilor interne de la Tiraspol.

De menţionat că Acordurile la care face trimitere Vitalie Paniş au fost declarate nule în 2005 de către Curtea de Apel Chişinău.

Asociaţiile semnatare consideră că cei doi oficiali şi-au permis încălcări grave şi cer demisia acestora.

“Considerăm că în privinţa numiţilor Gheorghe Tretiacov şi Vitalie Paniş, în cazul în care nu îşi dau demisia de onoare, pentru abaterile admise urmează a fi intentate proceduri disciplinare şi aplicate sancţiuni corespunzătoare gravităţii abaterilor admise”, se spune în declaraţie.

Semnatari: Asociaţia Promo-LEX, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Asociaţia Mamele pentru Drepturile Omului or. Tiraspol, Asociaţia „Integritate” or. Grigoriopol, Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” (RCTV „Memoria”), Asociaţia Juriştii pentru Drepturile Omului.

Sursa: Union.md

Rudele reproşează autorităţilor că nu întreprind nimic pentru eliberarea polițistului. Doar aşa, soţia şi tatăl lui Alexandru au reuşit să obţină audienţă la vicepremierul pentru reintegrare, Eugen Carpov, care a promis să se ocupe personal de acest caz. Rudele poliţistului, însă, pun la îndoială făgăduinţa demnitarului. Detalii are Diana Răileanu.

Irina Lozinschi şi Timofei Ursu, soţia şi tatăl poliţistului de sector Alexandru Ursu, deţinut în penitenciarul de la Hlinaia, Grigoriopol, spun că vor declara greva foamei dacă autorităţile de la Chişinău vor tărăgăna şi în continuare soluţionarea cazului. Alexandru Ursu a fost condamnat la 15 ani de detenţie fiind acuzat că şi-a cumpărat pe căi ilegale un apartament în stânga Nistrului. Tatăl poliţistului reproşează guvernului moldovean că evită să se implice în eliberarea fiului său:

„Am scris de multe ori, ne-am adresat, dar mi-au spus că nu pot colabora cu Prednistrovia şi că o să ne ajute, dar nu e niciun efect până acum. Şase luni nu l-am văzut deloc. Alimente îi trimitem, dar medicamente nu se dau voie.”

Astăzi, după ce au protestat în faţa Guvernului, rudele lui Alexandru au fost primite în audienţă de către vicepremierul responsabil pentru reintegrare, Eugen Carpov, care le-a promis că va interveni în soluţionarea problemei. Soţia poliţistului, Irina, nu are încredere în făgăduinţa demnitarului şi spune că este gata să intre în greva foamei dacă autorităţile, în continuare, vor investiga cazul doar de ochii lumii:

„A trimite scrisori nu înseamnă a lucra eficient. Au avut loc întâlniri între Carpov şi Ştanski, între Filat şi Şevciuk, problema soţului meu se putea rezolva printr-un dialog verbal. El a depus jurământul să apere această ţară, însă conducătorii ei îl lasă să putrezească în acea închisoare din Grigoriopol. Nu mă interesează ce măsuri întreprind ei, important pentru mine este rezultatul.”

În Piaţa Marii Adunări Naţionale, alături de rudele poliţistului de la Căuşeni, au protestat şi foştii deţinuţi ai regimului de la Tiraspol, Ilie Cazac şi Ernest Vardanean, acuzaţi anterior de spionaj în favoarea Moldovei. Ambii au petrecut mai mult de un an în penitenciarele din regiunea transnistreană. Vardanean susţine că prea puţine cazuri de încălcare a drepturilor omului din stânga Nistrului ajung să fie discutate la Chişinău:

„Când eram acolo am aflat despre un fel de abordare a instituţiilor judecătoreşti din stânga Nistrului, care spun că dacă eşti cetăţean al Republicii Moldova ai garanţii 100 % că vei fi închis. Credeţi-mă că în puşcăriile transnistrene se află foarte mulţi cetăţeni moldoveni şi îmi pare rău că statul Republica Moldova fie nu are grijă, fie habar nu are de ce se întâmplă acolo.”

În stânga Nistrului, Alexandru Ursu nu beneficiază de consultaţia unui avocat. Interesele lui sunt apărate de experţii Asociaţiei „Promo-Lex”, care însă nu au acces la clientul lor. Juristul Pavel Postica spune că din numele poliţistului de la Căuşeni a fost depusă o plângere la CEDO:

„Noi am cerut chiar am acerut ca înainte de reuniunea de la Viena ca situaţia lui Alexandru Ursu să fie dezbătută şi, de fapt, la fiecare reuniune „5+2” să fie abordată câte o chestiune particulară, a unei persoane particulare, în aşa fel încât toate populaţia ţării să vadă că persoanele care guvernează întreprind careva măsuri în vederea ajutării acestor persoane şi nu se rezumă doar discuţii despre principii şi modalităţi de negociere.”

Reprezentanţii Asociaţiei „Promo-Lex” susţin că numărul persoanelor aflate în temniţele din regiunea transnistreană este alarmant. De exemplu, dacă în 19 penitenciare din dreapta Nistrului sunt deţinute peste 6 mii de persoane, în doar 3 puşcării din autoproclamata republică nistreană sunt închişi aproape 3 mii de oameni.

Sursa: Europalibera.org