Procesul de reformă în justiție se desfășoară destul de lent – despre aceasta au declarat reprezentanții Asociației Promo-Lex și ai Asociației pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă (AGER) în cadrul unei conferințe de presă, notează NOI.md.

Concluzia se conține în datele unui raport întocmit de cele două asociații și care vizează evaluarea realizării acțiunilor privind implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiției (SRSJ), perioada de monitorizare fiind 1 aprilie – 30 iunie 2013.

„S-au constatat mai multe restanțe, astfel, din cele 101 de acțiuni ale SRSJ rămase din 2012 au fost realizate doar 44. Cît ține de acțiunile ce urmau a fi implementate în trimestrul doi 2013, situația este și mai gravă. Din cele 31 de acțiuni preconizate, au fost realizate doar șase. În consecință, putem afirma că realizarea Planului de acțiuni privind implementarea SRSJ se desfășoară foarte lent”, a spus Olesea Stamate, expert, reprezentant AGER.

Totodată, în raport se constată un aspect pozitiv în ceea ce privește monitorizarea ședințelor de judecată și calitatea actului judecătoresc. „Au fost întocmite chestionare și au fost intervievate 459 de persoane, circa 42 la sută dintre acestea s-au arătat satisfăcute de accesibilitatea informației juridice în instanțele de judecată”, a menționat Pavel Postică, reprezentant Promo-Lex.

De asemenea, în cadrul conferinței, s-a mai menționat despre faptul că există mai multe instituții care au rămas restante la capitolul implementarea reformelor în justiție. Printre acestea au fost numite Procuratura, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și CNA. „Principala deficiență s-a constatat vizavi de faptul că în instituțiile respective nu au fost efectuate în prealabil studii privind numirea personalului, privind optimizarea cadrelor etc. Iar dacă ne oprim la această etapă, nu putem merge mai departe”, a spus Pavel Postică.

„Dar pot fi apreciate unele aspecte, cum ar fi, de exemplu, crearea Comisiei Naționale pentru Integritate”, a adăugat Olesea Stamate.

Menționăm că acesta este al doilea raport întocmit de Promo-Lex și AGER privind implementarea reformelor în justiție.

Autoritățile înregistrează restanțe la implementarea Strategiei de Reformă a Justiției, susțin reprezentanții Asociației Promo Lex și ai Asociației pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă.

Din cele aproape 200 de acțiuni care urmau să fie făcute de instituțiile statului, începând cu sfârșitul anului 2011, până în prezent, au fost realizate puțin peste o sută. Întârzierile au fost motivate de către autorități prin lipsa expertizei suficient de calificate și a resurselor finanaciare.

O serie de acțiuni, care țin de adoptarea unor proiecte de legi, ar fi putut fi realizată și fără cheltuieli suplimentare sau consilierea experților europeni, susține directorul Asociației pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă, Olesea Stamate. Ea a adus exemplul avertizorilor de integritate, care ar trebui să fie prezenți în toate instituțiile statului, dar deocamdată doar Centrul Nanțional Anticorupție a adoptat un regulament în acest sens.

În opinia Olesei Stamate, aceste restanțe ar putea duce la diminuarea următoarei tranșe de finanțare din partea Uniunii Europene, acordată pentru reforma în sectorul justiției.

Asociația Promo Lex a monitorizat și desfășurarea a 300 de ședințe de judecată și a constatat că a crescut numărul ședințelor care se desfășoară în săli special amenajate, și nu în biroul judecătorului, așa cum se întâmpla anterior. De asemenea, a crescut numărul ședințelor înregistrate audio.

Până în prezent, Ministerul Justiției este instituția care a reușit să realizeze cele mai multe acțiuni din planul de reformare a domeniului. Procuratura și Consiliul Superior al Magistraturii sunt printre instituțiile care au realizat mai puțin de jumătate din acțiunile prevăzute.

Sursa: Radiochisinau.md

Elevii şi profesorii din şcolile cu predare în limba română sunt ameninţaţi de administraţia regiunii transnistrene. Unii dintre aceştia trebuie să treacă zilnic prin puncte de control pentru a ajunge la şcoală. Mulţi ţărani din zona Dubăsari şi-au pierdut practic pământurile. Ion Manole, director al organizaţiei Promo-Lex din Republica Moldova, unul dintre cei doi avocaţi care au reuşit să obţină condamnarea Rusiei la C.E.D.O. pentru încălcarea dreptului la educaţie românilor din Transnistria, explică într-un interviu amplu acordat Epoch Times că în ciuda deciziei C.E.D.O., „Rusia trage de timp cu executarea ei”.

În opinia sa, nici autorităţile de la Chişinău timp de peste 20 de ani n-au făcut suficiente eforturi pentru a proteja cetăţenii din zonă. Dimpotrivă, au existat şi cazuri în care organele de drept constituţionale au colaborat cu structurile ilegale. Manole consideră că singura abordare de succes a problemei locuitorilor din Transnistria este cea juridică, adică aceea de tratare a problemelor prin aplicarea normelor legale. Abordarea strict politică a problemelor din acest teritoriu s-a dovedit a fi ineficientă până în prezent.

Ce probleme întâmpină etnicii români în Transnistria în prezent din punctul de vedere al limbii române? A mai slăbit ceva din teroare şi discriminare odată cu schimbarea regimului de la Tiraspol?

Nu s-a schimbat absolut nimic. În momentul de faţă situaţia şcolilor este la fel de dificilă chiar dacă există deja o decizie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.). Rusia, care a învins în mini-războiul din 1992, a avut apoi nevoie de timp pentru a schimba situaţia, pentru că în 1992 foarte mulţi locuitori au încercat să reziste presiunilor şi au pledat pentru o Moldova unică. Federaţia Rusă era conştientă că pe căi democratice nu va putea prelua controlul şi a acţionat prin metodele pe care le simţim până astăzi.

Numărul celor ce îşi doresc eliminarea tuturor posturilor de control pe Nistru este în continuă scădere şi ei sunt într-un proces de îmbătrânire pe fondul noii generaţii, educate destul de agresiv împotriva a tot ce este legat de R.Moldova şi Occident.

Este o problemă serioasă. Politicienii încearcă să privească problema şcolilor sub aspect politic ori în opinia noastră, ea trebuie privită în primul rând sub aspect juridic. În momentul de faţă avem o decizie a Înaltei Curţi de la Strasbourg. Este clar că acolo s-a operat cu probe, cu dovezi, cu referire la normele dreptului internaţional. Din păcate politicienii nu adoptă aceeaşi abordare juridică.

Rusia a fost condamnată la C.E.D.O. pentru că are influenţă în zona de est a R.Moldova unde se încalcă dreptul la educaţie, însă acest fapt nu înseamnă că Guvernul Republicii Moldova a fost scutit de obligaţiile sale de a proteja drepturile tuturor locuitorilor, indiferent de cetăţenie, etnie etc.. În urma deciziei C.E.D.O., Rusia urma sa achite 6.000 de euro fiecărui petiţionar, deci în total peste un million de euro pentru o parte a victimelor acestui regim.

Rusia încearcă să tergiverseze executarea şi se face că plouă. Avocaţii care se ocupă de dosar continuă să depună eforturi în vederea executării. Problemele sunt destul de grave, iar dacă lucrurile continuă aşa, este posibil ca în câţiva ani să nu mai existe doritori de a studia în şcolile de limbă română din Transnistria.

Ce întreprinde Promo-Lex pentru a facilita respectarea drepturilor omului, inclusiv celui la educaţie în limba română?

Prin obţinerea acestei decizii a C.E.D.O., s-au demonstrat ilegalităţile comise în acest teritoriu. În rest, acţionăm când suntem sesizaţi, oferind sprijin juridic pentru a rezolva un caz sau o situaţie concretă.

Vedeţi posibilă o reintegrare a Transnistriei în R.Moldova sau este mai viabilă soluţia separării totale?

Dacă ne referim la populaţie, părerile sunt foarte împărţite. Totodată, mulţi înţeleg că prin controlul asupra acestei regiuni, de fapt, Rusia ţine în şah întreaga Republica Moldova. Numărul celor ce îşi doresc eliminarea tuturor posturilor de control pe Nistru este în continuă scădere şi ei sunt într-un proces de îmbătrânire pe fondul noii generaţii, educate destul de agresiv împotriva a tot ce este legat de R.Moldova şi Occident. Ca urmare, implicarea oamenilor în regiune scade pentru că actele lor de rezistenţă au rămas fără succes.

Chişinăul nu vrea sau nu poate să-i ajute pe locuitorii din Transnistria în sensul că nu are pârghiile necesare, influenţa rusă fiind prea puternică?

Nu are pârghiile necesare pentru că nu a vrut să le aibă. Pe parcursul celor 23 de ani nu am avut nicio guvernare care să vină cu o strategie foarte clară legată de modul în care să ia măsuri pentru situaţia şi evenimentele legate de această zonă. Nici organele de drept nu au aplicat legea în cazurile de încălcare a drepturilor omului. Or, orice faptă comunicată organelor de drept trebuie tratată prin prisma normelor legale. Am avut şi cazuri în care organele de drept moldoveneşti au colaborat cu ”colegii” lor din Transnistria punând în pericol viaţa şi sănătatea unor cetăţeni moldoveni. Aceştia au fost practic răpiţi şi trimişi de aceste organe la Tiraspol.

În ultima perioadă observăm o schimbare de atitudine a Ministerului de Interne din Moldova, care cel puţin a început să asculte criticile. Acest lucru ne redă o anumită doză de încredere într-o revenire la normal.

Mai are Rusia capacitatea de a deraia trenul European al Republicii Moldova prin provocările Tiraspolului, precum presupusa lege a frontierei ?

Toate actele întreprinse de administraţia ilegală au efect nul şi nu au putere juridică asupra acţiunilor autorităţilor constituţionale.

Ce au de suferit ţăranii din zona Dubăsari din regiunea transnistreană din partea administraţiei separatiste?

Transnistria de fapt este ruptă fizic în două şi anume din acest motiv terenurile agricole ale câtorva localităţi din stânga Nistrului şi rămase sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale centrale de la Chişinău au fost practic ocupate. Terenurile respective se află după un traseu rutier, controlat de structurile ilegale paramilitare, care leagă Nordul cu sudul regiunii. Acestea le interzic sau le creează probleme atunci când se deplasează spre proprietăţile lor. Cea mai gravă problemă a fost în 2004 când li s-a interzis ţăranilor să-şi ia recolta acasă. Toate aceste acţiuni au drept scop de a determina locuitorii din zonă să accepte situaţia impusă sau să renunţe la proprietatea lor.

Mai există asemenea probleme în prezent?

Problema a fost parţial rezolvată. În primul rând, marea majoritate a proprietarilor au transmis în arendă pământurile lor unor întreprinderi. Totodată, cu acordul Guvernului moldovean, întreprinderile respective sau proprietarii obţin un fel de permis de la administraţia separatistă pentru a merge spre pământurile care le aparţin cu acte în regulă. Oricum, aceste proceduri şi reguli impuse de către regimul separatist nu exclud diverse situaţii şi cazuri de extorcare de bani sau bunuri, persecutare sau intimidare.

Cât de gravă este epurarea lingvistică prin impunerea grafiei chirilice?

Din păcate O.S.C.E. n-a mai susţinut elevii şi profesorii din aceste şcoli în ultima perioadă. Spre exemplu, în ianuarie 2013, la numai trei luni de la emiterea deciziei C.E.D.O. cu privire la situaţia şcolilor, au realizat un raport, care conţine constatări şi recomandări contestate în primul rând de cei vizaţi. Sunt cel puţin 3 aspecte interpretabile sau dacă vreţi destul de dubioase în acest raport: primul – în raport nu s-a menţionat nimic despre faptul că utilizarea grafiei latine în regiune, conform presupuselor norme locale, în continuare poate fi sancţionată administrativ de către structurile ilegale din Transnistria. În al doilea rând, O.S.C.E. n-a făcut nicio trimitere în raport la decizia C.E.D.O, care ar fi trebuit menţionată neapărat. În al treilea rând se recomandă, practic preluând poziţia Tiraspolului, că totuşi şcolile din regiune ar trebui să obţină înregistrare la administraţia de la Tiraspol. Din punct de vedere juridic, realizarea acestei recomandări este imposibilă, deoarece legislaţia R.Moldova nu permite niciunui funcţionar să accepte astfel de proceduri, indiferent de la cine vin. Recomandările unor organizaţii internaţionale trebuie în primul rând să ţină cont de aspectele legale, bazate pe normele dreptului intern şi a celui internaţional.

O altă problemă gravă în regiune rămâne faptul că acolo nu există diversitatea opiniilor, nu există acces la diverse surse media. Locuitorii sunt informaţi într-un alt spaţiu, ostil şi totalmente diferit de cel din alte regiuni ale R.Moldova. În plus, în regiune nu există practic nicio posibilitate de a citi în limba maternă, pentru că nu se găsesc cărţi editate la Chişinău în grafia latină în bibliotecile şi librăriile din regiune.

Situaţia nu este mai bună nici la capitolul respectării altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale oamenilor din regiunea transnistreană. Libertatea şi siguranţa persoanei, dreptul la viaţă, libertatea întrunirilor, aplicarea torturii şi a relelor tratamente sunt şi ele în atenţia juriştilor Asociaţiei Promo-LEX.

Ion Manole este avocat şi Director al Asociaţiei Promo-Lex din Republica Moldova.

Sursa: epochtimes-romania.com

Pentru că instanțele de judecată de la Chișinău nu au putut să protejeze o femeie de bătăile repetate ale fostului ei soț, CEDO a condamnat R. Moldova.

Hotărârea a fost publicată acum două săptămâni și prevede despăgubirea victimei cu 18 mii de euro din bugetul de stat. Cazul în sine este interesant pentru că dezvăluie mai multe paradoxuri în procesul de luare a deciziilor de judecătorii moldoveni, care nu au știut să aplice măsuri de protecție elementară într-un caz de violență în familie.

O.B., o femeie cu doi copii din Chișinău, a hotărât să divorțeze de soțul ei, pentru că o bătea permanent. Divorțul însă nu l-a îndepărtat din viața ei. Fiindcă nu privatizaseră încă apartamentul primit de la stat în 1998, foștii soți au continuat să trăiască împreună. Bătăile au continuat. În decurs de cinci luni, septembrie 2007 – ianuarie 2008, șapte rapoarte medicale au consemnat vătămări ale femeii din cauza loviturilor primite. De câteva ori, bărbatul a fost obligat să plătească amenzi derizorii de 140-300 lei.

Femeile de la CSJ țin partea agresorului

În 2008, O.B. a înaintat o acțiune civilă la Judecătoria Centru prin care a cerut evacuarea din apartament a fostului soț, din cauza faptului că el a insultat-o în fața copiilor și continua să aibă un comportament violent. Prima instanţă a admis cererea reclamantei. După ce a audiat copiii, care confirmau spusele mamei, și Curtea de Apel a susținut acțiunea reclamantei. Atunci agresorul s-a adresat la Curtea Supremă de Justiție și aici s-a produs o adevărată surpriză. CSJ a respins cererea femeii și a acceptat pretențiile fostului soț. Instanţa supremă a considerat că şase cazuri documentate de violenţă domestică, dintre care trei prin hotărâre judecătorească definitivă cu aplicarea amenzilor respective, nu reprezintă un argument suficient pentru a constata un comportament violent al agresorului. Curios este şi faptul că din colegiul de cinci judecători, care a luat această decizie, patru erau femei.

Legea, călcată în picioare de judecător

În urma hotărârii CSJ, reclamanta s-a adresat la CEDO. Între timp, actele de violență au continuat. În 2010, fostul soț a fost amendat cu 400 de lei pentru insulte, iar un an mai târziu, bărbatul se pare că a prins curaj și a încercat să o violeze pe O.B. Expertiza medicului susține că pe corpul femeii au fost descoperite vânătăi caracteristice tentativei de viol. Tot acest timp, ei locuiau în același apartament.

„Să-l alung de acasă și pe urmă să vină și să stea pe pragul judecătoriei?”

În 2010 a intrat în vigoare noua legislaţie cu privire la combaterea violenţei în familie şi aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie. În urma ultimelor acte de violenţă din 2011, avocatul victimei a solicitat Judecătoriei Centru aplicarea măsurilor de protecţie prevăzute de lege. În particular, a fost solicitată obligarea agresorului de a părăsi temporar domiciliul comun şi de a nu contacta cu victima.
Şi aici se produce un alt paradox al justiţiei naţionale. Instanţa a admis parţial cererea şi a emis ordonanţa de protecţie obligând agresorul să nu contacteze victima. În acelaşi timp, instanţa a respins cererea de a obliga bărbatul să părăsească temporar domiciliul comun.
În argumentarea hotărârii sale, judecătorul i-ar fi spus avocatului: „Înțelegeți, el nu are alt loc de trai. Ce vreți, eu să-l alung de acasă și pe urmă să vină și să stea pe pragul judecătoriei?”. Culmea culmilor, judecătorul a participat la seminare de instruire privind aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței domestice.

CEDO condamnă autoritățile R. Moldova

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a constatat că abuzurile periodice psihice și fizice au afectat integritatea morală a victimei și anume prin faptul că ea a fost obligată să trăiască în apartament cu potențialul agresor.
Curtea a constatat că prin pasivitatea lor, autoritățile R. Moldova au încălcat articolele 3 (interzicerea tratamentului inuman și degradant) și 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

„Această hotărâre prezintă un interes deosebit, cel puţin din motiv că a fost constatată o violare a Convenţiei prin lipsa unor acţiuni ferme ale autorităţilor şi instanţelor naţionale în scopul protejării reclamantei, în ciuda existenţei unei legislaţii naţionale destul de precise în privinţa măsurilor de protecţie a victimelor violenţei în familie. De fapt, suntem în prezenţa unei practici vicioase, deja consacrate, când avem legi bune, care sunt aplicate defectuos. Prin această hotărâre, Curtea atrage încă o dată atenţia autorităţilor asupra faptului că orice efort de îmbunătăţire a legislaţiei trebuie susţinut prin aplicarea efectivă a acesteia”.

Din 2008 până în 2010 se respingea orice cerere de eliberare a ordonanței de protecție sau, ca și în cauza B. contra Moldovei, se emitea o ordonanță cu excepția obligării agresorului să părăsească domiciliul.

De când au intrat în vigoare modificări în legislație, plângerile din partea victimelor au crescut, probabil datorită informării cetățenilor. Anterior, nimeni nu apela în instanță pentru că nu exista o prevedere specială care să apere victimele. Pe de altă parte, în momentul în care se adresau către autorități, li se răspundea: „Nu scoateți „gunoiul” din familie”.

Sursa: Timpul.md

Cetăţenii Republicii Moldova  vor putea monitoriza activitatea instituţiilor publice pe portalulwww.monitor.md lansat de Asociaţia Promo-LEX şi Asociaţia pentru Guvernare Eficientă şi Responsabilă (AGER). Portalul va reflecta activităţi şi produse de monitorizare realizate de către organizaţiile societăţii civile din Moldova. Produsele de monitorizare vor viza atât activitatea instituţiilor publice, cât şi implementarea politicilor publice în Moldova, transmite IPN.

Domeniile prioritare de monitorizare pe care le vizează portalul Monitor.md sunt: Reforma în Sectorul Justiţiei; Drepturile Omului; Procesele Electorale; Buna Guvernare şi Activitatea Poliţiei. În acest sens, portalul va identifica şi va prelua rapoarte de monitorizare şi studii de evaluare, elaborate de către organizaţiile societăţii civile din Moldova.

Scopul de bază al portalului Monitor.md este de a oferi publicului larg informaţii şi materiale cu privire la activităţile de monitorizare realizate în Moldova şi să contribuie la sporirea vizibilităţii lor. De asemenea, Monitor.md îşi propune să popularizeze activitatea de monitorizare, atât în rândul organizaţiilor societăţii civile, cât şi al cetăţenilor de rând.

Portalul va prezenta diverse modele şi idei de monitorizare din practica internaţională, idei care ar putea fi preluate şi implementate şi în Republica Moldova. De asemenea, Monitor.md va include instrumente interactive de monitorizare care vor putea fi ajustate la necesităţile societăţii civile şi realităţilor din Moldova. Astfel, portalul va oferi cetăţenilor posibilitatea de a face semnalări on-line cu privire la încălcări şi abuzuri în mai multe domenii.

Portalul a fost elaborat în cadrul Proiectului „Sporirea responsabilităţii Guvernului prin monitorizarea reformei în sectorul justiţiei”, proiect finanţat de Uniunea Europeană.

Sursa: Inp.md

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO) a pronunțat hotărârea în cauza Mudric şi alţii v. Moldova. Astfel, CtEDO a constatat violarea art. 3 de faptul că autorităţile au tolerat relele tratamente la care a fost supusă în casa sa, şi că au eşuat să execute hotărârile judecătoreşti menite să asigure protecţia reclamantei. De asemenea, CtEDO a constatat violarea art. 14 combinat cu art. 3 şi 8 al Convenţiei, în ceea ce priveşte discriminarea sa de către autorităţi din cauza sexului ei, negând dreptul ei de a trăi o viaţă fără violenţă. CtEDO a mai constatat violarea art. art. 17 al Convenţiei că refuzul autorităţilor de a-l sancţiona pe fostul ei soţ, ia permis să-şi continue acţiunile sale ilegale, ce a dus la distrugerea drepturilor reclamantei.
Curtea a acordat reclamantei suma de EUR 15,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,150 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Acesta este al doilea caz care demonstrează faptul că violența în familie este un fenomen bazat pe genul victimei și reprezintă o discriminare în bază de gen. Reamintim că alte 2 cazuri similare urmează a fi examinate de către CtEDO în viitorul apropiat.

Lidia Mudric, cu o vârstă de 72 de ani, după divorţul cu soţul său, a rămas să locuiască în casa care îi aparţine atât ei, cât şi fostului soţ. Potrivit reclamantei, la data de 31 decembrie 2009, fostul ei soţ, a pătruns în casa ei şi a bătut-o. El a procedat în acelaşi mod la data de 19 februarie 2010, de atunci el s-a instalat permanent în casa reclamantei.

Reclamanta a obţinut un raport medical, care confirma leziunile corporale cauzate. La data de 18 martie 2010 ea s-a plâns la poliţie şi altor autorităţi. La fel ea s-a plâns că în pofida faptului că poliţia cunoştea situaţia dată, nu a întreprins nimic pentru a o proteja. La data de 27 martie 2010, reclamanta din nou a fost bătută de către fostul ei soţ. La data de 30 martie 2010, reclamanta a fost informată de autorităţi că faptele care ea s-a plâns s-au confirmat parţial, însă datorită bolii psihice a fostului soţ, acesta nu a putut fi sancţionat.

Autorităţile au promis să ia măsuri, iar la data de 22 iunie 2010 instanţa de judecată a dispus evacuarea fostului soţ al reclamantei şi l-a obligat pe acesta să stea departe de reclamantă şi casa ei. Însă, această hotărâre judecătorească nu a fost executată. La data de 17 iulie 2010 reclamanta iarăşi a fost bătută de către fostul ei soţ. Ca răspuns la noua plângere a reclamantei, instanţa de judecată a emis o nouă hotărâre, similară cu cea din 22 iunie 2010. La fel, această hotărâre judecătorească nu a fost executată. La data de 6 decembrie 2010, reclamanta iarăşi a fost bătută de către fostul ei soţ. La data de 16 decembrie 2010 reclamanta a obţinut a treia hotărâre judecătorească, similară cu celelalte două hotărâri judecătoreşti emise anterior.

Pe parcursul perioadei relevante, reclamanta şi avocatul ei au depus numeroase plângeri la comisariatul de poliţie, procuratură, şi alte autorităţi, cerând protejarea reclamantei şi pedepsirea fostului ei soţ.

Lidia Mudric a fost reprezentată în faţa CtEDO de avocata Doina Ioana Străisteanu, delegată de Asociaţia Promo-LEX în cadrul proiectului “Consolidarea Protecţiei Juridice şi Sporirea Nivelului de Conştientizare cu privire la aplicarea relelor tratamente pe motiv de discriminare în Moldova, inclusiv în regiunea Transnistreană”, proiect finanţat de Uniunea Europeană prin Instrumentul European pentru Democraţie şi Drepturile Omului (IEDDO) şi co-finanţat de PNUD Moldova în cadrul „Proiectului Comun al Agenţiilor ONU din Republica Moldova pentru Promovarea şi Protecţia Drepturilor Omului”.

Sursa: radioorhei.info

Împuşcarea mortală a unui militar în termen de către un coleg aflat la post la o unitate militară de la Bălţi, tragedie ce are loc la nici o lună de la un alt caz tragic în care un militar a fost găsit mort în apropierea bazei militare de la Bulboaca, readuce în atenţia opiniei publice problema drepturilor militarilor înrolaţi în Armata Naţională.
Experţii Asociaţiei Promolex, care monitorizează de un an respectarea drepturilor militarilor în termen din cadrul Armatei Naţionale, în cadrul unui proiect regional, spun că cele mai dese abuzuri sesizate de militari sunt relaţiile nestatutare şi probleme de siguranţă. Totuşi, sesizările de la ostaşi, dacă şi sunt înregistrate, nu arată nici pe departe situaţia reală, întrucât militarii, de cele mai dese ori, trec sub tăcere cazurile de maltratare, presiuni psihologice, umilinţe la care sunt supuşi de către colegi sau superiori, afirmă juristul Promolex, Alexandru Zubco:
„Militarii au posibilitate să sune la linia fierbinte, în fiecare unitate este telefon, au dreptul la un anumit număr de minute gratuite pentru convorbiri în intimitate, dar ei nu comunică despre umilinţele, tortură, prin care trec. Dacă îi întrebi de relaţii nestatutate, tortură, nici un soldat n-o să-ţi spună că, da, a trecut prin asta. Poate dacă a comunicat rudelor şi acestea au sesizat cazuri sau au loc astfel de accidente, care deja nu mai pot fi tăinuite. A-i pedepsi pe cei vinovaţi nu e şi soluţia, trebuie să se elimine cauzele…În fiecare an sunt înregistrate cazuri tragice. Fiecare părinte îşi dă copilul în grija statului şi nu-şi doreşte să-l vadă schilodit sau şi mai grav…”

Chiar dacă apreciază deschiderea Ministerului Apărării din ultimii ani spre colaborare cu societatea civilă în ce priveşte eliminarea situaţiilor în care se încalcă drepturile militarilor, experţii Promolex sunt de părerea că reformele în Armata Naţională decurg anevoios, mai mult din cauză că sunt blocate în structurile care trebuie să ia decizii. Alexandru Zubco, ca şi mai mulţi experţi în domeniu, consideră că reforma Armatei Naţionale ar trebui să vizeze excluderea serviciului militar în termen. Aceasta pentru că foarte mulţi dintre tinerii de astăzi nu sunt pregătiţi să satisfacă serviciul militar, unii vin din familii cu condiţii bune de trai şi nu se adaptează la condiţiile mai rigide din armată, alţii vin din familii necomplete, cu probleme de comportament, de comunicare şi le este greu să se integreze, din care cauză apar incidentele şi evadările din armată, precizează expertul Promolex:

„Tinerii de astăzi vin cu multe probleme, chiar dacă ei sunt consideraţi apţi de a satisface serviciul militar, ei se integrează greu, au probleme de comunicare,unii nu rezistă, apar probleme la mânuirea armelor. Contingentul este în permanentă schimbare, de patru ori pe an vin recruţi noi. Armata nu ar trebui să se ocupe de educaţia lor, ci să asigure securitatea statului. La noi, în armată sunt 7 militari superiori la un soldat în termen, adică 7 oameni trebuie să se ocupe de un militar în termen. Relaţiile nestatutare apar în sistemele închise: armată, penitenciare. Soluţia ar fi ca armata să treacă la angajarea prin contract, atunci vor fi eliminate relaţiile nestatutare. Militarii vor fi selectaţi după anumite criterii, ei vor lucra la pregătirea lor, perfecţionare, ei trebuie să participe î misiuni militare ONU. Un exemplu bun este Departamentul de Grăniceri care a trecut totalmente la angajare prin contract şi au fost eliminate problemele de sistem. Acum nu se mai face serviciul militar în termen în trupele de grăniceri”.

La presiunea societăţii civile, Ministerul Apărării a anunţat că a sancţionat cinci militari de la Centrul de Instruire de la Bulboaca în urma incidentului de la sfârşitul lunii iunie, atunci când un militar în termen a fost găsit strangulat în apropierea bazei militare. În legătură cu tragicul accident de la Bălţi,  Comandantul Armatei Naţionale, Vitalie Stoian a anunţat astăzi, întro conferinţă de presă, că Ministerul Apărării „tratează cu maximă seriozitate acest accident tragic şi va întreprinde toate măsurile necesare pentru a elucida cauzele şi circumstanţele producerii accidentului”:
„Ministerul Apărării regretă profund acest caz tragic şi exprimă condoleanţe familiei îndurerare în legătură cu moartea soldatului Mihai Uşurelu. Fiind interogat de către membrii comisiei interne, militarul care a executat tragerea, a recunoscut fapta comisa şi a explicat că a tras accidental din armă, încălcând astfel grav Regulamentul serviciului de garnizoană şi a serviciului de gardă”.

Procuratura Militară a demarat o anchetă penală pe acest caz. Marţi şi Consiliul Suprem de Securitate se va convoca pe marginea incidentului de la Bălţi.

De la începutul anului, 14 militari ai Armatei Naţionale au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani de închisoare pentru acte de violenţă şi şantaj asupra colegilor cu termen de încorporare mai mic. Unul dintre condamnaţi avea gradul militar de maior. Potrivit Procuraturii Militare, victimele erau impuse să îndeplinească sarcinile militarilor cu termen mai mare în serviciul militar, să le transmită ţigări, dulciuri şi bani şi erau ameninţate cu răfuiala, dacă îi vor denunţa.

Sursa: europalibera.org