Aflat la Chişinău, şeful diplomaţiei de la Kiev a declarată că în 2013 Ucraina îşi propune să activeze negocierile în formatul 5+2. Experţii spun că rezultatele vor depinde şi de acţiunile Chişinăului, care ar trebui să dea dovadă de mai mult curaj şi să fie mai activ.

În cadrul primei sale vizite oficiale la Chişinău, Leonid Kojara, ministrul de Externe al Ucrainei, a declarat că ţara sa va acorda un interes deosebit reglementării conflictului trasnistrean.

„Ca stat vecin, Ucraina este interesată în rezolvarea acestui conflict, pentru că o bună parte a cetăţenilor Ucrainei trăiesc pe tot teritoriul Republicii Moldova. Noi vom activiza acest proces“, a promis preşedintele în exerciţiu al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

„Niciuna dintre părţi nu e dispusă să cedeze“

După discuţiile cu omologul său ucrainean, Iurie Leancă a accentuat că o atenţie deosebită în acest an va fi acordată Zonei de Securitate şi problemelor ce ţin de respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. „Ucraina are o experienţă bună şi voinţă politică pentru a reda acestui proces o dinamică mai puternică“, a dat asigurări ministrul moldovean. De cealaltă parte, experţii îi prezic Ucrainei o „şefie“ grea la cârma OSCE. „Ucraina însăşi se găseşte într-o situaţie internă nu atât de bună, care să-şi permită să aibă o politică proactivă, convingătoare, înclusiv şi în raport cu Moldova“, susţine Victor Chirilă, directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă.

„Jumătatea a doua a anului 2012 a demonstrat că, de fapt, niciuna dintre părţile implicate nu este gata să cedeze pe plan politic. Trasnistria nu este dispusă să accepte iniţierea negocierilor pe marginea statului politic, Tiraspolul fiind interesat, în primul rând, de soluţionarea problemelor economice şi ale celor sociale. Liderii de peste Nistru urmăresc să-şi consolideze economia şi să nu depindă atât de mult de Republica Moldova“, explică Chirilă.

„Preşedinţie, mai mult simbolică“

Potrivit analistului Oazu Nantoi, pe parcursul preşedinţiei OSCE Ucraina se va comporta activ, vrând să demonstreze că este o ţară importantă, însă „acest activism, probabil, se va manifesta în limitele abordării oficiale, care este una sterilă, când la masa de negocieri se aşează reprezentanţii Chişinăului şi marionetele Federaţiei Ruse“, spune expertul în problematica trasnistreană. Totodată, specialiştii susţin la unison că autorităţile de la Chişinău nu trebuie să aştepte soluţii de la alţii, iar Kievul ar fi putut să se implice mai mult şi până acum, acesta fiind mediator în procesul formatul 5+2. „Ucraina este un actor important, dar dacă ar fi dorit să se implice sincer şi plenar în soluţionarea conflictului, nu era nevoie să aştepte preşedinţia OSCE. Preşedinţia este o chestiune mai mult simbolică. Noi nu facem nimic, dar aşteptăm ca OSCE, NATO, UE, SUA sau Ucraina să ne rezolve problemele noastre“, a menţionat comentatorul.

„Chişinăul trebuie să ştie exact ce vrea“

Şi Ion Manole, preşedinte Asociaţia Promo-Lex, afirmă că Ucraina ar putea influenţa decisiv administraţia separatistă, să respecte drepturile omului în regiunea trasnistreană, dar şi autorităţile de la Chişinău trebuie să fie mai active. „Comportamentul Ucrainei depinde şi de autorităţile moldovene. Din păcate, pe parcusul a 20 de ani, Chişinăul nu au prea venit cu iniţiative şi nici n-a ştiut foarte clar cine trebuie să intervină. Ucraina poate face ceva doar dacă Chişinăul ştie exact ceea ce vrea să facă“, explică Ion Manole.

Aceeaşi recomandare are şi Victor Chirilă. „Partea moldovenească trebuie să preia iniţiativa, pentru că, în caz contrar, va fi pusă în situaţia de a face cedări doar pentru a nu fi catalogată drept obstacol în calea negocierilor, ceea ce ar fi grav pentru noi“, mai adaugă expertul.

Întâmpinat cu proteste la Chişinău

Ministrul de Externe de la Kiev a fost întâmpinat cu proteste de părinţii, rudele şi prietenii tânărului condamnat în septembrie 2012 la doi ani şi jumătate de închisoare de aşa-zişii judecători de la Tiraspol. Ei au cerut eliberarea lui Alexandru Coliban (22 de ani), care a fost întemniţat pentru că ar fi distribuit materiale cu caracter calomnios împotriva lui Evgheni Şevciuk, în timpul campaniei electorale din decembrie 2011.

Obligat să-şi semneze condamnarea

Svetlana Coliban, mama tânărului, spune că a trasmis o scrisoare lui Leonid Kojara în care solicită implicarea acestuia în eliberarea fiului său. „Sperăm să ne ajute, aşa cum au promis. Am fost sâmbătă la fiul meu şi am văzut în ce stare este. Abia se ţinea pe picioare şi era mâncat de purici. Nu doresc aşa ceva nimănui. Este mai rău decât într-un lagăr de concentrare“, mărturiseşte cu lacrimi în ochi mama băiatului. „Eliberaţi-l pe Alexandru cât nu-i târziu!“, au cerut rudele tânărului. „Este nevinovat. De două ori l-au obligat să semneze nişte foi că ar fi vinovat, dar n-a semnat nimic“, a adăugat Svetlana Coliban.

Întrebat de soarta tânărului încarcerat la Tiraspol, diplomatul ucrainean a declarat însă că problema lui Alexandru Coliban trebuie soluţionată de către autorităţile de la Chişinău şi de cele de la Tiraspol, iar, dacă va fi nevoie, se va implica şi Ucraina.

sursa: adevarul.ro

Rudele lui Alexandru Coliban, tânărul condamnat la închisoare de autoritățile separatiste de la Tiraspol, au protestat astăzi în fața Ambasadei Rusiei din Chișinău.

La protest au participat și reprezentanții Asociației Promo-Lex. Manifestanții au solicitat eliberarea imediată și necondiționată a lui Alexandru, examinarea medicală a acestuia și tragerea la răspundere a persoanelor culpabile de violarea drepturilor și libertăților fundamentale ale tânărului deținut.

Mama lui Alexandru Coliban au cerut o audiere la amabsadorul Rusiei pentru a-i prezenta o scrisoare în care cere autorităților ruse fiului său.
Reprezentanții ambasadei însă i-a sugerat să depună scrisoarea în căsuța poștală.

Alexandru Coliban a fost condamnat la 2 ani și 6 luni de închisoare de către autoritățile separatiste pentru „împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral”

sursa: jurnal.md

Cetăţenii R. Moldova continuă să fie întemniţaţi în închisorile din regiunea transnistreană, unde sunt ţinuţi în condiţii inumane, ceea ce le afectează sănătatea şi le pune în pericol viaţa. În timp ce «organele de drept» din Transnistria acţionează ilegal, colaboratorii din partea dreaptă a Nistrului tolerează aceste ilegalităţi. Deseori, nimeni nu poartă răspundere pentru astfel de acţiuni.

Deşi crimele/infracţiunile celor peste 2000 de deţinuţi care se află în închisorile transnistrene, precum şi instanţele de drept care au decis privarea de libertate a acestora, provoacă numeroase suspiciuni, soarta acestor persoane, în mare parte, este imprevizibilă chiar şi pentru cei apropiaţi.

Deţinut politic pentru răspândirea unor afişe electorale

Recent, mama unuia dintre tinerii întemniţaţi în rmn s-a plâns că fiul ei, care are probleme de sănătate, «nu primeşte niciun ajutor medical».

Alexandru Coliban, de 22 de ani, a fost condamnat la 2,6 ani pentru «denigrarea liderului transnistrean». El este acuzat de către organele transnistrene că ar fi recrutat persoane care au distribuit afişe electorale împotriva lui Evgheni Şevciuk în campania electorală pentru «alegerile prezidenţiale» din 11 septembrie 2011, în regiunea transnistreană. Ei au fost reţinuţi la Grigoriopol. Alexandru, sigur de nevinovăţia sa, a recunoscut că ar fi fost organizatorul acestor activităţi. Astfel, ceilalţi membri ai grupului au fost eliberaţi.

La 9 septembrie 2012, tânărul a fost condamnat la 2,8 ani privaţiune de libertate. La 9 octombrie 2012, ca urmare a examinării recursului depus la «judecătoria supremă din Tiraspol», pedeapsa a fost redusă la 2,6 ani privaţiune de libertate. Respectiv, începând cu 9 iunie 2012, Alexandru Coliban se află în detenţie ilegală la Tiraspol, detenţia sa fiind exclusiv pe «motive politice», susţine avocatul acestuia. Toate produsele de «denigrare» au fost prezentate public prin intermediul mass-media locale nu o singură dată.

«Astfel, impactul răspândirii unor afişe electorale denigratoare pe stâlpi, în opinia noastră, este incomparabil cu impactul difuzării acestor afişe la televiziune, însă pentru această difuzare nu a fost sancţionat nimeni, cel puţin penal», spune juristul Pavel Postică. Asociaţia Promo-Lex intenţionează să conteste la CEDO acest caz. De asemenea, potrivit Biroului pentru reintegrare, cazul a ajuns în atenţia expertului ONU pentru drepturile omului în regiunea transnistreană, precum şi a partenerilor internaţionali din cadrul procesului de negocieri privind reglementarea transnistreană.

Divulgarea datelor cu caracter personal

Astfel de cazuri, însă, nu sunt singulare, iar soluţionarea lor este întotdeauna dificilă. O problemă majoră rămâne cea a divulgării datelor cetăţenilor R. Moldova, inclusiv a datelor cu caracter personal. Acest lucru îl afirmă şi Alexandru Zubco, jurist Promo-Lex: «La sesizarea Tiraspolului, Chişinăul a transmis informaţii, inclusiv informaţii cu caracter personal. Am raportat deja câteva cazuri în care pesoanele au fost transportate în regiunea transnistreană cu ajutorul colaboratorilor organelor de poliţie a R. Moldova». Juristul Promo-Lex mai susţine că se desfăşoară anumite anchete de serviciu şi s-au înregistrat şi rezultate: «Unele persoane implicate sunt deja sancţionate».

Este şi cazul lui Alexandru Saposciuc. Tânărul a fost extrădat «organelor de drept» din partea stângă a Nistrului, după ce ar fi părăsit armata transnistreană şi s-a stabilit cu traiul la Mândâc, r. Drochia. Ulterior, potrivit datelor MAI, cei doi poliţişti care au fost implicaţi în acest caz, Dumitru Doineac, locotenent-major de poliţie, şi Vitalie Josanu, locotenent-colonel de poliţie, au fost concediaţi. Anual se înregistrează unu-două cazuri similare. Totuşi, Alexandru Zubco consideră că sunt mult mai multe cazuri de acest gen, doar că «victimele se tem să anunţe despre ele».

sursa: zdg.md

În Transnistria, Alexandru Coliban, in varsta de 22 ani, a fost condamnat la 2 ani si 6 luni de detentie. Alexandru este acuzat ca ar fi distribuit afise electorale calomnioase la adresa lui Evgheni Sevciuc in campania prezindenţiala de anul trecut. Tanarul este originar din Camenca, dar locuia de mai mult timp la Chisinau. Diana Raileanu a stat de vorbă cu avocatul Pavel Postica de la Asoctiatia „Promo Lex”, organizaţie specializata în apărarea drepturilor detinutilor din regiunea transnistreana:

Pavel Postica: „Lui Alexandru Coliban i-au fost înaintate două capete de acuzare de către aşa zisele organe de drept din regiunea transnistreană. În primul rând vorbim de aşa zisa infracţiune de calomnie precum că el cu ajutorul altor persoane au confecţionat şi distribuit materiale, afişe electorale, cu conţinut denigrator la adresa aşa zisului preşedinte Evgheni Şevciuk. Acesta a fost primul capăt de acuzare. Cel de-al doilea se referă exact la aceeaşi, doar că se motivează că prin aceste acţiuni el ar fi împiedicat exercitarea liberă a drepturilor electorale de către locuitorii din stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Sugeraţi cumva că în spatele acestor acuzaţii ar sta intoleranţa autorităţilor din stânga Nistrului faţă oamenii care pot avea alte păreri decât ei şi că ar vrea cumva să provoace Chişinăul?

Pavel Postica: „Din punctul meu de vedere putem vorbi despre ambele momente. Într-adevăr este vorba de o ură faţă de tot ce vine din partea dreaptă a Nistrului, pentru că organizatorul la toate aceste activităţi era un cetăţean al Ucrainei care a fost angajat de către factori de interese din Federaţia Rusă şi respectiv a fost condamnat în februarie 2012 la 3 ani privaţiune de libertate; pentru ca imediat după asta, într-o lună de zile cel mult, la insistenţa acestor factori de decizie din Federaţia Rusă, şi pe forumuri sunt declaraţii pe care nu le-aş considera neintemeiate şi anume că ar fi vorba de dl Serghei Narîşkin, cetăţeanul Ucrainei a fost eliberat.

În schimb, peste o jumătate de an a fost găsit cetăţeanul Republicii Moldova şi privat de libertate. Într-adevăr este o decizie politică a aşa zisului preşedinte Şevciuk, fiindcă în dosar există o solicitare expresă a reprezentantului dlui, în care acesta a solicitat expres ca Coliban Alexandru să fie condamnat la 3,6 ani privaţiune de libertate, în timp ce organizatorul tuturor acţiunilor respective a fost condamnat la doar 3 ani de închisoare.”

Europa Liberă: Dle Postica, cât de des îl pot vizita rudele pe Alexandru?

Pavel Postica: „Până la momentul de faţă, din iunie până acum, rudele au avut posibilitatea să-şi vadă fiul de cinci ori, la întrevederi pe termen scurt, de 10-15 minute şi au avut posibilitatea să beneficieze şi de o întrevedere pe termen lung. Au zis că starea lui de sănătate este destul de gravă, mama lui cu lacrimi în ochi povestea despre faptul că fiul necesită îngrijire medicală şi unica posibilitate este să-i transmită anumite medicamente, dar din instituţia penitenciară unicul tratament care i se pune la dispoziţie, cum a spus dnei, este doar acel termometru care măsoară temepratura şi nimic mai mult.”

Europa Liberă: Dle Postica, urmează să vă adresaţi la CEDO. De ce s-ar face Republica Moldova şi Federaţia Rusă vinovate în acest caz?

Pavel Postica: „Noi pretindem că şi Federaţia Rusă şi Republica Moldova ar fi vinovate de violarea drepturilor lui Alexandru Coliban din urmtoarele considerente: în privinţa Republicii Moldova, pentru că este teritoriul său şi pentru că Republica Moldova trebuie să întreprindă toate măsurile pe care le are la dispoziţie pentru ca să elibereze această persoană şi să tragă la răspundere persoanele care l-au privat ilegal de libertate, ceea ce autorităţile consituţionale cu siguranţă nu fac.

În privinţa Federaţiei Ruse, aceasta graţie suportului militar, graţie suportului economic, politic, pe care îl oferă administraţiei de la Tiraspol, este în măsură să întreprindă acţiuni pentru a-l elibera. Dacă ei nu fac aceste presiuni pentru ca tânărul, cetăţean al Republicii Moldova, să fie eliberat, considerăm că şi ei sunt coparticipanţi la violarea drepturilor lui Alexandru Coliban.”

sursa: www.europalibera.org

Analiştii politici susţin că anul 2012 a fost unul de bun augur pentru negocierile privind diferendul transnistrean, iar succesul acestui an este faptul că Tiraspolul şi Chişinăul au reluat dialogul şi strategia paşilor mici. Dar cum a fost anul 2012 pentru oamenii din stânga Nistrului, mai ales că apărătorii drepturilor omului din regiune susţin că oamenii continuă să fie deţinuţi ilegal de către regimul de la Tiraspol? Răspunsuri la aceste întrebări aflăm peste câteva minute de la Ion Manole, directorul Asociaţiei „Promo-Lex”, cunoscută pentru asistenţa juridică oferită rudelor şi deţinuţilor din regiune.

Ion Manole: „Dacă ne referim la regiunea transnistreană, în special la drepturile omului, nu ne putem lăuda cu anumite progrese în acest sens, decît cu faptul că totuși au acceptat o misiune mai largă din partea unei structuri internaționale, mă refer la dl Thomas Hammarberg, care a fost numit emisar special sau raportor special al Națiunilor Unite pentru regiunea transnistreană, avînd sarcina să analizeze drepturile omului în această regiune. Pe parcursul ultimului an a efectuat trei vizite, a discutat cu victimele, s-a întîlnit cu persoanele care se află în detenție, societatea civilă a fost foarte implicată și așteptăm acum, la începutul lunii ianuarie-februarie, așteptгm raportul final pentru a vedea care sunt concluziile acestui expert.

Da, este o înviorare la nivel politic, am văzut că în sfîrșit, după cinci ani de zile, au fost reluate negocierile în formatul „5+2”; să sperăm că această reluare a discuțiilor la nivel politic va impulsiona lucrurile într-o direcție mai bună pentru a asigura drepturile omului tuturor cetățenilor și persoanelor care locuiesc în acest spațiu.”

Europa Liberă: Dle Manole, o decizie importantă în acest an a fost decizia CEDO în privința școlilor cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană. Deși a trecut puțin timp, putem spune că situația acestor școli cumva s-a îmbunătățit de atunci?

Ion Manole: „Din păcate, reacția administrației separatiste a fost una greu de înțeles. Chiar dacă aceștia sunt mai tineri și sunt noi lideri pentru care toată lumea s-a bucurat, inclusiv noi, sperînd că această schimbare va aduce și o schimbare în atitudine, în mentalitate, pentru regiunea transnistreană, vedem că reacția lor s-a dovedit a fi una destul de bolnăvicioasă. Nu cred că vom avea progrese vizibile nici în anul 2013, pentru că reieșind din reacția celor de la Tirapol, dar și ultimele evenimente care au loc în legătură cu evoluția dialogului în cadrul formatului „5+2” nu ne dă mari speranțe că situația drepturilor omului va fi într-un fel sau altul îmbunătățită, în ceea ce privește școlile, la fel.

Noi am elaborat rezoluția cu privire la acțiunile ce urmează a fi întreprinse pentru asigurarea dreptului la educație în regiunea de est a Republicii Moldova și în această rezoluție am înaintat anumite propuneri către autoritățile constituționale, în primul rînd, în vederea asigurării dreptului la educație în această regiune. Vreau să cred – și sunt convins de acest lucru -, că totul va depinde de autoritățile constituționale, de modul În care aceastea vor fi capabile să se folosească de această decizie a CEDO pentru a încerca, cel puțin, să ceară respectarea nediscriminatorie a tuturor elevilor, profesorilor și părinților din această regiune.”

Europa Liberă: Din cîte îmi amintesc, directorii acestor instituții din orașele Rîbnița, Tighina și Grigoriopol au trimis Rusiei o cerere de returnare a sediilor sechestrate de administrația de la Tiraspol. În ce măsură acest lucru este posibil?

Ion Manole: „Federația Rusă, chiar și în baza deciziei CEDO în cazul școlilor a fost încă o dată recunoscută drept responsabilă de tot ce se întîmplă în această regiune. Ea deține controlul asupra evenimentelor, ea finanțează, încurajează și susține multilateral acest regim, deci doar Federația Rusă acum trebuie să insiste asupra respectării dreptului acestor oameni.

În cazul în care lucrurile nu se vor schimba, toți, dar absolut toți profesorii, părinții și elevii din această regiune vor fi îndreptățiți să meargă la CEDO cu noi dosare pentru că în dosarul pe care l-am cîștigat în acest an, 2012, au fost doar 170 de victime, pe cînd numărul lor este mult mai mare. Și el se schimbă practic în fiecare an, pentru că unii pleacă, alții vin și dacă Federația Rusă nu va întreprinde măsuri în vederea soluționării acestor probleme, care au fost constatate de către Curtea Europeană, dosarul școlilor poate fi un precedent destul de important, de care vor putea face uz profesorii și părinții, elevii din aceste școli.”

Europa Liberă: Dle Manole, anul acesta a fost eliberat și polițistul Alexandru Ursu, condamnat anterior la 15 ani de pușcărie pentru o presupusă excrocherie. Care este soarta acestui polițist?

Ion Manole: „El este în sînul familiei, se simte destul de bine acum, oricum dosarul lui în ceea ce privește detenția ilegală în această regiune rămîne în responsabilitatea noastră să îl reprezentăm mai departe, pentru că dosarul este înaintat la Curtea Europeană.”

Europa Liberă: Cum vă explicați că autoritățile au reacționat în cazul lui după ce el a petrecut trei ani în închisoare?

Ion Manole: „Știți, de multe ori persoanele care se adresează după ajutor consideră că o dată adresîndu-se la organizațiile neguvernamentale care se ocupă de drepturile omului sau autorităților cu o scrisoare sau cu un demers, prin asta își vor rezolva problema, or nu este așa. Oriunde în lume funcționarii tind să încalce, să ignore anumite norme, anumite drepturi, uneori cu bună credință, alteori cu rea voință.

Pentru a-ți apăra drepturile trebuie să lupți în continuu. Acest lucru l-a demonstrat familia Ursu care a luptat ca Alexandru să fie eliberat. Același lucru trebuie să îl facă toate persoanele care au rude apropiate în aceste închisori. Cвt privește reacția întîrziată a autorităților constituționale, este și de înțeles. Pe parcursul a 20 de ani autoritățile s-au obișnuit să nu întreprindă nimic, să ignore, iar uneori chiar să colaboreze cu regimul de la Tiraspol în vederea respectării obligațiilor lor de a proteja și a apăra, de a se implica în protejarea și apărarea drepturilor tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova. Ceea ce este o problemă de sistem.

În ultimii 20 de ani autoritățile nu au făcut și vreau să menționez că nici nu prea fac în continuare în această direcție nimic.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, cazul lui Alexandru Ursu este unul cu final fericit, cîți, de fapt, mai sunt ca el în regiunea transnistreană?

Ion Manole: „Anul acesta, atunci cînd trebuiau să fie reluate negocierile în formatul „5+2”, noi am adresat apeluri către participanți în vederea elibeгăii unui număr impresionant de persoane, dosarele cărora Promo-Lex le gestionează. În acest an nu este cazul doar al lui Alexandru Ursu, mai avem persoane eliberate din închisorile de acolo. Însă în același timp în gestiunea noastră mai rămîn foarte multe cazuri în care persoanele vădit deținute ilegal continuă să rămînă în aceste închisori, iar autoritățile nu prea dau dovadă nici de insistență și nici de capacitate, și nici de dorință de a se implica în aceste cazuri.

Noi vom insista caz cu caz pentru a cere respectarea acestor drepturi și eliberarea acestor oameni. Mă refer la cazul lui Eriîmenco, un om de afaceri din această regiune; de fapt, e vorba de o reglare de conturi dintre doi foști parteneri, iar autoritățile în loc să îl apere, i-au înrăutățit condiția și situația, furnizînd informații despre el regimului de la Tiraspol. Primul pe care noi acum voi pune acum accent este Eriîmenco.”

Europa Liberă: De ce se plîng cel mai des oamenii care au apelat pe parcursul anului după ajutor la Promo Lex?

Ion Manole: „Eu aa spune că absolut toată gama de drepturi și libertăți fundamentale din regiunea transnistreană este încălcată. Cu regret și societatea civilă de acolo nu înțelege corect lucrurile în ceea ce privește sensul drepturilor omului și importanța lor pentru o dezvoltare normală a unei societăți. De multe ori chiar de către colegii noștri suntem acuzați că ne implicăm politic or în viziunea lor, care este influențată de către propaganda din regiune, tot ce ține de drepturile omului este activitate politică. Nu este așa.

Nu are nicio interferință apărarea drepturilor omului cu politicul. Evident cei care apără drepturile ating niște coarde sensibile ale politicului, dar în niciun caz ele nu influențează comportamentul unor partide sau al unei societăți.”

sursa: europalibera.org

Cu flori și păreri de rău au venit câțiva săteni, dar și chișinăuieni la mormântul tânărului împușcat cu un an în urmă de către pacificatorul rus. Deși inițial s-a anunțat că vor veni și membrii familiei lui Vadim Pisari, aceștia au ezitat, dorind astfel să evite contactul cu presa.

Pavel Postică, jurist al Asociației Promo-LEX și reprezentant al familiei Pisari la CEDO spune că Guvernul Republicii Moldova ar trebui să întreprindă măsuri concrete în ce privește posturile de pacificare de pe teritoriul țării. Acesta a menționat că în urma ultimelor decizii ale instanțelor ruse, de a-l achita pe pacificatorul Cojuhari, vor cere Curții Europene pentru Drepturile Omului să examineze dosarul în regim prioritar.

Amintim că la 1 ianuarie 2012, Vadim Pisari, locuitor al satului Pârâta, a fost împuşcat de un militar rus pentru că nu a răspuns somaţiilor de a opri automobilul. Tânărul de numai 19 ani a decedat la spitalul de urgență din capitală.

sursa: moldova.org

Când treci pe podul de la Dubăsari spre satul Pârâta, te întâmpină mai multe perechi de ochi care te privesc în tăcere. Chiar de la începutul podului stau doi-trei soldaţi înarmaţi, care te privesc ţintă şi tac. La mijlocul podului, stă o blindată şi un vagon, lângă care stau alţi soldaţi înarmaţi, care privesc în tăcere fiecare trecător.

La câţiva metri, pe partea opusă — o cruce, iar pe ea — portretul lui Vadim Pisari la 20 de ani. Şi el priveşte zilnic trecătorii şi tace. Deseori, privind aşa rece la mişcarea de pe pod, Vadim întâlneşte ochii părinţilor săi. Când se întâlnesc cu privirile lui Vadim, ochii mamei, ai tatei, ai fratelui se umplu imediat de lacrimi fierbinţi. N-a fost zi să nu treacă pe acolo familia Pisari şi să nu plângă. După ce trec podul, Oxana şi Simion Pisari ajung acasă. Deschid uşa şi în prima cameră dau iar cu ochii de Vadim, băiatul cel drag. Îi priveşte la fel de rece, din portretul de pe perete. Întristaţi, o iau spre cimitir. Acolo, plâng cât pot, căci crucea de fier forjat nu crede lacrimilor, nu rugineşte. Familia Pisari plânge, şi uneori întreabă: «De ce?»

La 1 ianuarie 2013 se va împlini un an de întrebări. Anchetele pornite pe cazul omorului lui Vadim Pisari nu s-au soldat cu nimic. Deşi au muncit două grupuri paralele, procurorii moldoveni nu au avut acces la persoana acuzată, care este soldatul rus Veaceslav Cojuhari, şi care a fost transferat imediat de la Tiraspol în Federaţia Rusă, la Breansk. Pe întreg parcursul anului, Chişinăul a aşteptat rezultatul anchetei paralele efectuate de Federaţia Rusă, şi rezultatul a venit.

Cu o săptămână în urmă autorităţile Federaţiei Ruse au remis o informaţie ce clarifică statutul soldatului care l-a împuşcat pe Vadim Pisari. «Cauza penală examinată de autorităţile Federaţiei Ruse a fost clasată, iar ofiţerul rus Cojuhari V.G. a fost scos de sub urmărire penală deoarece în acţiunile lui nu au fost constatate semne constitutive ale infracţiunii». Avocatul Alexandru Postică şi Organizaţia Promo-Lex au muncit tot anul, susţinând juridic familia Pisari, monitorizând cazul şi solicitând eforturi din partea autorităţilor R. Moldova. Rezultatul a fost mai mult decât nul.

«Aproape la un an de la incident şi pornirea urmăririi penale, autorităţile Federaţiei Ruse responsabile de organizarea şi petrecerea anchetei penale şi-au demonstrat incompetenţa profesională, neglijenţa totală pentru standardele minime ale unei anchete eficiente în sensul Convenţiei Europene, laşitatea şi frica de a recunoaşte la timp şi public despre concluziile la care au ajuns şi deciziile adoptate. Totodată, considerăm că organele de anchetă ale Federaţiei Ruse doar au simulat o examinare a incidentului, deoarece au ajuns la exact aceeaşi concluzie care a fost lansată oficial încă la 9 ianuarie 2012, adică după o săptămână de la incident».

Probabil va urma o nouă cerere la CEDO. Peste mai multe luni sau ani – probabil va urma şi o nouă condamnare a Rusiei la CEDO. Până atunci, Vadim Pisari rămâne condamnat. Condamnat să privească de pe crucea sa de la Vadul lui Vodă, zi şi noapte, soldaţi înarmaţi ai unei armate străine, condamnat să privească aproape zilnic în ochii plânşi ai mamei sale, care trece cu frică pe lângă aceşti soldaţi, condamnat să rămână nedreptăţit după moarte. E greu să fii condamnat în viaţă, oare cum e să rămâi condamnat după moarte?

sursa: www.zdg.md

Gradul de implementare a prevederilor Legii cu privire la ordonanţa de protecţie pe parcursul anilor 2008-2011 lasă de dorit şi aceasta în mare parte din cauza lipsei cadrului normativ, care a fost pus în funcţiune abia în 2010, constată un raport Promo-LEX, transmite Info-Prim Neo.

Avocatul Promo-LEX, Alexandru Postică, a declarat că se atestă o dinamică în creştere a numărului de plângeri înaintate către autorităţile responsabile de emiterea ordonanțelor de protecţie. Totuşi, victimele nu prea cunosc despre posibilităţile acestei legi.

Raportul evidenţiază deficienţe generate de lipsa unor activităţi de instruire în rândul judecătorilor, precum şi lipsa generalizării practicii judiciare pe acest segment. La fel, deficienţele se datorează unei conlucrări ineficiente dintre autorităţile implicate în realizarea legii – circumstanţă care, la rândul ei, creează riscuri pentru victimele violenţei în familie, care nu pot beneficia de garanţii legate de securitatea lor.

O altă problemă identificată este inexistenţa unui mecanism de executare a ordonanţelor de protecţie. La fel, nu există nici un mecanism de verificare a executării măsurilor impuse în ordonanţa de protecţie. Aprecierea modului în care s-a executat ordonanţa este lăsată la discreţia victimei, care, de regulă, nu cunoaşte modul în care urmează să reacţioneze. Totodată, s-a constat că, deşi au fost sesizate mai multe cazuri de neexecutare a unor ordonanţe de protecţie, nu au fost stabilite acţiuni de tragere la răspundere a agresorilor.

Reieşind din deficienţele identificate, experţii recomandă să fie creată o bază unică funcţională de evidenţă a plângerilor şi ordonanțelor de protecţie, pentru a face posibilă monitorizarea executării acestora. De asemenea, autorii raportului recomandă să fie desfăşurate instruiri, în mod special cu judecătorii care examinează cererile de eliberare a ordonanţelor de protecţie, în vederea uniformizării practicilor şi respectării stricte a prevederilor legale cu referire la termenul de examinare, circumstanţele ce se cer a fi stabilite, motivele de admitere sau de respingere a cererilor.

Raportul „Ordonanţa de protecţie – Raport de evaluare a implementării prevederilor Legii 45 cu privire la ordonanţa de protecţie în Republica Moldova în perioada 2008-2011” a fost realizat cu sprijinul Fundaţiei Soros-Moldova şi Oficiul înaltului comisar ONU pentru drepturile omului.

sursa: info-prim.md