Rusia a fost condamnată la CEDO pentru încălcarea dreptului la educaţie în dosarul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană.

Moscova a fost obligată să achite reclamanţilor 1 milion şi 70 de mii de euro. Mai mult, Curtea a stabilit că Moldova nu se face vinovată de violarea dreptului la educaţie în aceste cauze.

Publika.md aminteşte că dosarele au fost depuse la CEDO în 2004, de către un grup de părinţi, elevi şi profesori. Ei au denunţat presiunile la care au fost supuşi din partea regimului din stânga Nistrului, pentru a renunţa la utilizarea alfabetului latin.

Două dosare au fost înregistrate la CEDO în toamna anului 2004, iar al treilea a fost expediat în primăvara anului 2006. Asta după ce în vara anului 2004, Sovietul Suprem de la Tiraspol a hotărât să închidă cele opt şcoli cu predare în limba română din teritoriu şi să le treacă în subordinea autorităţilor transnistrene. Atunci, forţele de ordine ale regimului din stânga Nistrului au deconectat instituţiile de învăţământ de la electricitate, apă şi alte servicii.

Situaţia a fost mult mai gravă la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, unde miliţienii au spart uşile şi geamurile, au confiscat mobila, materialele didactice şi arhiva şcolii. Mai mult, părinţii au fost ameninţaţi că ar putea rămâne fără locuri de muncă dacă nu-şi trimit copiii la şcoli cu predare în limba rusă.

La începutul anului şcolar 2004-2005, copiilor şi profesorilor le-a fost interzis accesul în instituţiile de învăţământ. Copiii orfani de la Şcoala-internat din Tighina au spart sigiliile şi au intrat cu forţa în clădirea instituţiei.

După câteva luni de negocieri, administraţia de la Tiraspol a cedat sub presiunea organizaţiilor internaţionale, precum OSCE şi Consiliul Europei, iar şcolile au fost redeschise.

Sursa: www.publika.md

CEDO a recunoscut violarea Articolului 2 Protocol 1 – Dreptul la Educaţie în raport cu Federaţia Rusă în cauzele Catan şi alţii 27 c. Moldovei şi Rusiei, Caldare si alții 42 c. Moldovei şi Rusiei, Cercavschi și alți 98 vs Moldova şi Rusia. În acelaşi timp, Înalta Curte a stabilit că Republica Moldova nu se face vinovată de violarea dreptului la educaţie în cauzele date.

Curtea a acordat un milion şi 20.000 de euro cu titlu de prejudicii morale şi 50 de mii de euro cu titlu de costuri de reprezentare.

Reclamanții sunt cetățeni ai R. Moldova și locuitori ai regiunii transnistrene, parte a teritoriului suveran al Republicii Moldova, ce se află sub controlul de facto al unui regim separatist, susţinut de Federaţia Rusă. Cauzele au fost expediate în 2004 și respectiv 2006 de către părinți, profesori și elevi din localitățile Râbnița, Tighina (Bender) și Grigoriopol din regiunea transnistreană a Republicii Moldova și vizează încălcări ale drepturilor acestora la educaţie, la viaţa privată, precum şi ale dreptului la nediscriminare, se arată într-un comunicat al Asociației Promo-Lex.

Reprezentanţii victimelor, prezenţi în faţa Marii Camere a CEDO, directorul executiv al Asociației Promo- Lex – Ion Manole şi avocatul Alexandru Postica, au menţionat că hotărârea de astăzi este una istorică având în vedere constatările care au fost făcute şi consecinţele acesteia asupra situaţiei drepturilor omului în regiune.

Sursa: www.adevarul.ro

Autorităţile R. Moldova şi ţările implicate în medierea conflictului transnistrean, în mod special Rusia, sunt solicitate să facă tot posibilul pentru executarea deciziei CEDO prin care Rusia a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la educaţie în lb. română în 3 licee din Transnistria.

Cererea a fost expusă într-o rezoluţie semnată de către Asociaţia Promo-LEX şi directorii celor trei instituţii de învăţământ din Bender, Râbniţa şi Grigoriopol.

În opinia directorului executiv al Asociaţiei Promo-LEX, avocatul Ion Manole, cazurile înregistrate la CEDO au moderat un pic administraţia din regiune. Avocatul Promo-LEX, Alexandru Postică, cel care a reprezentat reclamanţii la CEDO, a cerut anularea dispoziţiilor cu privire la evacuarea sediilor acestor instituţii şi retrocedarea clădirilor reclamanţilor. Avocatul a mai menţionat şi necesitatea anulării oricăror interdicţii de a introduce în regiunea transnistreană a cărţilor, manualelor şi altor materiale necesare cu grafie latină.

Directorul Liceului Teoretic „Evrika” din oraşul Râbniţa, Eugenia Halus, una din instituţiile reclamante, susţine că sediul din care au fost izgoniţi acum se ruinează. Acolo a fost instituit un club de fitness, iar lecţiile se fac într-o grădiniţă a Uzinei Metalurgice din oraş pentru care Ministerul Educaţiei achită chirie. „Ne spuneau atunci că, dacă nu ne plac legile de aici, să plecăm la Rezina să învăţăm. Noi le ripostam că părinţii elevilor plătesc impozite în acest oraş şi copiii au dreptul să înveţe aici”, a spus Eugenia Halus.

Directorul Liceului Teoretic „Alexandru cel Bun” din oraşul Bender, Maria Roibu, de asemenea instituţie reclamantă, a spus că a scăzut foarte mult numărul elevilor din instituţie. În anul 2000 erau peste 2.000 de elevi, iar în prezent sunt 570 de elevi. „Dreptatea a triumfat, dar sunt unii care nu au rezistat şi s-au stins aşteptând decizia. Preţul plătit de noi este sănătatea copiilor”, a spus Maria Roibu. Elevii merg la şcoală în altă parte a oraşului, parcurgând tur-retur o distanţă de 27 de km. Directorul de la „Alexandru cel Bun” este încrezător că, dacă decizia CEDO va fi respectată, poate şi alţi părinţi, care anterior de frică şi-au dat copiii la şcoli ruseşti, acum vor alege şcolile cu predare în limba română.

Directorul Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare” din oraşul Grigoriopol, Eleonora Cercavschi, o altă instituţie reclamantă, a spus că prin decizia CEDO de condamnare a Rusiei a triumfat adevărul asupra minciunii şi s-a demonstrat că ruşii întreţin regimul separatist din regiune. „Guvernul trebuie să înveţe lecţia de demnitate de la aceşti copii care au insistat pentru adevăr, iar Rusia trebuie să înveţe geografia şi să nu încurce râul Volga cu Nistrul” , a mai spus Eleonora Cercavschi.

CEDO a obligat Federaţia Rusă să achite reclamanţilor despăgubiri de 1,07 milioane de euro pentru prejudiciul cauzat şi 50.000 de euro cheltuieli de reprezentare, sumă pe care Moscova trebuie să o achite în următoarele şase luni.

sursa: www.epochtimes-romania.com

Tratamentul deţinuţilor, drepturile copiilor, violenţa în familie dar mai ales situaţia din Transnistria, toate sunt domenii în care Moldova a regresat. La care s-ar adăuga lupta împotriva corupţiei şi absența unei reforme substanțiale a justiției care sã redea oamenilor încrederea. Sunt numai unele din concluziile celui de-al 4-lea raport despre situația drepturilor omului în Moldova, lansat astãzi de Asociația Promo-Lex. Alla Ceapai relateazã.

Dacă pînă în 2009 Republica Moldova era „lăudată” în majoritatea rapoartelor internaţionale privind asigurarea respectării drepturilor omului, atunci după evenimentele violente din aprilie 2009, Republica Moldova este plasată la coada acestor clasamente, constată Raportul Promo-Lex. Directorul executiv al Asociaţiei Promo-lex, Ion Manole: „La 7 aprilie, la 9 aprilie 2009 nu am avut doar încălcarea libertăţii de întrunire, am avut o serie de alte consecinţe care au dus la încălcarea în masă a drepturilor omului. Şi fenomenul respectiv încă nu s-a finalizat şi Moldova rămîne o ţară destul de negativ privită în jurul său – atunci cînd vorbim despre Republica Moldova după 7 aprilie – pentru că s-a accentuat şi este mai vizibil fenomenul impunităţii, s-a văzut că poţi săvîrşi anumite infracţiuni, poţi săvîrşi anumite încălcări a legii fără a fi sancţionat.”

Amînarea tragerii la răspundere a celor care violează drepturile omului, dar şi neîncrederea cetăţeanului că în instanţa de judecată îşi poate găsi dreptatea sunt cauze ce stimulează, la rândul lor, nerespectarea drepturilor omului, susţine Ion Manole: „Situaţia în justiţie este o problemă care trebuie cît mai urgent soluţionată. Autoritatea judecătorească este una dintre cele trei puteri, atîta timp cît cetăţenii nu au încredere în această instituţie este o situaţie destul de gravă în continuare în Republica Moldova. Putem noi vorbi de nu ştiu care drepturi, putem noi schimba nu ştiu care legi, putem noi adera la alte sute, zeci de documente internaţionale, dar atîta timp cît cetăţeanul nu este sigur cînd merge în faţa judecătorului că i se va face dreptate, eu cred că atunci este o problemă foarte gravă.”

​​Mai neputincioasă este justiţia în regiunea separatistă din stînga Nistrului, unde încălcările drepturilor omului au devenit din ce în ce mai frecvente, spune expertul de la Promo-Lex Alexandru Postică, care acordă asistenţă juridică în dosarele deţinuţilor din Transnistria: „Dacă vorbim de anumite probleme sistemice cum sunt aplicarea torturii sau tratamentelor inumane, sau detenţia arbitrară considerăm că nu există nici un remediu intern efectiv şi urmează doar Curtea Europeană să se expune asupra acestor încălcări. Ce ţine de drepturile politice, iarăşi nu putem vorbi despre o exercitare efectivă a căilor sau a remediilor interne în regiune.”

În acelaşi timp, cetăţeanul violat în drepturi nu are alternative pentru a-şi căuta dreptatea, decît în instanţele de judecată, spune preşedintele Centrului pentru resurse juridice, Vladislav Gribincea: „El altă soluţie nu are, judecătorii sunt cei care trebuie să facă justiţie conform legii, aşa că dacă el doreşte protecţie din partea statului nu are decît să se adreseze justiţiei. În cazul în care el nu se adresează justiţiei el se expune unui risc în care să nu fie protejat de fapt de nimeni. Şi atunci persoana alege fie el încearcă să meargă după o şansă iluzorie, dar care este acordată de stat, sau el renunţă la oricare protecţie.”

Experţii spun că lipsa încrederii în justiţie provoacă resemnare şi cetăţenii nu mai caută să-şi facă dreptate – situaţie ce a dus, în cele din urmă, la conservarea fenomenului de încălcare a drepturilor omului în societatea moldoveană.

sursa: www.europalibera.org

Polițiștii care au încălcat legea în cazul tânărului Saposciuc au fost concediați.

Acum zece zile, TIMPUL a scris despre cazul tânărului Alexandru Saposciuc, care a fost reținut în luna septembrie de către polițiștii postului de poliție din satul Mândâc și predat „autorităților transnistrene”. Potrivit unui comunicat difuzat de MAI, prin ordinul ministrului, „s-a dispus concedierea locotenentului-major Dumitru Doineac și a locotenent-colonelului Vitalie Josanu din poliție”.

Totuși, conform ultimelor informații neoficiale, Alexandru Saposciuc, originar din raionul Dubăsari, care a părăsit armata transnistreană acum șapte ani, pentru a se stabili cu traiul în satul Mândâc, raionul Drochia, a fost impus să își continue executarea serviciului militar într-o bază militară din Dubăsari.

Alexandru Zubco, jurist „Promo-LEX”, a menționat că nu se știe cât timp va dura serviciul militar al lui Alexandru Saposciuc, însă „probabil i s-a spus că are de ales între un dosar penal și executarea serviciului militar”, menționând că tânărul capturat de milițienii transnistreni riscă să fie supus torturii și tratamentelor degradante.

Totodată, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a difuzat un comunicat în care precizează că ministerul s-a autosesizat pe marginea cazului lui Alexandru Saposciuc și a dispus declanșarea unei anchete interne la 24 septembrie.

„Conform anchetei, s-au confirmat acțiunile nelegitime și încălcările disciplinare ale șefului de post, ofițer operativ de sector al postului de poliție Mândâc, al Comisariatului de Poliție Drochia, locotenent-major de poliție Dumitru Doineac și a comisarului adjunct, șeful poliției ordine publică a CPR Drochia, locotenent-colonel de poliție Vitalie Josanu”, se menționează în comunicat. Ulterior, materialele anchetei interne au fost transmise organelor de anchetă penală.

Tinerii din RMN fug de „înrolarea” în structurile militare ale regiunii separatiste
Totodată, cazul tânărului Saposciuc, care „a dezertat” din presupusa armată transnistreană, nu este unul singular, deoarece sunt mulți cei care fug de așa-zisa armată a regiunii, întrucât tinerii sunt supuşi muncii forţate, bătuţi și nevoiți să reziste în condiții inumane.
„Tinerii recruți sunt în armata transnistreană pe un termen de 18 luni, iar până la 6-7 luni tinerii sunt amenințați, impuși să stoarcă bani și bunuri sau nevoiți să părăsească unitatea militară ca să cumpere băuturi, țigări și să le aducă înapoi în cazarmă. Dacă n-au bani, iarăși sunt bătuți și sunt puși în situația să ceară de la rude”, a spus juristul.
Mai mult, aşa-zisa armată din regiune recrutează chiar şi tineri bolnavi sau tineri care au în întreţinere copii minori sau părinţi invalizi. Datele arată că tinerii care evită înrolarea în aceste structuri sunt sechestraţi la posturile vamale de control și condamnaţi de către autorităţile neconstituţionale la închisoare de până la doi ani sau li se aplică amendă în mărime echivalentă cu 600 de dolari americani. În aceeaşi situaţie se află şi persoanele care, din convingeri religioase, pacifiste, umanitare, etice, morale sau din alte motive, nu pot îndeplini serviciul militar.
Tinerii din RMN sunt urmăriți de milițienii transnistreni
De asemenea, juristul „Promo-LEX” a explicat că asociația a făcut de nenumărate ori apel către autorităţile constituţionale de la Chişinău, cerând să fie asigurată protecţia drepturilor recruţilor din regiune, să se investigheze modul în care tinerii sunt racolaţi şi înrolaţi în cadrul acestor structuri ilegale şi să fie trase la răspundere persoanele vinovate.
Conform reprezentanților „Promo-LEX”, la începutul lunii octombrie, în RMN a început cea de-a doua campanie de înrolare a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 27 ani în structurile paramilitare. Astfel, din noiembrie, tinerii rezidenţi din raioanele de est vor fi „citaţi” şi „înrolaţi” în pretinsa armată transnistreană și vor fi obligaţi să depună jurământ unui regim anticonstituţional.
„Deși campania de înrolare durează până la 31 decembrie, tinerii care nu se prezintă la așa-numitele comisariate militare sunt dați în căutare pe parcursul întregului an. Apoi, dacă sunt prinși la posturile vamale de miliție, sunt reținuți și duși la unitatea militară, fiind impuși să dea jurământul, iar peste o săptămână-două se anunță rudele despre locul aflării tânărului”, a spus Alexandru Zubco.
Anatolie Munteanu, avocat parlamentar și directorul Centrului pentru Drepturile Omului, susținea că „reţinerea pe teritoriul din partea dreaptă a Nistrului a cetățenilor moldoveni şi transferarea lor în custodia organelor de drept din regiunea aflată sub controlul administraţiei de la Tiraspol, unde oamenii sunt torturaţi şi supuşi relelor tratamente, iar organele de drept ale R. Moldova nu au acces să monitorizeze aceste cazuri, constituie o încălcare gravă a legislaţiei şi a drepturilor omului”.

Sursa: timpul.md

Preşedintele Promo-Lex consideră că dezvoltarea economică şi a infrastructurii in regiunea Transnistreană este necesară, însă drepturile omului trebuie să prevaleze. Despre modul in care relaţiile actuale cu Rusia influienţează procesul de negocieri citiţi în interviul ce urmează.

În comunicatul de la Tiraspol se spune că urmează să fie stabilită cu şeful Guvernului de la Chişinău agenda discuţiilor între cele două părţi, credeţi că cei din stânga Nistrului au fost deranjaţi de anunţul lui Vlad Filat precum că finalitatea negocierilor este reintegrarea ţării? De ce?

Chişinăul niciodată nu a transmis alt fel de mesaje. Din 1992 încoace, autorităţile Republicii Moldova întotdeauna au vorbit exclusiv despre necesitatea reintegrării ţării. Astfel, nu cred că acest argument ar fi putut fi invocat de cei din administraţia de la Tiraspol.

Are vreo legătură această reacţie a lui Şevciuc cu vizita lui la Moscova, dar şi recenta vizită a premierului în capitala rusă? De ce?

Nu putem decât să intuim sau să ghicim dacă administraţia de la Tiraspol îşi modifică comportamentul după anumite evenimente sau întrevederi cu oficiali ai Federaţiei Ruse.

Succesul Rusiei se datorează în mare parte incompetenţei şi indiferenţei autorităţilor constituţionale de la Chişinău din ultimii 21 ani.

Actualele relaţii cu Rusia în ce măsură şi cum influenţează procesul de negocieri?

Federaţia Rusă ştie foarte bine să-şi urmărească interesele. Chiar dacă aceste presupuse interese contravin principiilor dreptului internaţional şi nu respectă Tratatul bilateral moldo-rus de bază, Rusia continuă să sfideze integritatea, suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova. Relaţiile cu Rusia influenţează complet procesul de negocieri şi asta în primul rând pentru că anume Federaţia Rusă este parte a acestui conflict. Odată ajunsă din calitatea de agresor în cea de „mediator” şi „pacificator” Rusia are alte mijloace de a influenţa şi împiedica procesul de reintegrare a Republicii Moldova. Chiar şi aşa, continuăm să insistăm asupra faptului că totul depinde de autorităţile de la Chişinău, de atitudinea fiecărui funcţionar, de modul în care sunt pregătiţi, de modul în care sunt interesaţi într-o anumită soluţie. Astfel, putem concluziona că succesul (daca poate fi numit aşa) Rusiei se datorează în mare parte incompetenţei şi indiferenţei autorităţilor constituţionale de la Chişinău din ultimii 21 ani.

Nu este vina OSCE dacă astăzi este mai important podul de la Gura Bâcului decât interesele, viaţa şi sănătatea a mii de oameni ce aşteaptă suport din partea autorităţilor constituţionale.

Am văzut mari speranţe din partea OSCE pe marginea deschiderii podului de la Gura Bâcului. Credeţi că acum sunt şanse mai mari decât în trecut pentru inaugurarea podului şi de ce este atât de important acest pod?

Pentru cei de la OSCE orice întrevedere, orice mesaj sau promisiune făcută este o adevărată realizare, deoarece scopul lor este de a facilita realizarea unei soluţii durabile. Priorităţile însă trebuie stabilite de către autorităţile constituţionale. Nu este vina OSCE dacă astăzi este mai important podul de la Gura Bâcului decât interesele, viaţa şi sănătatea a mii de oameni ce continuă să spere şi să aştepte suport din partea autorităţilor constituţionale.

Nu neg faptul că dezvoltarea economică şi a infrastructurii ar fi necesară, însă drepturile omului în opinia mea ar trebui să prevaleze. În timp ce politicienii continuă să producă „ştiri” şi declaraţii, cel puţin în presupusele închisori din regiunea transnistreană mor zilnic oameni nevinovaţi şi acest lucru nu este corect.

În dezbateri sunt acum statutul băncii transnistrene şi înmatricularea autoturismelor. Care ar fi, în opinia dvs., soluţia pe aceste două subiecte optimă pentru Chişinău şi acceptabilă de Tiraspol?

Situaţia băncilor din regiunea transnistreană trebuie rezolvată conform principiilor dreptului internaţional, însă teamă-mi este că nici la acest capitol Chişinăul nu are propuneri concrete. Poate greşesc. Un lucru este cert: problema respectivă, dar şi altele de acest fel, trebuie să aibă la bază numai precedentul privind înregistrarea agenţilor comerciali din regiune de către Camera de Comerţ de la Chişinău. Filialele băncilor străine ce îşi desfăşoară activitatea în stânga Nistrului trebuie legalizate şi acreditare conform legislaţiei naţionale. Oricum, pentru soluţionarea ambelor probleme menţionate de dvs., sunt necesare eforturi concentrate din partea tuturor structurilor statului şi nu doar din partea unei singure persoane sau a unui grup restrâns.

Unde ne poate duce politica paşilor mici în reglementarea transnistreană şi când ar trebui reluate discuţiile politice referitor la reintegrare?

Eu consider că politica paşilor mici în condiţiile actuale este singura care trebuie aplicată. Însă, important este ca aceşti paşi să fie realizaţi şi nu doar simulaţi.

interviu realizat de către: Ion Toma
sursa: allmoldova

Un dosar prin care se urmăreşte discreditarea liceelor cu predare în limba română

La 14 septembrie curent, la Tiraspol a avut loc prima şedinţă de judecată în cazul lui Alexandru Bejan, elev în clasa a XII-a la Liceul român „Lucian Blaga”, acuzat de serviciul de securitate separatist de terorism. Autorităţile de la Tiraspol au interzis familiei să-şi ia un avocat din dreapta Nistrului care să-i reprezinte în instanţă. Cu o zi înainte de şedinţă, avocatul de la Tiraspol, Dmitri Dimitrov, pentru serviciile căruia mama băiatului, Tatiana Bejan, a plătit deja 750 de dolari, a avut grijă să-i asigure că băiatul va fi încarcerat la Tiraspol imediat după şedinţă.

Sub influenţa acestor cuvinte, în dimineaţa zilei de joi, la două săptămâni după începerea anului şcolar, Alexandru şi-a pus haine mai călduroase pe el, iar Tatiana, mama băiatului, a pregătit o sacoşă cu merinde. La judecată li s-au alăturat cei 34 de colegi, profesorii şi administraţia liceului. Sala de judecată s-a dovedit neîncăpătoare. Li s-a permis să intre doar câtorva profesori, conducerii liceului şi altor câţiva colegi de-ai băiatului. În sală era prezent şi un reprezentant al misiunii OSCE.

A cerut un traducător

Directorul liceului, Ion Iovcev, ne informează că prima şedinţă urma să aibă loc în august, dar atunci autorităţile separatiste au cerut ca şedinţa să se desfăşoare cu uşile închise. S-au opus, din această cauză procesul a fost amânat pentru 14 septembrie. Şedinţa de judecată a durat vreo 25 de minute. Potrivit directorului liceului, băiatul era emoţionat şi confuz. Procesul a avut loc în limba rusă. Alexandru a solicitat un traducător: „Îmi venea greu să înţeleg ce vorbesc. Mi-au spus că data viitoare îmi vor aduce un traducător. Aşteptam să fiu încătuşat, eram pregătit psihologic pentru aşa ceva. Mama mi-a luat biscuiţi, ceai. Mi-e teamă că aş putea fi închis pentru ceea ce n-am făcut”, a declarat pentru JURNAL Alexandru.

În cadrul procesului, acesta a negat categoric toate acuzaţiile. La solicitarea apărării, după ce elevul a cerut traducător, procesul a fost amânat pentru 15 octombrie. „Mi-a fost mai uşor că alături au fost colegii mei şi profesorii, m-am simţit mai sigur”, ne spune Alexandru. „Procesul nu are loc doar împotriva lui Alexandru, se urmăreşte scopul de a lovi în imaginea liceului nostru, singurul cu predare în limba română din Tiraspol”, susţine directorul liceului Ion Iovcev.

Intimidaţi de avocat

Alexandru Bejan face parte dintr-o familie cu trei copii. Locuiesc doar cu mama lor într-un apartament modest din Tiraspol. Tatiana Bejan lucrează vânzătoare. Unicul venit al familiei este salariul acesteia de 1500 de ruble (circa 1600 de lei). Avocatul le-a cerut iniţial 400 de dolari, iar înainte de prima şedinţă de judecată a mai cerut încă 350 de dolari. „Am luat ultimele economii din casă, am mai împrumutat bani de la prieteni. E o sumă mare pentru mine. Ştiu că băiatul meu este nevinovat, dar avocatul ne-a spus: „Şansov net” („Nu există şanse” – n.red.). Acest lucru mă îngrozeşte”, ne spune Tatiana Bejan.

Solicitat telefonic de JURNAL, Dmitri Dimitrov a declarat în limba rusă că nu discută despre cazurile clienţilor săi la telefon. Întrebat cum se înţelege cu băiatul, din moment ce acesta în instanţă a spus că înţelege cu dificultate limba rusă, Dimitrov a răspuns nemulţumit: „Nu ştiu dacă cunoaşte sau nu limba rusă, personal nu cunosc moldoveneasca. Orice întrebare o puteţi adresa familiei”, a spus acesta.

I-au interzis să treacă Nistrul

Anterior, autorităţile separatiste au organizat o percheziţie în apartamentul în care locuieşte elevul. „N-au luat nimic. Mama era speriată, deoarece ei au venit şi m-au luat de la liceu, după care au mers acasă şi au făcut percheziţia. Iniţial, nici nu înţelegeam bine ce vor de la noi”, ne mai spune Alexandru.

Pe moment, autorităţile separatiste au emis pe numele elevului o interdicţie de a părăsi regiunea. La solicitarea administraţiei liceului, sub semnătura directorului, i s-a permis să treacă o singură dată Nistrul, ca să-şi poată perfecta buletinul de identitate.

Alexandru visează să absolvească 12 clase, după care să meargă să-şi facă studiile la Chişinău. „Vreau să devin psiholog sau cosmetolog. Acum, însă, nu ştiu cum se vor derula lucrurile. În cazul în care vor considera că mă fac vinovat, risc să fiu închis pentru şapte–opt ani. Nu-mi dă pace gândul că aş putea fi închis pentru nimic. Dorm rău”, ne spune deprimat tânărul.

Pledează nevinovat

Amintim că Alexandru Bejan este acuzat în dosarul „Teroristul”, după cum arată pagina web a kgb-ului de la Tiraspol, dosar iniţiat încă în aprilie 2011 în baza unei scrisori anonime adresate şefului aşa-numitului minister de interne de la Tiraspol. Autorul scrisorii anonime cerea să i se restituie 2300 de dolari care i-ar fi fost sustraşi de angajaţii miliţiei transnistrene, în caz contrar ameninţa că va împrăştia mercur în grădiniţele de la Tiraspol.

Potrivit juristului de la Promo Lex, Alexandru Zubco, la secţia miliţiei orăşeneşti au fost aduşi mai mulţi minori care au fost obligaţi să copieze de mai multe ori scrisoarea. Printre aceştia se numără şi Alexandru, anterior ajuns în evidenţa miliţiei pentru un act de huliganism. Ulterior, autorităţile transnistrene au declarat că expertiza grafologică a demonstrat că Alexandru ar fi autorul scrisorii anonime. El a fost citat de kgb, unde i s-a spus că trebuie să scrie o scrisoare de autodenunţ. A fost intimidat timp de şase ore. Deşi s-a simţit nevoit să-şi recunoască vina, Alexandru Bejan susţine că nu el este autorul scrisorii de ameninţare şi pledează nevinovat.

Svetlana COROBCEANU

sursa: jurnal.md

O metodă de apropiere a celor două maluri sau un pas necugetat de recunoaştere a unor studii bazate pe falsuri?

Programa curriculară care se predă în stânga Nistrului nu poate fi recunoscută de către autorităţi, deoarece învăţătura se bazează pe falsuri, prin urmare este cam periculos să promiţi notificarea şi echivalarea diplomelor fără un mecanism clar în ceea ce priveşte asigurarea calităţii studiilor, consideră avocatul Alexandru Postică, director de programe „Promo-LEX”, care a studiat problema şcolilor şi procesul educaţional din Transnistria.

Declaraţia este o reacţie la anunţul autorităţilor privind recunoaşterea diplomelor de studii din regiunea transnistreană făcut la încheierea unei noi runde de negocieri în formatul „5+2” care au avut loc la Viena, Austria. Potrivit şefului diplomaţiei R. Moldova, viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Eugen Carpov, şi până în prezent persoanele cu documente de studii emise în regiunea transnistreană puteau să le utilizeze pe teritoriul R. Moldova, dar pentru plecarea în străinătate era necesară o procedură de nostrificare. Documentul original era preluat de către Ministerul Educaţiei şi eliberat altul. Iar în cadrul negocierilor s-a discutat posibilitatea ca aceste documente originale să fie păstrate de către deţinători.

Solicitat de TIMPUL să comenteze aceste declaraţii, avocatul Alexandru Postică a spus: „Nu este clară procedura de recunoaştere, sunt doar declaraţii. Iar în contextul în care din 2004 există un regulament ce vizează nostrificarea adeverinţelor de studii ale persoanelor care au studiat în stânga Nistrului, nu înţeleg pentru ce mulţumeşte doamna Ştanski”.

Şi Ministerul Educaţiei a emis un comunicat în care subliniază faptul că în scopul facilitării accesului la studii şi la activitate profesională atât în ţară, cât şi peste hotare a absolvenţilor din stânga Nistrului, ministerul a aprobat şi implementează Regulamentul cu privire la efectele juridice ale actelor de studii, eliberate de către instituţiile de învăţământ din raioanele de est ale Republicii Moldova şi or. Bender începând cu anul 2004. Prin urmare, cu aceste acte de studii tinerii din stânga Nistrului deja îşi pot continua studiile pe malul drept şi se pot angaja în câmpul muncii conform calificării atribuite, cu excepţia specialităţilor de profil medical, militar şi cele ce ţin de protecţia ordinii publice şi securităţii statului.

Totodată, avocatul s-a arătat deranjat şi de faptul că în cadrul acestei runde de negocieri nu a fost rezolvată problema şcolilor româneşti din regiune. „Ne miră că domnul Carpov nu a ieşit cu un cuvânt de mulţumire pentru că a fost soluţionată problema şcolilor transnistrene româneşti. Din câte vedem, s-a mers în întâmpinarea liderilor de la Tiraspol, iar pe de altă parte nu s-a făcut o claritate în ceea ce priveşte elevii din şcolile cu predare în limba română, şi asta ne deranjează”, a subliniat Alexandru Postică. Acesta a ţinut să remarce diferenţele dintre programele de studii pe cele două maluri ale Nistrului. „Curriculumul se bazează pe falsuri. Se ştie foarte bine care este politica aşa-ziselor autorităţi faţă de istorie şi „agresiunea” Moldovei asupra Transnistriei etc. Sunt de acord că trebuie să le oferim tinerilor şansa de a face studii de calitate, dar nu cred că pot fi echivalate studiile care au fost făcute în stânga Nistrului, în universităţile care nu sunt monitorizate de nicio structură internaţională, cu cele din R. Moldova. Soluţia în acest caz ar fi formarea unei comisii de evaluare a tinerilor”, consideră Alexandru Postică.

Cea de-a cincea rundă de negocieri în formatul „5+2” va avea loc la finele lunii noiembrie, la Dublin, Irlanda.

Ion Spinei, prorector la Institutul de Formare Continuă

Recunoaşterea pe scară largă a studiilor în diverse sisteme de învăţământ din diferite ţări este o tendinţă internaţională. Acesta este un lucru foarte bun şi permite mobilitatea specialiştilor, a tineretului. Cât priveşte Transnistria, aceasta ar putea fi o metodă de a apropia oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Dacă ei vin cu liceul de acolo şi dacă disciplinele şi programele lor corespund cu ale noastre, atunci nu văd o problemă. Problema este că la noi, nu doar în Transnistria, sunt denaturate notele. În acest caz ar trebui să cerem instituţiilor din partea stângă a Nistrului şi să aibă aceleaşi finalităţi ca şi liceele noastre, şi să sporească exigenţele. Soluţia optimă ar fi crearea unui filtru la admitere – cel puţin o probă la specialitate. Aceasta ar respecta principiul echităţii şi celor de pe malul drept, de pe malul stâng sau de peste hotarele ţării.

Un articol de: Ala Coica
sursa: timpul.md

Zeci de cetăţeni ai Moldovei sunt răpiţi în fiecare an, la ei acasă, de miliţia şi securitatea regimului nerecunoscut de la Tiraspol, încarceraţi, umiliţi, ţinuţi în condiţii inumane şi judecaţi pentru crime pe care nu le-au săvârşit. Cazurile de răpire şi tortură, din păcate, deşi s-au înteţit în ultimii ani, nu mai miră şi nici nu mai mişcă pe nimeni. Doar rudele victimelor, distruse de frică şi durere, fac eforturi, de multe ori supraomeneşti, şi sacrificii pentru a-i scoate pe cei dragi din gulag-urile transnistrene.

Timofei Ursu, tatăl poliţistului Alexandru Ursu
Ion Manole, directorul Promolex

Cum e să fii răpit de acasă şi dus peste Nistru, încarcerat şi torturat, în instituţii, după pereţii cărora niciun un drept nu mai funcţionează a simţit-o pe pielea proprie Ion Macari, un tânăr de 20 de ani, din satul Lipceni, raionul Rezina, care, zilele trecute, a revenit acasă, după ce a stat opt luni în arest la miliţia transistreană.

Calvarul tânărului a început la 28 noiembrie 2011. În acea zi Ion se afla la muncă pe deal. Cineva i-a transmis că este căutat şi aşteptat la primăria din sat. S-a urcat în Niva tatălui său şi a venit la primărie. Acolo, în prezenţa poliţistului de sector Vasile Băcilă, persoane necunoscute l-au somat să intre într-o maşină cu numere de înmatriculare transnistrene, după care a fost transportat peste Nistru, la Camenca, localitate aflată sub jurisdicţia regimului separatist de la Tiraspol. Tânărul nu avea la el nici măcar buletinul de identitate. A fost dus şi închis la comisariatul de miliţie din Camenca. După cum avea să afle soţia sa, Elena, mai târziu, când i s-a permis întrevederea cu soţul, acestuia i se incrimina un furt, care s-a produs la Camenca cu un an şi jumătate în urmă. Ion Macari spunea că nu avea treabă cu acest furt. La miliţie era interogat zilnic în limba rusă, pe care Ion n-o prea ştia bine, şi silit, sub diferite presiuni, să recunoască furtul. Ion spunea la scurtele întrevederi pe care le avea cu rudele că este forţat să semneze documente, procese-verbale.
Complicitatea poliţiştilor moldoveni

Reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice împreună cu colegii de la publicaţia Cuvântul din Rezina au urmărit cazul acesta de la început, mai ales că tânărul de la Lipceni a fost sechestrat de miliţia transnistreană în plină zi, din partea dreaptă a Nistrului, şi nu fără concursul reprezentanţilor poliţiei, care, de fapt, trebuia să-l apere (!). Elena Macari şi Victor Leşan, fermier din partea locului, ne-au povestit că „operaţiunea” ar fi fost mediată, după cum aveau să afle, de responsabili de la poliţia din Rezina, care i-ar fi telefonat şefului de post din satul Lipceni, spunându-i că vor veni nişte oameni să caute o persoană şi ei trebuiesc ajutaţi. Poliţistul de sector de la Lipceni, Vasile Băcilă, la rândul său, neagă că ar fi fost în complicitate cu miliţienii tranistreni la răpirea lui Ion Macar. El spune că nu ar fi văzut nimic rău în faptul că miliţienii, care “s-au legitimat”, vroiau să discute cu un tânăr din sat pe care îl bănuiau de implicarea în mai multe furturi comise în partea stângă a Nistrului. „Eu l-am chemat pe Ion şi i-am lăsat să vorbească, căutându-mi de treburile mele. Iar când m-am întors la primărie nici ei, nici Ion nu mai erau”, spune Vasile Băcilă. Întrebat cum cei din Camenca au putut să treacă peste Nistru un om arestat, fără nici un document, şeful de post a spus: „Ei aveau legitimaţii”.
Dosar penal de ochii lumii

Rudele lui Ion Macari au depus o plângere la Procuratura din Rezina. Solicitat de noi, Igor Negrean, procuror la Procuratura Rezina, ne-a relatat că, în baza petiţiei primite de la Elena Macari, la 23 ianuarie 2012 a fost pornită urmărirea penală pentru “răpirea unei persoane săvârşită de către mai multe persoane” şi “excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” de către persoane cu funcţii de răspundere. „În cadrul anchetei s-a stabilit cu certitudine că, pe data de 28.11.2011, Macari Ion Grigore a fost luat din s. Lipceni, unde se afla, de către un grup de persoane necunoscute, presupuşi colaboratori ai miliţiei r.m.n. (or. Camenca), care l-au transportat peste punctul vamal Sănătăuca, privându-l de libertate sub pretextul tragerii la răspundere penală. Urmărirea penală a mai stabilit că acţiunile miliţienilor din or. Camenca au fost coordonate cu persoane ce deţin funcţii în cadrul Comisariatului Raional de Poliţie Rezina”, se menţionează în răspunsul pe care l-am primit de la Procuratura din Rezina.

Deşi a trecut mai mult de jumătate de an, ancheta procurorilor trenează. Scuza reprezentanţilor organelor de drept, devenită retorică deja, este că “din cauza lipsei de colaborare cu organele de drept din stânga Nistrului, urmărirea penală se desfăşoară cu mari dificultăţi”. Nedumerirea rudelor la răspunsul procurorilor este mare: “Adică, atunci când sunt încălcate drepturile omului, colaborare există, fie şi neoficială, iar când trebuie cineva să fie tras la răspundere, nu mai este colaborare”.

Solicitat să comenteze cazul şi acţiunile şefului de post din Lipceni, comisarul CRP Rezina, Valeriu Prodan, a dat un răspuns sec: “Pe faptul complicităţii în cazul dat a ofiţerului operativ de sector a postului de poliţie Lipceni, la moment este iniţiată o anchetă, în cadrul căreia se vor stabili toate circumstanţele”.

Avocatul Parlamentar, Anatolie Munteanu, care este şi directorul Centrului pentru Drepturile Omului, spune că “reţinerea pe teritoriul din partea dreaptă a Nistrului a cetăţenilor moldoveni şi transferarea lor în custodia organelor de drept din regiunea aflată sub controlul administraţiei de la Tiraspol, unde oamenii sunt torturaţi şi supuşi relelor tratamente, iar organele de drept ale R. Moldova nu au acces să monitorizeze aceste cazuri, constituie o încălcare gravă a legislaţiei şi a drepturilor omului”. În asemenea cazuri organele de drept trebuie să demareze anchete şi să tragă la răspundere persoanele care se fac vinovate, a precizat Anatolie Munteanu.

Zilele trecute am aflat că Ion Macari a fost judecat, dar ulterior a fost lăsat în libertate. Libertatea însă, după cum au lăsat să se înţeleagă unii consăteni de ai săi, cu care am discutat recent, l-a costat scump. După ce a revenit acasă, Ion Macari, ca şi membrii familiei lui, supăraţi pe autorităţi că i-au lăsat singuri faţă în faţă cu maşinăria “justiţiabilă” de la Tiraspol, au refuzat să mai facă declaraţii.
Predaţi miliţiei transnistrene

Cazul lui Ion Macari însă nu este singurul de acest gen. Avocaţii Promolex spun că în ultimii ani mai mulţi cetăţeni ai Moldovei au fost sechestraţi cu concursul poliţiştilor moldoveni şi predaţi organelor neconstituţionale din regiunea transnistreană. De exemplu, Oleg Efrim din Chişinău a fost luat de acasă, potrivit datelor Promolex, de reprezentanţii Comisariatului de Poliţie Ciocana, la 25 martie 2009 şi predat miliţiei de la Tiraspol. El a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu confiscarea averii. De atunci este deţinut în închisoarea de la Hlinaia.

Soarta unui alt tânăr este şi mai tristă. Vasile Fricăţel din satul Teliţa, Anenii-Noi, a fost arestat la 9 septembrie 2011, după cum spun rudele, de poliţişti moldoveni. Bărbatul a fost bătut şi transportat cu luntrea peste Nistru, apoi predat miliţiei transnistrene. Acolo a fost torturat ca să recunoască comiterea unui furt de vite. O perioadă Vasile Fricăţel a fost închis la Hlinoaia, după care ar fi fost eliberat, însă acasă nu a revenit. De un an rudele nu ştiu nimic de el. Ele spun că au cerut organelor de drept tragerea la răspundere a celor care l-au sechestrat pe Vasile Fricăţel, dar acestea nu au putut identifica vinovaţii.
Poliţist moldovean arestat de miliţia transnistreană

Poliţistul de sector din raionul Ştefan Vodă Alexandru Ursu de trei ani se află în închisoarea de la Tiraspol. El a fost condamnat la 15 ani de închisoare de judecătoria din Bender, pentru că ar fi falsificat actele la procurarea unui apartament în oraşul Tighina. Asta în situaţia în care documentele au fost legalizate la un notar din Tighina, apartamentul fiind înregistrat pe numele tatălui său Timofei Ursu, iar numele lui Alexandru nu figura în acte (!). Tatăl lui Alexandru, Timofei Ursu, spune că motivul real al arestului este faptul că băiatul său era poliţist în organele de drept moldoveneşti: “Mi s-a spus în faţă acest lucru şi lui Alexandru i-au spus că rând pe rând îi vor închide pe toţi”. Pentru că soţia sa lucra la Tighina, Alexandru a hotărât să-şi cumpere locuinţă acolo. Timp de doi ani nu au avut probleme, poliţistul făcând naveta zilnic către Ştefan Vodă. A fost reţinut pe drum, la 29 iulie 2009, pe când se întorcea acasă. În izolatorul miliţiei din Bender a fost torturat până şi-a pierdut cunoştinţa. Ulterior a fost forţat să-şi înstrăineze apartamentul în contul presupusului prejudiciu material cauzat de el. Întâmplător sau nu, dar locuinţa a ajuns în proprietatea unuia dintre miliţienii care l-au arestat.

Din momentul reţinerii, părinţii nu şi-au văzut băiatul timp de doi ani şi jumătate, perioadă în care au bătut la toate uşile la care au putut în încercarea de a-şi elibera copilul. Fără rezultate. “La toţi am fost şi peste tot mi se spunea că „nu putem colabora, nu ne primesc”. Am vrut să intrăm la Filat, deja patru luni de zile avem, nu putem intra. Ni s-o spus să mergem la Tiraspol şi acolo o să căutăm dreptate, pentru că ei nu pot colabora cu transnistrenii. Nici nu ne-au permis să intrăm la Filat, să ne întâlnim sau să-i spunem ceva. Ne gândim că dacă nu reuşim nimic, ne rămâne să protestăm lângă Ştefan cel Mare”. Ba mai mult, într-o discuţie cu un oficial de la Ministerul de Interne, al cărui colaborator este Alexandru Ursu, tatălui său i s-a replicat că ar trebui să spună “mulţumesc” pentru faptul că Alexandru “nu a fost concediat din organe pentru absenţă nemotivată de la serviciu” (!). Părinţii sunt îngrijoraţi de soarta lui Alexandru, pentru că sănătatea i s-a înrăutăţit din cauza tratamentului la care este supus şi a condiţiilor în care este deţinut. La 22 ianuarie anul curent Alexandru Ursu a suportat un atac de cord. Tânărul a fost vizitat doar odată de un medic care i-a administrat o injecţie. Soţia sa, însărcinată la momentul reţinerii, a născut un băieţel, care acum creşte fără tată. Ion Manole, directorul Promolex, organizaţie pentru drepturile omului care monitorizează cazul lui Alexandru Ursu, spune că autorităţile care negociază cu regimul de la Tiraspol trebuie să insiste ca persoanele care s-au adresat către autorităţile constituţionale să beneficieze de anumite drepturi şi chiar să fie cercetate de către organele de drept ale Moldovei: “Să admitem că există anumite fapte ce ar demonstra vinovăţia acestei persoane. În cazul de faţă, mai ales că presupusa faptă a fost săvârşită pe teritoriul oraşului Tighina, ar trebui implicate autorităţile constituţionale împreună cu regimul de la Tiraspol, ar trebui investigată minuţios situaţia acestui tânăr, iar în cazul în care este vinovat el trebuie predat autorităţilor constituţionale pentru a fi judecat şi pentru a răspunde în faţa legii”. Alexandru Ursu a reclamat încălcarea drepturilor sale la CEDO.
Răpit de la liceu

Alexandru Bejan, elev la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol, de aproape doi ani este terorizat de MGB-ul transnistrean, aşa-zisul minister al securităţii. El a fost luat cu forţa chiar din incinta liceului, la 29 februarie 2012, de către doi ofițeri ai securităţii transnistrene. La securitate a fost obligat să scrie un autodenunț și să-și recunoască vina în săvârșirea unor „acte de terorism”. I s-a prezentat o expertiză grafologică care ar fi demonstrate că băiatul ar fi autorul unei ameninţări cu caracter terorist. În luna iunie lui Alexandru i-a fost înaintată acuzarea de „denunțare mincinoasă a actelor de terorism”, el riscând să petreacă 3 ani în temniţele ilegale din regiunea transnistreană. Băiatul s-a arătat nedumerit în legătură cu faptul că figurează pe lista de suspecţi a securităţii transnistrene: “Nu înţeleg de ce am figurat pe lista lor şi nici rezultatele expertizei nu ştiu de unde s-au luat, pentru că nu am scris nicio scrisoare de ameninţare niciodată”. El şi-a amintit că în 2009, când venise la studii în Tiraspol, a avut un incident. O cunoştinţă de-a sa s-a bătut cu un locuitor, iar Alexandru atunci a fost reţinut să depună mărturii. În 2011 şi anul acesta, mai mulţi minori din Tiraspol, aflați în evidența miliției locale, au fost supuși intimidărilor și impuși să transcrie texte necunoscute pe foi separate. Juristul Alexandru Zubco de la Promolex spune că la audierea elevului, care era minor, nu s-a ţinut cont de standardele internaționale privind justiția juvenilă: “Bejan este o altă victimă a serviciilor de securitate de la Tiraspol. Aceste acuzaţii de terorism aduse unui elev al Liceului român de la Tiraspol urmăresc scopul de a face presiuni şi a ţine în frică școlile cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană”.
Arestată în locul mamei sale

Elena Dobroviţcaia, o tânără de 20 de ani din Tighina, a fost luată ostatec de către separatiștii transnistreni. Ea a fost arestată pentru simplul motiv că mama sa, Zinainda Ciuhnenco, nu se prezenta la organul de miliţie, unde era citată în legătură cu un dosar mai vechi legat de un accident rutier, cu care o şantajau de ceva timp miliţienii. Tânăra, care era însărcinată la acel moment, a fost eliberată la o săptămână, după ce au intervenit mai multe organizaţii pentru drepturile omului. Calvarul prin care a trecut Elena Dobroviţcaia în cele câteva zile cât s-a aflat în izolatorul comisariatului de miliţie din Tighina, unde nu este aerisire şi nici lumină, este greu de descris.
A devenit suspect pentru că vorbea mai multe limbi străine

Şi familia unui alt tânăr din Tiraspol a trecut printr-un calvar după ce băiatul lor, Boris Mozer, la 21 de ani, a fost arestat şi judecat, pentru o presupusă fraudă la o companie de telefonie unde lucra, ca manager de vânzări. Natalia Mozer, mama tânărului, ne-a povestit că li s-a cerut să restituie presupusa pagubă încă înainte de procesul de judecată. Părinţii s-au văzut nevoiţi să vândă apartamentul şi automobilul, ca sa adune suma pretinsă, dar între timp dauna revendicată a crescut: “Ne telefona acasă, în repetate rânduri, seful de pază de la companie. Şi ne tot întreba: când o sa restituţi banii, când ne vedem banii înapoi? Şi atunci am vândut apartamentul. După care am mai împrumutat de la o prietenă din Chişinău trei mii de euro”. Cu toate acestea, Boris Mozer a fost judecat şi timp de 3 ani ţinut în codiţii inumane la închisoarea din Hlinaia. Părinţii, ajutaţi de rude, au “plătit” enorm de mult ca să-şi scoată feciorul. “Am dat totul, pentru că ne temeam că nu-l vom scoate viu de acolo. Ei aproape că l-au distrus. După eliberare, mai mult de un an s-a aflat în tratamente şi cu greu l-am pus pe picioare. Ne-am temut real că o să-l pierdem”, îşi reaminteşte printre lacrimi Natalia Mozer. Acum Boris se află peste hotare. Părinţii, de teamă pentru viaţa copilului, nici nu vor să spună unde se află acesta. Împreună cu alte mame ale căror copii au devenit victime are regimului de la Tiraspol, Natalia Mozer a fondat anul acesta o asociaţie obştească Mamele pentru drepturile omului, care şi-a propus să lupte pentru repunerea în drepturi a cetăţenilor supuşi torturii şi tratamentelor inumane de către regimul separatist din regiunea transnistreană. Cazul lui Boris Mozer este pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
Închis pentru a-i fi preluată afacerea

Vitalie Eriomenco este de baştină din orăşelul Ştefan Vodă. A început să facă afaceri încă de tânăr, apoi şi-a dezvoltat în regiunea transnistreană o reţea de brutării şi, întrucât afacerea mergea bine, a trecut cu traiul în Slobozia, localitate din stânga Nistrului. A fost luat în noaptea de 29 martie 2011 de acasă şi de atunci stă încarcerat la Tiraspol. Soţia sa şi cei doi copii au fost nevoiţi să fugă în aceeaşi noapte, ajutaţi de prieteni, la Chişinău. Nu au luat din casă nici un capăt de aţă şi nici nu au mai putut recupera ceva. Părinţii lui Alexandru, ambii în etate, nici nu mai ştiu unde să meargă după ajutor. Procesul de judecată e pe rol, el fiind acuzat de furt în proporţii deosebit de mari. Rudele şi prietenii spun însă că Vitalie este victima unor scenarii puse la cale încă de administraţia Smirnov împotriva oamenilor de afaceri moldoveni, dar nu fără concursul unor funcţionari din structurile de stat ale R. Moldova. Numai în 2010 – 2011 mai mult de 10 oameni de afaceri au fost arestaţi de regimul de la Tiraspol. Familia lui Vitalie afirmă că arestul s-a făcut cu scopul de a-i fi preluat businessul, iar cei implicaţi sunt cetăţeni ai R. Moldova. Sora lui Vitalie, Ala, ne-a declarat că deşi nu există nicio probă la dosar care ar dovedi vinovăţia lui Vitalie, procesul continuă, el fiind supus unor presiuni enorme. “Acolo, dincolo de condiţiile inumane în care este deţinut, asupra lui se fac presiuni pentru a-l demoraliza, a-i distruge personalitatea, demnitatea. El este bolnav, dar nu are acces la serviciile medicale”, ne spune îngrijorată sora lui. Ea se arată indignată de faptul că deşi s-a adresat avocaţilor parlamentari cu rugămintea de a interveni, aceştia i-au răspuns la fel cum au răspuns şi aşa-zişii apărători ai drepturilor omului din Transnistria. În august 2011, Eriomenco a depus o cerere la CEDO, reclamând privarea ilegală de libertate, tortură şi tratamente inumane. Curtea a dispus examinarea în mod prioritar a cauzei respective.
MAI transmite Tiraspolului date personale despre cetăţenii moldoveni

Acum o lună, familia lui Vitalie Eriomenco a acuzat public autorităţile moldoveneşti de complicitate cu regimul de la Tiraspol şi de furnizarea datelor cu caracter personal despre membrii familiei sale care locuiesc în partea dreaptă a Nistrului. Ministerul de Interne al R. Moldova a transmis, la solicitarea organelor judiciare transnistrene, informaţii despre 6 cetăţeni ai R. Moldova, printre care Eriomenco Vitalie, privat ilegal de regimul de la Tiraspol. La 22 decembrie 2011 aşa-zisul şef provizoriu al direcţiei anticorupţie de la Tiraspol, A.V. Mejinschii, a adresat colonelului de poliţie Gheorghe Tretiacov un demers prin care a solicitat informaţii în privinţa lui Vitalie Eriomenco şi membrilor familiei acestuia. În mai puţin de o lună, Tretiacov a expediat la Tiraspol materiale pe 9 file, care conţin date cu caracter personal a şase cetăţeni ai R. Moldova. Mai multe ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului au sprijinit apelul şi au cerut public, la 25 iulie, sancţionarea şefului Direcţiei Poliţie Criminală din cadrul MAI, Gheorghe Tretiacov, pentru că a pus la dispoziţia organelor pretinse de drept din regiunea transnistreană informaţii despre cetăţenii moldoveni, şi a directorului Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Vitalie Paniş, învinuit că muşamalizează acţiunile lui Tretiacov.

La 29 mai şi 9 iulie, membrii familiei Eriomenco au sesizat Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, solicitând intervenţia acestui organ de stat în apărarea drepturilor lor la protecţia datelor cu caracter personal şi pedepsirea persoanelor vinovate de transmiterea informaţiilor personale în adresa unei entităţi ilegale şi anticonstituţionale din stânga Nistrului. Directorului instituţiei Vitalie Paniş a răspuns petiţionarilor că nu au fost admise încălcări, deoarece transmiterea actelor cu caracter personal în adresa „autorităţilor din stânga Nistrului” are temei juridic datorită Acordurilor încheiate în 1999 şi 2001, între MAI şi conducerea organelor afacerilor interne de la Tiraspol (!). Aceasta în situaţia în care încă în anul 2005 Curtea de Apel Chişinău a declarat nule acordurile la care face trimitere Vitalie Paniş (!).

„Sarcina MAI este de a-şi proteja proprii cetăţeni. Din corespondenţă reiese că funcționarii de la Interne pun în pericol viața, sănătatea, siguranța și proprietatea propriilor cetățeni, transmițând informații structurilor pe care, de fapt, le consideră ilegale. Reiese că aceste informaţii au fost transmise în baza unor înţelegeri reciproce. Chiar dacă datele ar fi fost transmise în baza unor acorduri, oricum este ilegal. Orice document contrar Constituţiei este nul”, a comentat Alexandru Zubco, juristul Promo-Lex.

Colonelul Tretiacov, citat de portalul Moldova.org, a declarat că angajaţii MAI „au admis o greşeală tehnică în antetul scrisorii”. „Nu am recunoscut în niciun fel legitimitatea celor de la Tiraspol. Eroarea a fost în antet, în rest colaborăm în baza unor acorduri, doar la capitolul combaterea criminalităţii. Suntem în afara politicului”, s-a apărat colonelul. Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a catalogat conţinutul declaraţiei societăţii civile ca nefondat şi subiectiv.
Necesitatea documentării tuturor încălcărilor legii

Procuratura Republicii Moldova are câteva subdiviziuni teritoriale care au sarcina să apere drepturile cetăţenilor din localităţile aflate sub jurisdicţia administraţiei de la Tiraspol. Procuratura raionului Dubăsari îşi are sediul în satul Ustia, localitate aflată în partea dreaptă a Nistrului. Cea de-a doua subdiviziune se află în municipiul Tighina, iar pentru raionul Grigoriopol funcţionează o instanţă judecătorească, cu un singur judecător, care îşi are sediul în Judecătoria Centru din Chişinău. În ce măsură aceste instituţii îşi pot onora obligaţiunea de a proteja drepturile cetăţenilor din această regiune? Procurorul raionului Dubăsari, Valentina Bradu, spune că la modul practic este imposibilă instrumentarea dosarelor în teritoriul controlat de autorităţile transnistriene. Colaboratorii organelor de drept ale Moldovei sunt arestaţi şi umiliţi de miliţia transnistreană şi, uneori, ei înşişi au nevoie de protecţie. Din această cauză, până acum, nici unul din dosarele pornite în care erau vizaţi factori de decizie din regiunea transnistreană nu a ajuns în judecată. „Pentru a investiga cazurile, suntem obligati sa ne deplasam prin acele posturi vamale unde ei, fiind convinşi că sunt stăpâni, îşi permit diverse abuzuri”, spune Valentina Bradu. Mulţi dintre figuranţii dosarelor intentate – miliţieni, anchetatori, procurori sau judecători din Transnistria care şi-au uzurpat calităţi oficiale, cum spune legea – au şi cetăţenia Republicii Moldova. Prin urmare, teoretic, ar putea fi emise mandate de arest internaţional pe numele lor. Numai că la modul practic nimeni nu s-ar încumeta să aplice această procedură, pentru că ar urma reacţii previzibile din partea Tiraspolului, precizează procurora.

Procuratura Tighina se află, încă din anul 1992, în aceeaşi clădire cu miliţia transnistreană. Miliţienii înregistrează riguros fiecare vizită la organele de drept moldoveneşti. Procurorii moldoveni ocupă cinci birouri în clădirea Comisariatului. Tot acolo se află şi comenduirea Bender. “În ’92, când ne-au dat birouri, parcă special au împărţit, peste un birou-două este câte un birou două de-a miliţiei din Bender. La intrare este un post din 3 persoane: un militar, un poliţist şi un miliţian. Ei fixează cine a venit, la cine a venit, datele de paşaport. Din această cauză oamenii au frică şi se adresează rar la noi, dar în cazul plângerilor întemeiate, am deschis dosare”, ne declară Ion Tcaci, procuror de Tighina. Unul din cazurile pe care Procuratura Tighina a pornit dosar penal ţine de un tânăr care a fost răpit de reprezentanţii MGB-ului, dus la Nistru, unde i s-a pus pistolul la cap, cerându-i-se ultimativ să plece din regiune, în caz contrar era ameninţat că va fi împuşcat. Procurorii recunosc că chiar dacă sunt pornite dosare penale, la modul practic este imposibil să fie duse la bun sfârşit.
Dreptul de a se adresa organelor constituţionale ale R. Moldova

ONG-urile care monitorizează situaţia privind drepturile omului în regiunea transnistreană susţin că în mare parte cetăţenii din stânga Nistrului nici nu ştiu că au dreptul să se adreseze la organele constituţionale ale Moldovei din regiune. Ion Manole, directorul Promolex, afirmă că autoritatea organelor constituţionale ale Moldovei în stânga Nistrului nu este una bună, pentru că pe parcursul anilor acestea “nu prea au dorit sau nu au făcut nimic pentru examinarea concretă a fiecărui caz, de multe ori oamenii alegându-se doar cu un refuz”. El se declară convins că toate cazurile de încălcare a drepturilor omului în stânga Nistrului trebuie să fie încadrate în dosare, chiar dacă făptuitorii astăzi nu pot fi traşi la răspundere penala. În schimb, aceste dosare instrumentate, potrivit normelor legale, se vor constitui într-un material probatoriu greu de contestat în timpul negocierilor în problema reglementării transnistrene sau în discuţiile cu diplomaţii şi misionarii străini.

Avocaţii organizaţiei se arată îngrijoraţi de numărul alarmant de mare de persoane închise în penitenciarele din regiunea transnistreană. Dacă în 19 penitenciare din dreapta Nistrului sunt deţinute ceva mai mult de 6 mii de persoane, apoi în doar 3 penitenciare din autoproclamata republică nistreană sunt închişi peste 3 mii de oameni. Majoritatea celor deţinuţi îşi ispăşesc pedeapsa în baza unor sentinţe emise de autorităţi nerecunoscute, documente ce nu pot fi considerate legale, susţine Manole.

Multe dintre reţineri şi condamnări se fac pe acuzaţii neîntemeiate, mai mult cu scopul de a intimida oamenii pentru faptul că sunt moldoveni şi pentru a stoarce bani de la rudele lor, spune Manole: “Am întâlnit cazuri când persoanele au fost arestate şi condamnate pentru simplul fapt că aveau bani, proprietăţi sau afaceri profitabile. Avem informaţii că unii au plătit bani grei pentru a fi scoasă persoana din închisoare. Invocarea unor aşa-zise crime gen terorism, trădare de aşa-zisa patrie sau spionaj este cea mai uşoară metodă de intimidare a populaţiei. Prin astfel de incriminări, populaţia devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face şi situaţia convine regimului pentru a-şi menţine influenţă şi a menţine frica, spaima în rândurile populaţiei”.

Experţii de la Promolex atestă totuşi o creştere a numărului de sesizări de la cetăţenii din localităţile aflate sub jurisdicţia administratiei de la Tiraspol. Ei presupun că îşi face efectul mediatizarea unor cazuri de rezonanţă, cum ar fi cel al jurnalistului Vardanean şi al inspectorului fiscal Ilie Cazac.

Cornelia Cozonac, Tudor Iaşcenco,
Centrul de Investigaţii Jurnalistice

Această investigaţie a fost realizata în cadrul campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul PNUD Moldova.

sursa: odn.info.md