Circa 110 milioane de alegători rusi sunt chemaţi să desemneze 450 de deputaţi ai Camerei inferioare a Parlamentului (Duma), în cadrul unui scrutin cu rezultate cunoscute dinainte si care il vor aduce pe Vladimir Putin, inapoi la Kremlin, transmite Romanian Global News.

Potrivit ultimului sondaj al institutului independent Levada, partidul lui Vladimir Putin, a cărui listă este condusă de preşedintele Dmitri Medvedev, era creditat cu 56 la sută din intenţiile de vot în noiembrie, după ce a pierdut 12 puncte într-o lună.

În faţa acestei situaţii, autorităţile au încercat să mobilizeze alegătorii prin toate mijloacele, exercitând presiuni asupra administraţiei şi salariaţilor, potrivit opoziţiei şi mai multor organizaţii neguvernamentale.

Asociaţia „Promo-LEX” din Chisinau este profund dezamăgită de decizia Ambasadei Federaţiei Ruse din Republica Moldova, privind deschiderea unilaterală a 25 de secţii de votare pe teritoriul Republicii Moldova, contrar normelor dreptului internaţional şi voinţei autorităţilor constituţionale, scrie jurnal.md, preluat de Romanian Global News.

Totodată, Asociaţia „Promo-LEX” este îngrijorată de faptul că marea majoritate a acestor secţii (24) vor fi deschise într-un teritoriu necontrolat de organele constituţionale, în regiunea transnistreană, fiind astfel încă odată compromis Statutul Federaţiei Ruse de mediator, pacificator sau negociator în cadrul formatului de rezolvare a problemei transnistrene.

„Atragem atenţia asupra faptului că dreptul cetăţenilor Federaţiei Ruse de a-şi exercita votul este recunoscut de legislaţia Federaţiei Ruse, iar autorităţile acesteia trebuie să depună eforturi maxime pentru a asigura realizarea acestui drept. Mai mult ca atât, suntem siguri că desfăşurarea alegerilor înt-run teritoriu necontrolat de autorităţi legitime şi constituţionale, în care lipsesc elementele de bază pentru recunoaşterea şi validarea rezultatelor, ar putea compromite rezultatele parţial sau total ale alegerilor din Rusia”, se spune într-un comunicat oficial al „Promo-Lex”.

„Promo-LEX” atrage atenţia autorităţilor Federaţiei Ruse, cetăţenilor Federaţiei Ruse cu domiciliul în Republica Moldova şi tuturor celor interesaţi că, potrivit legislaţiei federale ruse, Ambasada urma să deschidă secţiile de votare cu 50 zile înainte de ziua alegerilor. Ambasada Federaţiei Ruse a avut posibilitatea de a utiliza metoda legală utilizată în Federaţia Rusă de exercitare înainte de ziua alegerilor a dreptului de vot, începând cu 15 zile înainte de ziua alegerilor.

În acest fel, Ambasada avea posibilitatea legală de a extinde de la 12 ore termenul de exercitare a dreptului de vot la 15 zile, în special prin utilizarea metodei de expediere a urnei mobile în localităţile aflate sub control constituţional.

Astfel, ar fi fost respectate acordurile bilaterale moldo-ruse, principiile şi normele dreptului internaţional, suveranitatea şi integritatea R. Moldova, precum şi drepturile omului. De remarcat că pe teritoriul aflat sub controlul organelor constituţionale ale Republicii Moldova (în oraşele Comrat şi Bălţi), Ambasada Federaţiei Ruse a utilizat anume această metodă şi numai pentru termenul de 12 ore.

Sursa: Rgnpress.ro

Acum patru ani, Republica Moldova a reglementat violenţa în familie, adoptând Legea nr.45-XVI cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Cu toate acestea, experţii în domeniul drepturilor omului susţin că, deşi această lege există, totuşi multe persoane sunt victime în familiile lor, iar organele de urmărire penală tergiversează soluţionarea acestor cazuri.

Căsătoria Mariei din raionul Ungheni a durat 16 ani. În toţi aceşti ani, femeia ar fi fost bătută de soţ. Mai mult, ea afirmă că bărbatul îşi manifesta agresivitatea şi asupra celor trei copii. „Nici eu şi nici copiii nu mai suportam atâta umilinţă. Anul trecut m-am mutat cu traiul la părinţii mei”, afirmă Maria. Ea povesteşte că ultima dată când a fost supusă violenţei de către soţ a fost în luna octombrie anul trecut. „Noi plecasem la părinţii mei şi am decis să mă duc acasă să iau haine mai groase, căci era frig afară. Mai întâi m-am adresat poliţistului de sector ca să mă ajute să pătrund în casă, însă acesta mi-a răspuns să mă duc liniştită şi dacă vor fi probleme să îl anunţ. Nu am apucat să-l mai sun pe omul legii. Când strângeam hainele copiilor, soţul s-a năpustit asupra mea, strângându-mă cu o mână de gât, iar cu cealaltă mă lovea. Simţeam că îmi pierd cunoştinţa, dar ca să scap cu zile, l-am muşcat de mână. Sora mea a chemat ambulanţa şi am fost transportată la spital, unde am stat zece zile”, relatează femeia. Ea spune că de un an bate drumul prin instanţa de judecată, fiindcă organele de drept i-au deschis dosar penal pe numele ei, căci i-ar fi cauzat soţului vătămare corporală medie. „Eu am fost la un pas de moarte şi tot eu sunt cea cu dosar penal”, conchide nedumerită femeia. La rândul său, Ion, fostul soţ al acesteia, fiindcă acum sunt divorţaţi, argumentează că nu şi-a bătut soţia niciodată. El mai spune că ea era agresivă, acesta fiind ameninţat cu moartea.

Vasile: „O palmă dată unui copil nu înseamnă bătaie”

Inga din raionul Anenii Noi povesteşte că în 19 ani de căsătorie ar fi fost bătută de soţul ei ori de câte ori acesta era în stare de ebrietate. Femeia spune că scandalurile apăreau pe motiv că ambii erau de confesii religioase diferite. „Cel mai grav a fost la mijlocul lunii martie a.c., când soţul a bătut-o cu bestialitate pe fiica noastră de 16 ani. Copila participa în acea seară la un concurs de frumuseţe ce se desfăşura în liceul din sat. El era în stare de ebrietate, nu a găsit-o acasă. A plecat după ea la şcoală. Pe drum a bătut-o cu pumnii şi picioarele, târând-o prin cimitir de păr, ameninţând-o că acolo îi va săpa groapa”, povesteşte femeia. Inga spune că şi-a denunţat soţul la poliţie, însă acesta, ca să se răzbune, a bătut-o şi pe dânsa. Pe numele bărbatului a fost întocmit dosar penal pentru aplicarea violenţei în familie, în prezent cauza penală aflându-se la examinare în Judecătoria Anenii Noi. „M-am temut pentru copiii mei, aşa că am solicitat procurorului ordonanţă de protecţie, document ce îl obligă pe bănuit să nu se apropie de noi de la o distanţă mare”, spune femeia. Vasile, soţul care este bănuit de aplicare a violenţei în familie, recunoaşte că şi-a bătut fiica, însă susţine că nu a maltratat-o în halul cum relata mama ei. „O palmă dată unui copil nu înseamnă bătaie. Iar pe soţie nu am lovit-o niciodată. O ameninţam, o înjuram, dar nu am bătut-o. Eu am peste o sută de kg., dacă îi dădeam o palmă, o pierdeam”, susţine bărbatul.

Ambele femei, Maria şi Inga, sunt nemulţumite de măsurile întreprinse de oamenii legii, care sunt obligate să apere victimele violenţei în familie. „Poliţistul de sector a tratat cu indiferenţă solicitarea mea de a-mi acorda ajutor atunci când am plecat după haine. A venit doar după ce am fost bătută”, spune Maria. Poliţistul din localitate declară însă că nu-şi aduce aminte în amănunte despre situaţia de atunci, însă susţine că ori de câte ori cetăţenii din sat îi cer ajutorul, el acţionează conform legii. Inga însă este nemulţămită de tergiversarea urmăriri penale a soţului. „La 6 ianuarie anul viitor expiră ordonanţa de protecţie, îmi e frică că după aceasta mă va căuta şi voi fi maltratată din nou. Sper că la următoarea şedinţă de judecată va fi o decizie finală, iar agresorul va fi pedepsit”, remarcă femeia. Specificăm că dacă va fi găsit vinovat de violenţă în familie, bărbatul riscă o pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 5 ani. Angelina Zaporojan-Pârgari, director de program la Centrul pentru Drepturile Femeii, afirma în cadrul Conferinţei Internaţională „Egalitatea de Gen pentru o Societate Durabilă”, desfăşurată la 20 noiembrie curent, că, deşi R. Moldova are prevederi legislative care interzic violenţa în bază de gen, femeile mai sunt supuse relelor tratamente în cadrul familiei. „Avem legi bune în acest sens, însă aplicarea lor în practică lasă de dorit din cauza tergiversării urmăririi penale a agresorului sau a neexecutării ordonanţelor de protecţie”, specifică directorul de program din cadrul Centrului pentru Drepturile Femeii.

Victimele violenţei domestice trebuie să se adreseze după ajutor mai multor organe

Lilia Potâng, jurista Asociaţiei „Promo-LEX”, susţine că instanţele de judecată refuză, deseori, să emită ordonanţe de protecţie pentru victimele violenţei domestice, declarațiile acestora fiind neglijate, considerându-se că de fapt ele caută să obțină un avantaj material. „Sunt frecvente cazurile când poliţia şi procuratura refuzau intentarea dosarelor penale în privinţa agresorilor, preferând să-l atragă la răspundere contravențională, cu toate că violența în familie reprezintă o infracțiune în baza Codului Penal”, explică jurista. Doamna Potâng mai menţionează că atunci când pe numele victimei este emisă o ordonanţă de protecţie, unii poliţişti de sector şi asistenţi sociali neglijează executarea acesteia. Pentru ca aceste cazuri să fie soluţionate fără tergiversări, Lilia Potâng le recomandă victimelor violenţei în familie să se adreseze după ajutor mai multor organe cum ar fi: secţiilor de asistenţă socială şi de protecţie a familiei; direcţiilor generale de învăţământ, tineret şi sport; organelor ocrotirii sănătăţii; organele afacerilor interne; comisiilor pentru probleme sociale de pe lângă autorităţile administraţiei publice locale; centrelor şi serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor sau altor organizaţii cu activităţi specializate în domeniu. „Ele se mai pot adresa în instanţa de judecată cu o cerere de eliberare a ordonanţei de protecţie a victimelor violenţei în familie şi pot depune o plângere la procuratură privind atragerea la răspundere penală a agresorului”, conchide Lilia Potâng. Potrivit raportului „Rele tratamente pe motiv de discriminare în Moldova”, elaborat de Asociaţia „Promo-LEX”, 90 la sută dintre victimele violenţei domestice sunt femei.

Notă: numele presupuselor victime şi a bănuiţilor au fost schimbate pentru a nu prejudicia mersul anchetei, deoarece în ambele cazuri relatate nu au fost pronunţate decizii de judecată definitive.

La nivel global, între 25 noiembrie – Ziua Internaţională împotriva Violenţei asupra Femeilor şi 10 decembrie – Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, se desfăşoară campania „16 Zile de Activism împotriva Violenţei asupra Femeii”.

sursa: odn.info.md

Organizații cum este „Casa Mărioarei”, care adăpostesc și ajută femei bătute sistematic de soți, spun că fenomenul este foarte răspândit, dar greu de combătut. Una din cauzele principale: de frică și de rușine aceste femei nu spun altora ce li se întâmplă, nu se plâng autorităților. Dar astăzi, două femei bătute acasă au apărut la un club de presă, în fața jurnaliștilor. Nu pentru că n-ar pune preț pe viața privată, ci pentru că, povestindu-și tragedia, speră să provoace societate la acțiune și să ușureze soarta altor femei. Relatează Alla Ceapai:

Natalia a fost bătută nu o dată de soţul ei, care muncea ocazional şi practic nu aducea bani în familie. Iar amarul sărăciei în care trăia şi-l îndulcea lovind în nevastă. Dorindu-şi să păstreze familia, Natalia răbda agresiunile. Însă paharul răbdării s-a revărsat când soţul şi-a bătut fiica, ameninţând-o cu moartea.

La îndemnul unei prietene, căreia i s-a plâns, Natalia a apelat la ajutorul juriştilor de la organizaţia Promo-Lex.
„Aş vrea să încurajez femeile care tot au violenţă în familie să nu ţineţi în voi, să căutaţi ajutor, fiindcă ajutorul este. Să vă informaţi, să citiţi, mai ales că acum avem calculatoare şi putem orice informaţie să o primim şi este o salvare. Da, noi toţi credem – că şi eu până în ultimul moment am crezut că se vor schimba lucrurile -, dar soţul meu a împlinit deja 40 de ani şi cu părere de rău nu s-a schimbat situaţia la noi în familie. soţul meu a fost de mai multe ori închis, dar noi am sperat, până în ultimul moment noi am sperat că el se va schimba.”

Cu ajutorul juristei de la Promo Lex, Lilia Potâng, cele două victime, Natalia şi fiica ei, au obţinut în instanţă o ordonanţă de protecţie, prin care soţului i s-a interzis timp de trei luni să stea cu ele în casă. După ce a pătruns cu forţa în domiciliu, bărbatul s-a ales cu un dosar penal. Acum trei zile judecătorul care a investigat cazul l-a condamnat pentru trei ani de închisoare.

Nu întotdeauna însă dreptatea e de partea victimelor violenţei. Cel puţin aşa arată cazul unei alte femei agresată de soţ. Povestind prin ce chinuri a trecut femeia nu şi-a putut reţine lacrimile:
„Toate le-am suferit le-am răbdat. Mi-a fost ruşine de lume să se gândească ce familie avem, cum trăim. Am vrut să arătăm că totul e bine.”

După 10 ani de umilinţă şi violenţă din partea soţului, femeia a divorţat. Revenind în casa lor comună pentru a-şi lua hainele, victima a fost din nou agresată de bărbat:

„De la spate m-a trântit la podea şi a început să mă lovească în faţă. La un moment dat mi-am pierdut cunoştinţa.”

Internată în spital cu vânătăi şi leziuni multiple, femeia a fost înştiinţată de poliţistul de sector că este cercetată penal. Şi asta pentru că soţul ei ar fi adus dovezi că de fapt el a fost cel agresat de femeie. Lilia Potâng, jurista de la Promo-Lex spune că merge din instanţă în instanţă încercând să-i facă dreptate pătimaşei. Însă deocamdată, femeia agresată rămâne sub cercetare penală, iar agresorului i s-a aplicat o amendă de doar 500 de lei.
Preşedinta organizaţiei „La Strada”, Daniela Misail Nichitin, spune că de multe ori agresorii reuşesc să scape basma curată fiind ajutaţi chiar de autorităţile care trebuie să prevină violenţa în familie:

„Relaţiile de rudenie, prietenie, cumetri pe care le au în unele cazuri agresorul cu poliţistul. Poliţistul uneori chiar şi procurorul, am avut cazuri, instruieşte agresorul cum trebuie să se comporte şi ce acţiuni să întreprindă, unde trebuie să se adreseze , ce certificate să obţină pentru a arăta că de fapt nu femeia care suferă este victimă, dar a o pune pe ea în poziţie de agresor.”
în scandalurile casnice, argumentând că soţii „azi se bat, mâine se împacă”. Femeile nu sunt ajutate chiar şi atunci când se plâng la primar sau la asistentul social:

Daniela Misail Nichitin spune că de foarte multe ori poliţistul refuză să intervină în scandalurile casnice, argumentând că soţii „azi se bat, mâine se împacă”. Femeile nu sunt ajutate chiar şi atunci când se plâng la primar sau la asistentul social:

„Intervenţia lor se termină de multe ori cu discuţia cu agresorul, dar din păcate impactul este unul negativ. Agresorul revine în familie şi el este şi mai violent, el încearcă să se răzbune şi mai mult.”
Din neîncrederea că cineva le poate ajuta, dar de cele mai multe ori de ruşine sau de frică multe dintre femei preferă să nu divulge că sunt bătute. Tăcerea poate avea consecinţe fatale, atenţionează apărătorilor victimelor violenţei, care le îndeamnă să nu ezite să ceară ajutor.

sursa: europalibera.org

Declaraţiile directorilor liceelor cu predare în limba română din regiunea transnistreană apărute în presa de la Chişinău îi enervează, se pare, pe liderii de la Tiraspol.
Referindu-se la un interviu oferit de Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului “Ştefan cel Mare” din Grigoriopol pentru Ziarul de Gardă, Nina Ştanki, şeful departamentului de externe de la Tiraspol a afirmat că este unul plin de frustrări. “Interviul acesta este pătruns de frustrări şi porniri împotriva a tot ce este transnistrean şi rusesc”, a comentat Ştanski pe pagina sa de Facebook.

Şevciuk: Subiectul şcolilor este unul politizat
În discuţie s-a implicat şi liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk. “Şcolile nu sunt guvernamentale şi nici municipale, cu toate acestea plăţile comunale se efectuează la un preţ mai jos de sinecost. Dar trebuie să fie făcută procedura de înregistrare a şcolilor pentru ca aceste şcoli să nu devină un focar al extremismului (exemplu – cazul profesorului de la Bălţi)”, a menţionat Şevciuk.
Mai mult de atât, liderul transnistrean le-a recomandat activiştilor din cercurile de la Chişinău să asigure condiţii decente în aceste şcoli. “Cert este că o serie din aceste şcoli au fost finanţate prin intermediul granturilor internaţionale, însă mulţi au pretenţia că noi facem acolo tot ce vrem şi că suntem obligaţi să oferim spaţiu şi condiţii asemănătoare cu celelalte şcoli din Transnistria. E o abordare destul de ciudată. Respectând opinia partenerilor noştri, am dori să fie înţeles faptul că avem propia opinie. În Transnistria şcolile cu studiere în grafia chirilică funcţionează liber, în conformitate cu legea”, a mai spus Şevciuk.
Totodată, acesta consideră că problema şcolilor cu predare în limba română a fost intens politizată. “Subiectul a fost politizat intenţionat, iar acum se crează impresia că această temă mai este abordată doar de dragul discuţiilor, ignorându-se problemele importante”, a adăugat Şevciuk

“Nu putem să licenţiem şcolile la Tiraspol pentru că aşa zisele autorităţi sunt nerecunoscute şi ilegale”
Contactată de Moldova.ORG pentru a comenta declaraţiile lui Evgheni Şevciuk, Eleonora Cercavschi a explicat de ce cele opt instituţii cu predare în limba română nu trebuie să fie înregistrate în cadrul administraţiei de la Tiraspol. „Nu putem să licenţiem şcolile la Tiraspol pentru că aşa zisele autorităţi sunt nerecunoscute şi ilegale. Eu i-aş sugera lui Şevciuk să „licenţieze” el mai întâi „statul”, apoi să ne sugereze nouă să facem acest lucru. La Ministerul Educaţiei ne-au zis că OSCE a sugerat să facem acelaşi lucru, adică să înregistrăm oficial şcolile acolo. E un pas greşit. Se crează impresia că OSCE este avocatul administraţiei separatiste”, a declarat Eleonora Cercavschi.
Pe de altă parte, Ion Manole, preşedintele Asociaţiei Promo-LEX susţine că liderul transnistrean trebuie să soluţioneze problemele existente altfel decât prin discuţii pe reţelele de socializare. „Domnul Şevciuk, în calitatea sa de conducător al administraţiei regionale ar trebui să discute problema direct cu directorii, colectivele de profesori, elevi sau părinţi ale acestor instituţii. Aşa ar fi mai corect, deoarece ei locuiesc în acest teritoriu, achită taxe, impozite etc. Respectiv, aceşti oameni au nişte drepturi elementare şi fundamentale”. Iar dacă vorbim de drepturi, vrea Şevciuk sau nu, îi place sau nu, există o decizie a CEDO votată de 16 judecători, care stabileşte foarte clar că drepturile celor 170 de persoane au fost încălcate grav. O astfel de decizie nu mai poate fi comentată. Urmează să fie respectată de toată lumea, inclusiv de administraţia de la Tiraspol”, a comentat Ion Manole pentru Moldova.ORG.
sursa: moldova.org

Organizația Promo-Lex va examina situația privind refuzul Consiliului Coordonator al Audiovizualului de a oferi licență de emisie prin cablu pentru MOLDNEWS TV.

Potrivit organizației, situația cu privire la eliberarea licenței pentru MOLDNEWS TV va fi examinată de către experți, cu includerea ulterioară în raportul privind situația cu privire la respectarea drepturilor omului în RM în 2012.

Amintim, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a refuzat eliberarea licenței de emisie prin cablu pentru MOLDNEWS TV, fiind invocate motive neargumentate, cum ar fi lipsa emisiunilor culturale.

sursa: www.moldnews.md

Vorbeste limba romana si scrie in grafia latina si din cauza asta este considerat un terorist. Cel putin asta crede Alexandru Bejan – elev din clasa a 12-a la liceul Lucian Blaga din Tiraspol. Deja de mai bine de un an tanarul umbla prin instante pentru a le demonstra asa-ziselor autoritati din regiunea transnitreana ca nu este vinovat. Acum cateva zile el a fost externat de la Psihiatrie unde a ajuns din cauza presiunilor si amenintarilor.
Pe 31 martie anul trecut o angajata a unui oficiu postal din Tiraspol a gasit o scrisoare in care autorul cerea sa i se restituie 2300 de dolari sustrasi de militieni, in caz contrar va arunca in aer gradinitele din oras. Drept urmare, KGB-ul de la Tiraspol a deschis dosarul „Teroristul” in cadrul caruia mai multi minori cu antecedente au fost pusi sa transcrie textul de amentintare. Asa a ajuns Alexandru Bejan sa fie considerat terorist.
Alexandru era la evidenta militiei, dupa ce in 2009 a fost cercetat pentru huliganism, desi fusese martor la o incaierare. Desi spune ca nu este vinovat, la KGB s-a simtit nevoit sa recunoasca altceva.
Nu am reusit sa obtinem o reactie de la KGB-ul din Tiraspol, insa intr-un comunicat publicat pe site-ul insititutiei se spune ca vinovatia lui Alexandru a fost demonstrata de o expertiza grafologica. In plus, el singur si-ar fi recunoscut vina.
Dosarul penal este examinat de judecatoria de la Tiraspol. Pana acum au avut loc mai multe sedinte, iar Alexandru are interdictia de a parasi orasul. Daca va fi gasit vinovat, baiatul risca trei ani de detentie. Dupa ce rudele tanarului au solicitat o alta expertiza grafologica la Odesa, dar si cu un nou avocat, elevul spera sa-si demonstreze nevinovatia.
Potrivit juristilor de la „Promo Lex”, lui Alexandru i-au fost incalcate mai multe drepturi, printre care cel la un proces echitabil. Deocamdata elevul nu stie daca se va adresa la CEDO. Acum tanarul vrea sa scape de invinuire si sa treaca cu bine de bacalaureat.
sursa: m.protv.md

Poliţistul Alexandru Ursu, deţinut timp de 3 ani la Tiraspol, a fost eliberat printr-un decret de graţiere al liderului transnistrean, Evghenii Şevciuk. Potrivit Asociaţiei Promo-LEX, acesta se află la domiciliul său din satul Hagimus, raionul Căuşeni, transmite Info-Prim Neo.

Alexandru Ursu, ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Hagimus al Comisariatului de poliţie Căuşeni, a fost acuzat de „fals în documente, utilizarea documentelor falsificate şi escrocherie” la procurarea unui apartament din Bender.

Promo-Lex menţionează că procesul împotriva sa a fost unul formal şi improvizat şi ca urmare, la 19 mai 2010, Alexandru Ursu a fost condamnat la 15 ani închisoare. La 11 aprilie 2011, Asociaţia Promo-LEX a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Alexandru Ursu a stat închis 3 ani şi 4 luni, în închisoarea nr.1 din Hlinaia, raionul Grigoriopol.

Promo-LEX menţionează că în penitenciarele din regiunea de est a Republicii Moldova actualmente se deţin ilegal circa 2800 de persoane. Unii dintre ei au sesizat CEDO pentru a-şi apăra drepturile sale.

Decretul de eliberare a fost semnat la 4 noiembrie curent.

Sursa: INFO-PRIM-NEO

Federatia Rusa va trebui sa plateasca despagubiri de peste un milion de euro acelor familii din Transnistria al caror drept de a invata in alfabetul latin este incalcat de administratia separatista de la Tiraspol. Ion Manole explica, intr-un interviu pentru HotNews.ro, cine isi asuma cele mai mari riscuri in Transnistria: avocatul implicat intr-un proces impotriva Rusiei, parintii care nu renunta la alfabetul latin sau copiii lor care, pentru a merge la scoala, trec zilnic prin punctele de control ale separatistilor si armatei ruse.

In procesul intentat Rusiei si castigat pe 19 octombrie la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, familiile copiilor de peste Nistru au fost reprezentate de doi avocati ai Asociatiei Promo-Lex din Chisinau: Ion Manole si Alexandru Postica.

Ion Manole: In 2004 au fost tentative de a inchide cele 8 scoli din regiune. A fost atacat liceul din Tiraspol unde s-au inregistrat distrugeri, manualele au fost aruncate la gunoi. Scolile au fost inconjurate de catre militia transnistreana. Cei de la orfelinatul din Tighina au reusit sa patrunda inapoi in institutie si s-au blocat inauntru. Anuntand deja OSCE-ul si opinia publica, cei de la Tiraspol nu au mai indraznit sa-i evacueze cu forta, mai ales ca usile erau inchise pe dinauntru. Si i-au lasat fara apa, fara mancare, le-au deconectat energia electrica. Autoritatile Republicii Moldova nu au putut interveni. Chiar daca aveam acolo politia constitutionala, ei nu au fost in stare sa intervina pentru ca exista riscul escaladarii unui conflict. Exista imagini, inregistrari video cu ce s-a intamplat acolo…

V.M.: Cine filma?
Ion Manole: Inclusiv presa de la Chisinau a fost acolo.

V.M.: Cum de au putut sa intre in Transnistria? Ca imaginea despre regiune este ca acolo nu intra usor presa…
Ion Manole: Cei care au vrut intotdeauna au reusit sa intre. Unii au filmat pe ascuns, altii cu ajutorul OSCE-ului, altii cu ajutorul politiei constitutionale. Dar cine vrea reuseste. Cine nu se plange.

V.M.: Cate scoli au fost atacate?
Ion Manole: Sa explic putin istoria. Din 1989, limba romana cu grafie latina a devenit oficiala pe teritoriul Republicii Sovietice Moldovenesti de atunci. Inclusiv in Transnistria limba romana a intrat in scoli. Intre 1989 – 1992, toate scolile din regiunea transnistreana invatau dupa manualele autoritatilor de la Chisinau cu grafie latina. Dupa razboiul din 1992, administratia de la Tiraspol a cerut ca scolile sa treaca inapoi la grafia latina. Atunci au existat mai multi parinti care au cerut sa ramana sub controlul Ministerului Educatiei de la Chisinau. Si atunci au inceput problemele pentru cei care incercau sa lupte pentru acel drept. Pana la urma au rezistat doar 8 scoli care si astazi sunt in subordinea ministerului de la Chisinau, care le finanteaza.

V.M.: De unde primesc si manualele…?
Ion Manole: Da, de la Chisinau.

V.M.: Si le pot primi fara probleme?
Ion Manole: Din nou va spun: atunci cand se doreste, se reuseste. Uneori oficial, alteori neoficial.

V.M.: Adica se strecoara prin posturile de control transnistrene?
Ion Manole: Evident. Si calculatoare si manuale.

V.M.: De ce administratia transnistreana este impotriva alfabetului latin?
Ion Manole: Scopul lor a fost sa continue modelul Uniunii Sovietice si au insistat pe faptul ca in regiunea transnistreana populatia este diferita de cea din dreapta Nistrului. Ei aveau nevoie sa mentina ideea ca suntem diferiti.

V.M.: Si dupa atacurile asupra scolilor, cate plangeri au fost?
Ion Manole: In acel moment, administratiile liceelor au primit practic plangeri din partea tuturor parintilor si profesorilor. In acel moment, toti erau foarte uniti. Intelegeau ca, daca se plang doar in fata camerelor si nu intreprind ceva din punct de vedere juridic, problema nu se va rezolva niciodata.

V.M.: Cat de des se inregistreaza atacuri asupra scolilor?
Ion Manole: Atacuri se inregistreaza des. Nu doar tentative de a inchide scolile dar si persecutarea parintilor. Parintii lucreaza in acel teritoriu, obtin salarii, au anumite functii acolo. Ei sunt foarte santajabili de catre administratia locala. Au fost cazuri in care oamenii au fost concediati de la serviciu. Ramanand pe drumuri devii foarte sarac si dependent si asta e o metoda foarte eficienta de presiune. In vara lui 2004 au fost atacate scolile din Bender, Tighina, Rabnita si Tiraspol. Scoala de la Grigoriopol era deja evacuata din 2002.

V.M.: Si in prezent care este situatia in aceste scoli?
Ion Manole: Cele 3 scoli pe care le-am reprezentat au trei probleme diferite. Pana in 2004, guvernul de la Chisinau a oferit 1 milion de dolari liceului Evrika din orasul Rabnita pentru a-si cladi o scoala noua. In 2004, administratia transnistreana le-a luat cladirea noua, care sta si astazi goala. Guvernul de la Chisinau le-a inchiriat o fosta gradinita de copii de la Uzina Metalurgica. Dar in aceasta gradinita nu sunt conditii: nu au sali de sport, nu au lumina necesara, nu au laboratoare. Si de opt ani de zile administratia locala refuza sa discute subiectul.
Liceul Teoretic Stefan cel Mare din orasul Grigoriopol a fost evacuat din 2002. Copiii zilnic parcurg 35 de kilometri prin punctele de control. In perioada 2002-2004, persoanele care verificau copiii intrau in autobuze inarmati, injurau, umileau copiii si profesorii.Era o situatie foarte tensionata. Iarna ei sunt nevoiti sa circule noapte si acum pentru ca termina orele la 7 seara si parintii isi fac griji enorme pentru viata si securitatea acestor copii.
Liceul Alexandru cel Bun din Tighina are probleme cu sediile. Sediul lor a fost preluat si ei sunt acum impartiti in trei edificii aflate in diferite colturi ale orasului.

V.M.: Dumneavoastra nu aveti nicio problema sa calatoriti in Transnistria?
Ion Manole: Nu. N-am intalnit obstacole din punctul asta de vedere.

V.M.: Administratia de acolo nu stie ca sunteti avocatul care se ocupa de aceste cazuri?
Ion Manole: Stiu.

V.M.: Si cum va explicati acest comportament al lor?
Ion Manole: Ei isi doresc foarte mult sa arate in ochii opiniei publice si a diplomatilor ca sunt un stat civilizat care respecta drepturile omului. In realitate nu este asa. Ei au nevoie de acesta imagine pozitiva pentru a induce in eroare si a putea insista cu obtinerea independentei.

V.M.: E potrivit sa folosim termenul ca sunteti tolerat acolo?
Ion Manole: Cred ca da. Evident ca dupa pronuntarea deciziei CEDO cred ca nu vom mai merge atat de des acolo.

V.M.: Va e frica cand mergeti acolo?
Ion Manole: Nu. De ce sa-mi fie frica? Nu incalc absolut nimic… Pe parcursul a 8 ani, de cand lucrez acolo, nici macar o data nu am primit o amenda pentru incalcarea regulilor de circulatie rutiera.

V.M.: Dar parintii mai risca ceva acum?
Ion Manole: Parintii stiu deja ca acesta e un subiect foarte sensibil. Cunoastem faptul ca UE a aplicat si unele interdictii de calatorie pentru liderii de acolo in principal din cauza situatiei scolilor. Acum, parintii nu risca public nimic. In prezent nu a venit nimeni cu plangeri.

V.M.: Au fost 170 de plangeri completate de familii si inaintate directorilor scolilor?
Ion Manole: Directorii au alcatuit lista persoanelor care doresc sa depuna plangere impotriva Federatiei Ruse si Republicii Moldova. Dar doritori au fost mai multi. Noi am redus lista doar la parinti si elevi.

V.M.: De ce plangerea a fost si impotriva Republicii Moldova?
Ion Manole: Pentru ca este teritoriul Republicii Moldova, ei sunt cetateni moldoveni, iar Republica Moldova are obligatia de a-i proteja pe acesti oameni de abuzurile indreptate impotriva lor. Decizia CEDO a constatat ca Republica Moldova, in cazul acestor scoli, si-a facut datoria. Decizia a fost doar impotriva Federatiei Ruse.

V.M.: De ce au fost depuse plangeri impotriva Federatiei Ruse?
Ion Manole: Am folosit precedentul Ilascu in care Federatia Rusa a fost recunoscuta responsabila pentru situatia din stanga Nistrului tocmai pentru ca ea detine controlul asupra evenimentelor in regiunea transnistreana. Principalul nostru argument a fost ca Federatia Rusa ofera suport militar, economic, politic, social, diplomatic administratiei separatiste, dar in cazurile de incalcarea drepturilor omului ea are un comportament total diferit. Daca in alte domenii este foarte activa, in drepturile omului este absenta. Am facut o comparatie si am cerut ca Federatia Rusa sa aiba un comportament la fel de activ precum are si in alte domenii.

V.M.: Ce spune decizia CEDO?
Ion Manole: In primul rand spune ca Federatia Rusa detine controlul asupra acestei regiuni pentru ca poate influenta evenimentele din aceasta regiune si este actor, nu mediator. Decizia reconfirma ca Federatia Rusa nu poate fi mediator, nu poate fi pacificator, ci ea este parte a acelui conflict nerezolvat si joaca in continuare un rol destul de mare in consolidarea acelui regim pe teritoriul Republicii Moldova.

V.M.: Pentru ce a fost condamnata Rusia la CEDO?
Ion Manole: Pentru ca detine controlul de facto asupra evenimentelor din acel teritoriu.

V.M.: Cum au fost despagubiti parintii?
Ion Manole: Victimele au obtinut cate 6000 de Euro. Dar aceasta despagubire nu este una pur materiala. Are o importanta mult mai are din punct de vedere a respectarii drepturilor omului in acest teritoriu. Fiecare om care se considera victima a acestui regim din stanga Nistrului trebuie sa inteleaga ca are un instrument pentru a-si apara drepturile. Si asta ma bucura foarte mult pentru ca in ultimii ani am vazut prea multa disperare si descurajare in randul acelor oameni: nu mai credeau, nu mai sperau in nimeni.

V.M.: Care sunt sansele practice ca petitionarii sa fie intr-adevar despagubiti cu cei 6000 Euro?
Ion Manole: Am vazut miercuri declaratia lui Lavrov care a zis ca vor ignora decizia, dar o vor executa. Ceea ce inseamna ca de platit vor plati, dar vizibil nu vor face nimic pentru ca drepturile altor persoane sa nu mai fie incalcate.

V.M.: Credeti ca decizia CEDO va schimba situatia din prezent?
Ion Manole: Eu nu cred, eu sper. Sunt sigur ca acum autoritatile au motive in plus sa ia masuri mai vizibile si mai concentrate pentru a asigura conditiile de care au nevoie copiii si profesorii. Noi am cerut pe site-ul Promolex pasi concreti din partea autoritatilor si a administratiei separatiste in vederea executarii deciziei Curtii Europene prin care sa fie respectate drepturile acestor oameni.

V.M.: S-a schimbat ceva din punctul asta de vedere de cand s-a schimbat conducerea in Transnistria?
Ion Manole: Nu s-a schimbat nimic. Noi am sperat foarte mult ca odata cu venirea lui Sevciuk situtia se va imbunatati, dar nu eram prea optimisti. S-a demonstrat pana acum ca am avut dreptate.

V.M.: Dumneavoastra ati fost supusi unor presiuni si intimidari ca sa renuntati la a reprezenta la CEDO acest caz?
Ion Manole: Da, au fost presiuni.

V.M.: Din partea cui?
Ion Manole: Prefer sa nu raspund la aceasta intrebare.

V.M.: De ce oamenii de acolo, mai ales ca au tot felul de probleme, nu au renuntat la alfabetul latin?
Ion Manole: Pentru ca este dreptul lor. Acest drept e important pentru ca, daca tot nu au plecat de acolo, isi doresc ca cel putin copiii lor sa aiba un viitor. Viitor in regiune nu poti avea fara a invata intr-o scoala unde se preda in limba rusa. Multi parinti au convingerile lor si ei isi doresc ca copiii lor sa vina la studii la Chisinau, in Romania sau in occident. Ei inteleg foarte bine ca in institutiile subordonate Chisinaului calitatea educatiei este net superioara celor din scolile subordonate Tiraspolului. Din aceste motive ei nu au acceptat ca copiii lor sa fie supusi unor metode de manipulare.

V.M.: Dragostea de limba romana are vreo legatura sau e vorba doar de o alegere pragmatica de bun-simt?
Ion Manole: E greu sa generalizam. In unele cazuri cu siguranta are o legatura, in alte cazuri nu are.

V.M.: Dumneavoastra ce ati castigat din acest proces la CEDO? Ati primit un onorariu?
Ion Manole: Nu.

V.M.: Ati lucrat gratuit?
Ion Manole: Da. Si continuam sa oferim suport juridic si consultatii tuturor celor care ni se adreseaza indiferent de ce limba vorbesc, de cetatenie.

V.M.: De ce?
Ion Manole: Pentru ca asta este rostul nostru: sa oferim calitate prin serviciile noastre. La Promolex noi incercam sa lucram strategic. Reprezentam un dosar a carui castigare ar putea schimba situatia a sute sau mii de oameni. Dosarul scolilor este unul strategic pentru ca printr-o decizie a CEDO vom schimba situatia scolilor din regiunea transnistreana.

V.M.: De ce ca avocat nu aparati un mare afacerist din Chisinau care v-ar putea plati un onorariu gras?
Ion Manole: Noi facem parte din acea categorie care nu se gandeste la profit. Eu sunt fericit ca am reusit sa contribuim la respectarea drepturilor unui numar mare de oameni. Trebuie cineva sa-i apere si pe acei oameni care au nevoie, dar nu au bani. Daca nu noi, atunci cine?

Interviu realizat de: Vlad Mixich
Sursa: HotNews.ro

Federaţia Rusă a fost condamnată la CEDO pentru încălcarea dreptului la educaţie în dosarul şcolilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană, iar R.Moldova nu se face vinovată de violarea dreptului la educaţie în aceste cauze. În consecinţă Moscova a fost obligată să achite reclamanţilor 1 milion şi 70 de mii de euro.

În acest sens, în 2004, la CEDO, un grup de părinţi, elevi şi profesori au depus dosarele prin care au denunţat presiunile la care au fost supuşi din partea regimului din stânga Nistrului, pentru a renunţa la utilizarea alfabetului latin.

Acest lucru s-a întâmplat după ce în vara anului 2004, Sovietul Suprem de la Tiraspol a hotărât să închidă cele opt şcoli cu predare în limba română din teritoriu şi să le treacă în subordinea autorităţilor transnistrene. Atunci, forţele de ordine ale regimului din stânga Nistrului au deconectat instituţiile de învăţământ de la electricitate, apă şi alte servicii. Mai mult, părinţii au fost ameninţaţi că ar putea rămâne fără locuri de muncă dacă nu-şi trimit copiii la şcoli cu predare în limba rusă. După câteva luni de negocieri, administraţia de la Tiraspol a cedat sub presiunea organizaţiilor internaţionale, precum OSCE şi Consiliul Europei, iar şcolile au fost redeschise.

Autorităţile Republicii Moldova, statul implicat în medierea conflictului transnistrean – Ucraina, statele şi structurile observatoare SUA, UE şi OSCE, şi în mod special Federaţia Rusă sunt solicitate să facă tot posibilul pentru executarea deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) prin care Rusia a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la educaţie a copiilor din trei licee din Bender, Râbniţa şi Grigoriopol. Solicitarea a fost expusă într-o rezoluţie semnată de către Asociaţia Promo-LEX şi directorii celor trei instituţii de învăţământ.

Directorul executiv al Asociaţiei Promo-LEX, avocatul Ion Manole, declară că nu a fost deloc uşor să se lucreze pe acest caz, deoarece se vedea durerea şi dezamăgirea oamenilor. Toate cele 8 şcoli cu predare în limba română cu grafie latină au avut de suferit, iar cazurile înregistrate la CEDO au moderat un pic administraţia din regiune.

Iar cei care au fost declaraţi de CEDO drept victime ale acţiunilor forţelor separatiste, consideră că despăgubirea este nesemnificativă, în comparaţie cu suferinţele prin care au trecut.

Analiştii sunt de părerea că Rusia va plăti despăgubirile de un milion şi 70 de mii de euro, dar nu îşi va schimba comportamentul în privinţa raioanelor de est ale Moldovei, din contra, va deveni şi mai agresivă.

Asociaţia Promo-LEX reprezintă încă 57 dosare la CEDO împotriva Rusiei şi Republicii Moldova privind încălcarea a diverse drepturi (stipulate în carta ONU) ale locuitorilor de peste Nistru.

Sursa:www.powerpolitics.ro

Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a condamnat astăzi Federația Rusă pentru violarea dreptului la educație a elevilor din școlile românești din regiunea transnistreană.

CEDO și-a pronunțat sentința în trei dosare: Catan, Caldare, Cercavschi și alți împotriva Republicii Moldova și Rusiei. Curtea a recunoscut violarea dreptului la educație de către Federația Rusă. În același timp, a stabilit că Republica Moldova nu se face vinovată de încălcarea acestui drept. Prin urmare, Rusia a fost obligată să plătească prejudicii morale în valoare de un 1,02 milioane euro și 50 mii euro cu titlu de costuri de reprezentare. În afară de bani, sențința prevede și alte acțiuni concrete pe care guvernul rus va fi obligate să le întreprindă pentru a asigura dreptul la educație a copiilor din regiunea transnistreană.

Despăgubirile urmează să fie plătite în următoarele șase luni celor 170 de reclamanți, părinți, profesori și elevi din localitățile Râbnița, Tighina (Bender) și Grigoriopol aflate în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova. Rusia a fost dată în judecată la CEDO după ce, în vara lui 2004, autoritățile separatiste din regiunea transnistreană susținute politic și financiar de Moscova au asediat școlile moldovenești, aflate sub jurisdicția Chișinăului. Așa-zisele forțe de ordine separatiste au vandalizat atunci sediile liceelor și le-au confiscat arhiva. Părinții ai căror copii învățau în aceste școli au fost arestați, persecutați și amenințați că-și vor pierde locul de muncă. Mai bine de un an, elevii nu au putut să-și continue studiile în limba română cu grafie latină.

Pregătirile și audierile în această cauză au durat opt ani. Primele două dosare au fost înregistrate în toamna anului 2004, iar al treilea dosar a fost expediat în primăvara anului 2006. Interesele reclamanților au fost reprezentate de Asociația Promo-LEX.

Sursa: www.timpul.md