Parlamentul Republicii Moldova
Comisiei juridice, numiri și imunități

Expediat prin e-mail
30 aprilie 2020

APEL PUBLIC

privind respectarea transparenței decizionale și a caracterului incluziv la adoptarea proiectului de lege privind organizațiile necomerciale

Organizațiile societății civile salută intenția Parlamentului de a relua procesul de consultare și definitivare a proiectului de lege cu privire la organizațiile necomerciale și solicită adoptarea legii, transparență decizională reală și implicarea tuturor organizațiilor relevante ale societății civile în procesul de consultare și definitivare a proiectului.

La 15 aprilie 2020, Comisia Juridică, numiri și imunități din cadrul Parlamentului Republicii Moldova a expediat scrisoarea CJ-04 nr. 62 unor organizații ale societății civile, prin care solicită opinia acestora în vederea definitivării proiectului de lege nr. 109 din 3 aprilie 2018 (Legea cu privire la organizațiile necomerciale). Proiectul de lege a fost adoptat în prima lectură în urmă cu aproape doi ani, la 3 mai 2018.

Proiectul transpune cele mai bune practici și standarde cu privire la libertatea de asociere recomandate de către Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR. Acesta simplifică înregistrarea organizațiilor necomerciale și înlătură structura rigidă de organizare internă impusă de legislația actuală. Proiectul limitează posibilitățile de a exercita presiuni asupra organizațiilor necomerciale și exclude limitările nejustificate pentru fondarea organizațiilor necomerciale de către anumite categorii de persoane. În ceea ce privește activitatea politică, acesta instituie interdicția absolută pentru organizațiile necomerciale de a susține candidații în alegeri și instituie limite clare privind relațiile dintre organizațiile necomerciale și partidele politice. Proiectul, de asemenea, instituie legislația cadru privind finanțarea sau susținerea de către stat a organizațiilor necomerciale, un domeniu reglementat insuficient de legislația actuală. Acesta nu impune reînregistrarea organizațiilor necomerciale și nu limitează finanțarea externă a acestora. Proiectul a fost elaborat cu implicarea societății civile, a fost supus repetat consultărilor publice de către Ministerul Justiției și a fost îmbunătățit în urma acestora. Proiectul a fost avizat pozitiv de către organizații internaționale de profil.

Organizațiile semnatare salută intenția Parlamentului de a relua procesul de consultare și definitivare a proiectului de lege nr. 109, pe care o interpretează inclusiv ca răspuns la apelul public din 3 martie 2020 semnat de peste 20 organizații ale societății civile. Organizațiile semnatare au solicitat atunci Parlamentului să voteze proiectul în lectură finală, să nu admită amendamente care ar îngreuna activitatea organizațiilor necomerciale, precum și să consulte organizațiile societății civile cu privire la orice propunere de modificare a proiectului într-o manieră transparentă și incluzivă.

În scopul definitivării proiectului de lege și având în vedere în special contextul pandemiei COVID-19, în care suntem nevoiți să menținem distanța fizică și care îngreunează participarea în procesul decizional, organizațiile semnatare solicită:

• Publicarea în timp real pe pagina Parlamentului dedicată proiectului a versiunii actualizate a proiectului de lege nr. 109 care urmează să fie discutată de Comisia juridică, numiri și imunități;
• Publicarea eventualelor amendamente la proiectul de lege nr. 109, precum și a tuturor opiniilor, comentariilor sau obiecțiilor depuse și înregistrate, care au fost recepționate până la data primirii acestui apel;
• Actualizarea constantă a paginii Parlamentului dedicată proiectului cu toate opiniile, comentariile sau obiecțiile care urmează să fie primite în procesul de definitivare a proiectului, în termen de maxim 24 de ore de la primirea lor;
• Consultarea transparentă și incluzivă a organizațiilor societății civile relevante din perspectiva expertizei și a domeniului de activitate, care s-au implicat și până acum în procesul de elaborare a acestei legi, cu privire la orice propunere de modificare a proiectului, inclusiv utilizarea Platformei consultative a reprezentanților societății civile pe lângă Parlamentul Republicii Moldova, precum și a Platformei Naționale a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic;
• Asigurarea transmisiunii online a ședinței Comisiei juridice, numiri și imunități la care va fi discutat proiectul de lege și facilitarea participării organizațiilor societății civile și cu precădere a tuturor membrilor grupului de lucru care au contribuit la elaborarea proiectului de lege. Participarea poate avea loc inclusiv prin intermediul mijloacelor electronice de participare (Skype, Zoom sau alte instrumente);
• Adoptarea neîntârziată în lectură finală a proiectului Legii cu privire la organizațiile necomerciale, fără a admite amendamente care ar îngreuna activitatea organizațiilor necomerciale, în special sub aspectele care țin de limitarea libertății de exprimare, a posibilității de a promova politici publice sau de a accesa fonduri externe de către organizațiile necomerciale. Aceasta va contribui inclusiv la îndeplinirea cerințelor generale pentru obținerea de către Republica Moldova a celei de-a doua tranșe a asistenței macrofinanciare oferită de Uniunea Europeană.

Apelul public în limba română este disponibil AICI.

Apelul public în limba engleză este disponibil AICI.

Organizații semnatare:

1. 1. Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM)
   2. Fundația Est-Europeană
   3. Centrul Contact
   4. Fundația Soros-Moldova
   5. Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)
   6. Asociația Presei Independente (API)
   7. Asociația „Terra-1530”
   8. Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă (AGER)
   9. AO AVE Copiii
   10. Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD)
   11. Asociația Promo-LEX
   12. Comunitatea „WatchDog.MD”
   13. Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE)
   14. IDIS „Viitorul”
   15. Centrul de Instruire și Consultanță Organizațională (CICO)
   16. Asociația Obștească Eco-Răzeni
   17. Institutul de Politici Publice (IPP)
   18. Asociația Obștească BIOS
   19. Alianța INFONET
   20. Fundația pentru Dezvoltare
   21. Asociaţia de reabilitare a invalizilor din RM (ARIM)
   22. Centrul de Instruire și Dezvoltare Educațională (CIDE)
   23. Uniunea organizaţiilor invalizilor din Republica Moldova (UOI RM)
   24. Asociația Internațională a Păstrătorilor Râului Nistru „Eco-Tiras”
   25. Asociația Obștească „Caroma Nord”
   26. Institutul European de Studii Politice din Moldova
   27. LDA Moldova
   28. EcoContact
   29. Asociaţia pentru Democraţie Participativă „ADEPT”
   30. Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”
   31. Consiliul Național al Tineretului din Moldova
   32. Expert-Grup
   33. AO Certitudine
   34. AO Centrul Internațional „La Strada”
   35. Asociația pentru Politica Externă (APE)
   36. Automobil Club din Moldova
   37. INVENTO
   38. Institutul de Instruire în Dezvoltare „MilleniuM”
   39. CPR Moldova
   40. Amnesty International Moldova
   41. Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei (APSCF)
   42. Asociația Obștească Eco Sor

    

Asociația Promo-LEX a decis să schimbe paradigma pentru a determina autoritățile de la Chișinău să găsească căi pentru a interveni împotriva abuzurilor funcționarilor transnistreni în privința respectării drepturilor omului. 

Pentru a opri ilegalitățile așa numiților procurori, judecătoriși politicieni din stânga Nistrului, avocații asociației optează pentru tragerea la răspundere individuală, în baza unei liste de persoane implicate în ilegalități elaborată în urma Hotărîrilor CEDO.

Asociația Promo-LEX a întocmit, în martie 2020, o listă cu persoanele responsabile pentru fărădelegile comise în stânga Nistrului cu scopul de a determina autoritățile de la Chișinău să ia atitudine în cazul încălcărilor flagrante ale drepturilor omului. Este deja al treilea raport annual de acest gen prezentat de către Asociația Promo LEX.

Lista este bazată pe hotărârile CEDO din 2019 privind diverse încălcări comise de regimul separatist de la Tiraspol prin funcționarii săi din instituțiile de forță și pretinsa magistratură ce funcționează pe celălalt mal al Nistrului.

Drepturile omului sunt o noțiune abstractă în stânga Nistrului, acolo unde autoritățile separatiste au dezvoltat, în aproape trei decenii, un pseudosistem judiciar abuziv, cred experții.

„Este un lucru notoriu că se încalcă drepturile omului în regiunea transnistreană. Sub paravanul negocierilor, sub pretextul că trecerea timpului va determina uitarea păcatelor, mulți dintre cei care își bat joc de oamenii de acolo se îmbogățesc, trăiesc bine-mersi, ies la pensie și îșii cumpără afaceri și imobile. Se stabilesc cu traiul în alte țări etc.”, spune Alexandru Postica, Directorul Programului Drepturile Omului a Asociației.

De ani de zile, organizațiile ce apără drepturile omului în Moldova trag semnale de alarmă asupra unor cazuri grave în care cetățeni ai R. Moldova își pierd sănătatea, averea și demnitatea ca urmare a unor abuzuri desprinse din alt secol.

Chișinăul se scuză că are mâinile legate și ridică din umeri atunci când vine vorba să tragă la răspundere în cazul abuzurilor săvârșite asupra cetățenilor R. Moldova de pe malul stâng.

De la tortură, rele tratamente și preluare abuzivă a unor proprietăți sau afaceri, sistemul polițienesc și judecătoresc de sub controlul regimului de la Tiraspol le-a făcut pe toate sub privirile Chișinăului care asistă la aceste abuzuri săvârșite pe ambele maluri.

Lista menționată conține 16 hotărâri ale CEDO din 2019, nu mai puțin de 11 violări ale prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, document la care R. Moldova a aderat încă din septembrie 1997.

Pe hârtie, conform Constituției Republicii Moldova, tratatele internaționale la care statul este parte au prioritate față de legile interne în domeniul drepturilor omului. Cu toate acestea, realitatea în acest domeniu este alta.

„Scopul documentului respectiv este să facă o analiză a situației. Am încercat să fim cât mai echidistanți, să operăm cu documente a căror veridicitate nu poate fi contestată. Vorbim aici de niște hotărâri ale Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) și violarea anumitor drepturi pentru anumite perioade”, ne-a mai spus avocatul.

Numai în 2019, CEDO a dat dreptate de cauză la nu mai puțin de 61 de reclamanți. Toți sunt cetățeni ai R. Moldova supuși unor diverse forme de injustiție din partea aparatului de la Tiraspol.

Atât R. Moldova, cât și Rusia, în cea mai mare parte, au fost obligate să achite despăgubiri de 732.274 de euro. Federația Rusă a fost condamnată de Curtea de la Strasbourg pe motiv că sprijină regimul neconstituţional de la Tiraspol, dar nu a achitat niciodată pentru despăgubirile dictate de judecătorii CEDO.

Cazuri câștigate la CEDO

Cazurile câștigate la CEDO anul trecut de către cetățenii R. Moldova au ca numitor comun abuzurile sistemului de la Tiraspol și ale funcționarilor săi.

În dosarul Babchin împotriva Moldovei și Rusiei, judecătorii de la Strasbourg au decis că reclamantul a fost deținut permanent în condiții de detenție inumane și degradante în patru locuri de detenție din regiunea transnistreană preț de cinci ani și o lună.

Nu mai puțin de nouă persoane din aparatul de la Tiraspol, inclusiv fostul lider separatist Evgheni Șevciuk, au fost găsite vinovate de aceste abuzuri de către CEDO.

La fel, în cazul Iovcev și alții, Federația Rusă a fost condamnată să plătească despăgubiri de 131.000 de euro ca urmare a intimidărilor și persecuțiilor la care au fost supuși profesorii, elevi și părinți din cinci școli cu grafie latină din regiune. Nu mai puțini de 19 persoane – procurori, anchetatori, judecători și liderii Evgheni Șevciuk și soția sa, Nina Ștanski ar fi fost implicați în aceste fărădelegi.

De asemenea, în cazul Grama și Dîrul, CEDO a stabilit că a fost violat de către mai mulți funcționari din stânga Nistrului dreptul la protecția proprietății stabilit de Convenție la articolul 1. Judecătorii au calificat drept ilegală confiscarea autoturismelor personale ale reclamanților pentru că nu a fost prevăzută de legislația națională a R. Moldova.

Executanții sistemul abuziv transnistrean

Lista Promo-LEX face publice numele unor judecători, milițieni, procurori, funcționari vamali.

Printre aceștia se regăsesc Nikolaeva I.I. – judecător în cadrul Judecătoriei Tiraspol; judecătorii în cadrul Judecătoriei Supreme de la Tiraspol – Ustinov V.A., Marciuc L.M., Savițkoi A.V.; Krîzhanovskii Alexei  – anchetator la miliția din Tiraspol și Tverdohleb Boris – procurorul orașului Tiraspol; Tereșenko Andrei V. – șeful Izolatorului de detenție provizorie din cadrul miliției Tiraspol (IVS Tiraspol); precum și fostul lider Evgheni Șevciuk.

Cu toate acestea, Şevciuk și Ștanski, nu au fost trași la răspundere penală, „nu au antecedente penale stinse şi nestinse şi nu sunt anunţați în urmărire pe teritoriul Republicii Moldova”.

Mai mult, autoritățile R. Moldova le-au oferit găzduire pentru mai multe luni în vara lui 2017 într-o locație din centrul Chișinăului și apoi le-au asigurat trecere liberă de plecare în Federația Rusă, împreună cu familia lor, după ce au pierdut puterea la Tiraspol în fața actualului lider separatist, Vadim Krasnoselsky.

Acesta din urmă chiar a fost anunţat în urmărire în 2007 pentru „împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale” de către Procuratura raionului Criuleni. În cele din urmă, în 2014, Procuratura municipiului Bender a încetat cauza penală în baza art. 275, pct. 4 – „a intervenit termenul de prescripţie”. Iar în 2016 dosarul de urmărire deschis pe numele lui Krasnoselski a fost clasat de către autoritățile de la Chișinău.

În total, lista făcută publică de Promo-LEX conține peste 130 de funcționari ai regimului separatist, care au comis abuzuri împotriva drepturilor omului.

Zeci de cetățeni ai R. Moldova au fost ținuți ani de zile în condiții inumane în centrele de detenție din izolatoarele de detenție provizorie din cadrul miliției orașelor Tiraspol, Râbnița, Dubăsari, Slobozia sau Tighina și Penitenciarul nr. 1 Hlinaia (Grigoriopol), penitenciarele numerele 2 și 3 din Tiraspol etc.

„Funcționarii transnistreni din domeniul justiției, miliției, ai procuraturii, ai organelor executive, au semnat, la rândul lor, în perioade diferite, documente care au servit drept pretext pentru limitarea drepturilor omului. Prin urmare, vorbim despre o complicitate la comiterea anumitor infracțiuni”, a precizat Alexandru Postica.

Judecătorii CEDO au decis că aceste condamnări ale celor 61 de reclamanți în 2019 au fost ilegale, deoarece instanțele de judecată din regiunea transnistreană nu pot fi calificate ca fiind „tribunale stabilite prin lege”.

Cazurile sesizate la CEDO sunt diverse. Printre acestea se numără sechestrarea ilegală de bunuri materiale, lipsa asistenței medicale în condiții de detenție, maltratări fizice și detenție ilegală, lipsa dreptului de a se apăra în instanță și acces la un proces echitabil sau condițiile de detenție inumane și degradante din locurile de privațiune de libertate din regiunea transnistreană în care au fost deținuți reclamanții.

Nevoie pentru schimbarea abordării

Deși trage semnale de alarmă de ani de zile, Promo-LEX a decis să schimbe abordarea pentru a determina autoritățile de la Chișinău să găsească căi pentru a interveni împotriva acestor situații în care sunt angajați proprii cetățeni.

„Noi vorbim despre răspunderea individuală a persoanelor care comit ilegalități. Dacă ar fi să urmăm aceiași strategie de rezolvare la bloc a problemelor, noi nu ar mai fi să o scoatem la capăt încă 20–30 de ani de acum încolo. Noi vrem o altă abordare – răspunderea individuală. Noi prezentăm statului Republica Moldova, care invocă faptul că nu poate soluționa individual problemele persoanelor de acolo, o listă de persoane care au figurat în anumite ilegalități, inclusiv spălare de bani, tortură, omoruri, etc. Mai mult ca atît, prezentăm și constatările Curții care vine să sublinieze aceste iegalități”, ne-a spus avocatul.

SUA, dar și state europene precum Germania, Olanda, permit tragerea la răspundere a persoanelor care au comis acte de tortură, încălcare a drepturilor omului, indiferent dacă aceste fărădelegi au fost comise pe teritoriul lor.

„De exemplu, actele de tortură comise de un milițian din stânga Nistrului pot fi condamnate în Olanda sau Germania, dacă cel care le-a comis se află acolo sau are anumite tangențe cu sistemul juridic din această țară. Pe acest principiu a fost permis de exemplu să îi tragă la răspundere pe teroriștii din Donbas. Ceea ce facem noi vine să răspundă acestei cerințe”, a mai spus avocatul.

Conform informațiilor Promo-LEX, unii milițieni, judecători, foștii lideri – președinți – din regiunea transnistreană „stau bine-mersi în acest moment în țări europene cum ar fi Germania, Olanda, Spania, Ucraina cu averi fabuloase formate pe statele durerii altora”.

În ciuda apelurilor și demersurilor publice, Procuratura Generală nu reacționează.

„Procuratura Generală este obligată să investigheze dacă într-adevăr sunt componente de infracțiuni în aceste cazuri. În funcție de caz, aceasta urmează să sesizeze în care jurisdicție (teritoriu) se află cetățenii respectivi și să trimită mai departe această interpelare. Este o obligație a Procuraturii Generale să se pronunțe pe marginea acestei liste”, spune avocatul Alexandru Postică.

La fiecare sesizare a asociației care luptă pentru drepturile omului, spune avocatul, se „ia act”.

„Adevărul este că pe marginea fiecărui dosar pe care îl gestionăm, au fost deschise cauze penale cu privire la privarea ilegală de libertate. Dacă vorbim de violarea articolului 5 [dreptul la libertate și la siguranță din Convenție] și toate dosarele au fost conexate într-o singură procedură și dosarele au fost suspendate până la identificarea faptașilor”, adaugă el.

Procuratura nu a oferit un punct de vedere despre activitatea procurorilor moldoveni în cazurile de încălcare a drepturilor omului în R. Moldova în pofida solicitărilor Centrului de Investigații Jurnalistice din Moldova în acest sens.

Mai mult decât atât, în decursul ultimilor ani, forțele de poliție transnistrene au fost implicate în mai multe răpiri de persoane pe teritoriul constituțional al R. Moldova.

Pe 27 Iulie 2018, fostul ministru de interne de la Tiraspol, Ghenadi Kuzmiciov, ar fi fost răpit în  apropiere de Chişinău de către organele de forţă din regiunea transnistreană. Operaţiunea s-ar fi desfăşurat cu ajutorul organelor de drept constituţionale ale Republicii Moldova.

Potrivit soției acestuia și juriștilor Promo-LEX, automobilul a fost oprit de către inspectorii de patrulare moldoveni în apropiere de Chişinău, sub pretextul că el ar fi încălcat limita de viteză. Imediat ce poliţiştii moldoveni i-au verificat actele, dintr-un SUV de culoare argintie, patru indivizi îmbrăcaţi în civil, cu cagule pe cap, l-au preluat de la polițiștii moldoveni şi l-au urcat forţat în mașina lor, după care au demarat spre o direcție necunoscută.

Pe de altă parte, juristul Asociației „Apriori” din Tiraspol, Stepan Popovschi, ne-a spus că a încercat să propună o soluție despre formarea unei instanțe comune care ar funcționa după principiile CEDO pentru ca astfel de cazuri să fie judecate.

„În Bosnia și Herțegovina a fost deschisă o curte pentru Drepturilor Omului, un lucru extraordinar. Iar noi suntem abandonați de R. Moldova pe acest teritoriu, pentru a supraviețui”, a spus el.

Propunerea lui Stepan Popovschi a fost respinsă de fostul ministru pentru Reintegrare, actualul consilier prezidențial Vasile Șova, pe motiv că „miroase a Kosovo”.

„Puterea de la Tiraspol nu este obligată să respecte aceste decizii [ale CEDO]. Regimul de la Tiraspol nu este semnatar al Convenției Europene. Este vorba de Rusia și Moldova […] Eu cred că nu există în Moldova oameni care vor să soluționeze din punct de vedere juridic problema. Din păcate, interesele Chișinăului coincid cu cele ale marei puteri [Rusia]”, a concluzionat el.

Ce spune statul

În chestiunea soluționării cazurilor de încălcare a drepturilor omului, Biroul pentru Reintegrare din cadrul Guvernului ne-a precizat că instrumentele prin care poate interveni în regiunea transnistreană sunt limitate.

„Chișinăul are la dispoziție o serie de instrumente diplomatice, politice și juridice de influență asupra persoanelor din stânga Nistrului care încalcă drepturile omului. Autoritățile constituționale utilizează toate aceste instrumentele în măsura necesităților. Prin urmare, dimensiunea drepturilor omului în regiunea transnistreană este abordată pe mai multe platforme de comunicare”, ne-a comunicat Biroul de Reintegrare.

Printre acestea se numără formatele 1+1 și 5+2 în procesul de negocieri, Comisia Unificată de Control pentru situația din Zona de Securitate (CUC), comunicarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului în regiune către Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, reprezentantul special al ONU, Avocatul poporului de la Chișinău.

„În plus, respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului este reflectată și în rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) al Consiliului Europei și în cele ale reprezentantului special ONU pentru drepturile omului, Thomas Hammemberg”, ne-au mai spus oficialii.

De asemenea, Uniunea Europeană adoptă anual decizii privind continuarea sancțiunilor pentru o listă de persoane din așa-numita conducere a regiunii transnistrene.

„Este de menționat că hotărârile CEDO în cazurile care provin din regiunea transnistreană, de cele mai dese ori, absolvă Republica Moldova de pedeapsă deoarece aceasta depune eforturi pozitive într-un teritoriu necontrolat efectiv. La fel, există platforma parlamentară, precum și sesizările ONG care permit autorităților publice să se autosesize”, se precizează în răspunsul Biroului politici de reintegrare.

Artcicolul este elaborat în cadrul proiectului „Promovarea Drepturilor Omului în Transnistria”, implementat de Asociația Promo-LEX cu suportul financiar oferit de National Endowment for Democracy. 

Până la 31 martie 2020 doar 19 formațiuni politice din 46 înregistrate la Agenția Servicii Publice, au prezentat rapoartele privind gestiunea financiară pentru anul 2019.  Alte date generale găsiți aici.

La capitolul venituri raportate, 15 din 19 formațiuni politice au raportat venituri de 57 440 890 lei și un sold inițial pe contul partidelor la 01.01.2019 de 33 427 642 lei. Celelalte 4 formațiuni politice (MSPRRM, PPSM, MSPFN, PRSM) au raportat “0” lei.

Dacă este să ne referim la sursele de finanțare ale partidelor politice pentru 2019, acestea au fost: Subvenții de la bugetul de stat: 25 538 757 lei (44%); Cotizații ale membrilor de partid: 22 107 822 lei (38%); Donații din partea persoanelor fizice, inclusiv membri de partid: 9 959 596 lei (17%); Donații din partea persoanelor juridice: 10 000 lei (0,02% incluse la alte venituri); Venituri obţinute de cǎtre partid în urma activităților economice desfășurate: 277 711 lei (0,50 % incluse la alte venituri).

Observăm că, lideri la capitolul colectării cotizațiilor sunt 2 formațiuni care au colectat un cuantum impunător de cotizații: PSRM – 6 300 870 lei din partea a 9 644 de membri unici, PDM – 15 683 220 din partea a 244 membri unici.

Este important de menționat faptul că, au fost raportate și donații sub alte forme din partea a 2 formațiuni (PAS, PN), care nu se includ la balanța raportului: 203 500 lei. Acestea au fost sub formă de bunuri și servicii gratuite sau în condiții mai avantajoase decât valoarea comercială.

La capitolul cheltuieli, 15 formațiuni politice raportează cheltuieli în cuantum de 82 247 667 lei și un sold final pe contul partidelor la 31.12.2019 de 8 620 865 lei.

Ponderea majoră a cheltuielilor a constituit-o cheltuielile în campania electorală pentru alegerile parlamentare 2019 și alegerile locale generale 2019 (47%); cheltuielile pentru presă și materiale promoționale au constituit (28%); cheltuielile pentru locațiunea și întreținerea sediilor (12%), cheltuieli de personal (7%), cheltuieli pentru telecomunicații (2%), cheltuieli pentru deplasări, investiții în bunuri mobile și imobile – câte 1%, alte cheltuieli – 2%.

Mai multe spitale raionale și centre ale medicilor de familie din raioanele Șoldănești, Rezina, Florești, Dubăsari, Criuleni și Căușeni au rămas fără medici din cauza stării de urgență decretată de liderul de la Tiraspol la 17 martie. Aproape 100 de doctori și lucrători medicali au anunțat Biroul Politici de Reintegrare de la Chișinău că nu pot să meargă la lucru din cauza interdicției Tiraspolului. În același timp, angajații din Rezina ai Uzinei Metalurgice din Râbnița circulă fără nicio problemă.

În plină perioadă de pandemie, medicii din regiunea transnistreană rămân singura categorie obligată să respecte regimul de carantină, 14 zile, în cazul în care merg la lucru în instituțiile medicale aflate pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale de la Chișinău. Cu toate acestea, autoritățile constituționale acordă asistență regimului secesionist de pe malul stâng al Nistrului în ce privește posibilitatea să efectueze testele de laborator la Chișinău, deoarece se află în imposibilitatea tehnică de a le realiza.

Potrivit șefilor instituțiilor medicale contactați de reporterii Centrul de Investigații Jurnalistice din Moldova, Tiraspolul își motivează decizia prin faptul că doctorii reprezintă o categorie vulnerabilă la contractarea virusului și o eventuală circulație liberă a lor pe cele două maluri ale Nistrului ar spori pericolul de contaminare a populației din stânga Nistrului.

Rezina–Râbnița. Spitalul Raional Rezina are 17 angajați din Râbnița, „practic toți specialiști de bază”, susține șefa instituției, Nina Postu. Toți aceștia nu pot să vină la serviciu de aproape o lună, din 17 martie, din cauza stării de urgență de regimul de la Tiraspol. Celor 17 medici le-au fost acordate concedii plătite.

„Am încercat să rezolv problema la nivelul Biroului Politici de Reintegrare. Lor li se permite să treacă în această parte, dar ei trebuie să rămână aici. Avem nevoie de un medic chiar să stea aici, restul au copii mici, părinți bolnavi și nu pot să rămână”, ne-a declarat șefa instituției medicale.

Din cauza acestor absențe, adaugă Nina Postu, medicii rămași se descurcă foarte greu. Majoritatea dintre ei stau permanent la serviciu. În cadrul instituției lucrează un singur infecționist responsabil de secția bolnavilor de Covid 19, unde sunt internați trei pacienți. În același timp, așa-zișii grăniceri transnistreni permit să circule liber angajaților Uzinei Metalurgice din Râbnița, precum și ai celor două fabrici de ciment.

Solicitat să se pronunțe pe marginea acestei situații, Biroul Politici de Reintegrare a folosit un limbaj „diplomatic”: „Am recepționat mai multe solicitări din partea diferitor agenți economici în care se solicită libera circulație, pe durata stării de urgență, pe ambele maluri ale Nistrului”.

„Considerăm că limitarea circulației libere este un abuz și confirmăm că anumite subiecte de pe agenda de negocieri nu pot fi excluse din cauza verificării caracterului de sustenabilitate”.

Râbnița–Șoldănești. Spitalul Raional Șoldănești are 14 medici, precum și un felcer și o asistentă medicală care locuiesc la Râbnița. Majoritatea sunt angajați prin cumul și și-au luat concediu plătit. Șeful spitalului, Veaceslav Palii, nu a putut să spună reporterilor dacă cererile subalternilor săi din stânga Nistrului au fost determinate de starea de urgență instituită de administrația separatistă de la Tiraspol sau de propria lor voință.

„Pe moment, avem doi medici dispuși să lucreze până la terminarea carantinei. Medicul de la terapie intensivă este din stânga Nistrului și nu va pleca să își vadă familia până când nu se va termina carantina. Consiliul raional Șoldănești a asigurat-o cu gazdă și produse alimentare”, a precizat doctorul. Actualmente, pe teritoriul raionului Șoldănești există un caz confirmat de COVID19, dar persoane este internată în Spitalul de Psihiatrie din Chișinău și un alt caz suspect.

Camenca–Sănătăuca. Liuba Covali, 46 de ani, locuiește în Camenca, regiunea din stânga Nistrului, și este șefă a Centrului de Sănătate din Sănătăuca, Florești. În dimineața zilei de 17 martie, în momentul în care a trecut punctul de trecere, a fost anunțată de așa-zișii grăniceri ai autorităților nerecunoscute de la Tiraspol că în cazul în care se va întoarce acasă, va fi obligată să respecte regimul de carantină de paisprezece zile.

A decis să rămână la Sănătăuca, motivând că nu poate să lase instituția pe care o conduce în această perioadă de pandemie. „Nu puteam să stau acasă în asemenea condiții”, își explică femeia decizia.

Centrul de Sănătate Sănătăuca deservește trei localități – localitatea omonimă, Napadova și Japca. Odată ajunsă la lucru, medicul a anunțat imediat Biroul Politici de Reintegrare al Republicii Moldova.

Cocieri–Dubăsari. Raisa Spinovschi, primar de Cocieri, a declarat reporterilor că doi medici de familie din localitatea sa locuiesc în Dubăsari, regiunea transnistreană.

„După instalarea posturilor militare pe teritoriul satului nostru, acești doi doctori nu pot să vină la serviciu din cauza că, potrivit părții transnistrene, se află în categoria de risc și ar putea să sporească răspândirea Coronavirusului în regiunea transnistreană”, ne-a relatat primarul. În satul Cocieri, există trei medici de familie. Acum, drept consecință, în acest centru de sănătate a rămas un singur doctor.

„Medicii de la Dubăsari consultă pacienții la telefon, supraveghează telefonic persoanele întoarse din străinătate. Dar când este vorba de cazuri mai grave, apeluri, este un singur medic de familie la aproape 5.000 de locuitori. Doamna are peste 60 de ani, se străduiește să îi examineze pe toți, lucrează mult după program”, ne-a comunicat Raisa Spinovschi.

În afară de Centrul Medicilor de Familie din Cocieri, în aceeași localitate funcționează un centru de asistență medicală urgentă, care are trei angajați și un stomatolog din Dubăsari, care nu poate să vină la serviciu. Cu toate acestea, situația rămâne instabilă. Pe 15 aprilie, o serie de medici din care lucrează la Criuleni

Dubăsari–Criuleni. Potrivit directorului executiv al Asociației Promo-LEX, Ion Manole, medicii din Dubăsari care lucrează la Criuleni au stat inițial în carantină 14 zile și au încercat să revină la lucru, dar au băgați din nou în carantină.

„În baza unei liste agreate de Chișinău cu Tiraspolul au mers la muncă la Criuleni patru zile. Astăzi [15 aprilie] nu au mai fost lăsați să plece din Dubăsari la Criuleni la muncă, fiind din nou plasați în carantină pentru 14 zile. „În momentul în care ei au rugat să fie lăsați să iasă din regiunea separatistă și au spus că vor rămâne la Criuleni până la terminarea epidemiei, li s-a reproșat că nu sunt patrioți ai patriei transnistrene. Adevărații patrioți trebuie să servească patria în asemenea perioade”, ne-a mai spus Ion Manole.

Bender–Anenii Noi. Spitalului Raional Anenii Noi are doi angajați din stânga Nistrului. „Unul dintre aceștia este asigurat cu cazare și hrană, în timp ce cel de-al doilea, angajat prin cumul, este în concediu, deoarece nu poate să vină la serviciu”, ne-a comunicat vicedirectorul spitalului, Alexandru Nastas.

La fel, Centrul de Sănătate Anenii Noi are un angajat din stânga Nistrului, căruia îi va fi oferită cu cazare. La Centrul de Sănătate Varnița, același raion, din cei șase medici de familie, trei sunt din Bender. Toți nu pot să vină la serviciu din cauza stării de urgență instaurată de regimul secesionist de la Tiraspol.

Bender–Căușeni. Spitalului Raional Căușeni are un singur angajat din Bender, medic infecționist, care are nevoie de permis să circule între Bender și Căușeni. „Am depus un demers la Biroul Politici de Reintegrare. Pe moment, doamna se află la Căușeni, a fost asigurată cu cazare”, ne-a declarat Viorel Ceban, vicedirector al Spitalului Raional din același oraș.

Centrul Medicilor de Familie Căușeni are trei angajați din Bender, dintre care doi nu pot să vină la lucru, un doctor și o asistentă medicală. Unul dintre aceștia medic de familie în satul Cârnățeni este locul său de lucru. „Cu sau fără acești medici, avem multe localități care nu au în general medici de familie”, a ținut să ne spună asistenta medicală superioară Dina Cârlig.

Circa 100 de lucrători medicali, interziși la muncă pe malul drept

Biroul Politici de Reintegrare ne-a comunicat că a fost sesizat de autoritățile publice locale și Ministerul Muncii, Sănătății și Protecției Sociale în cazul a 95 de persoane care au fost împiedicate să ajungă la serviciu din cauza regimului de carantină impus de partea transnistreană. Autoritățile de la Chișinău admit că numărul acestor persoane ar putea fi mai mare.

Totodată, reporterii au fost informați că Biroul Politici de Reintegrare nu deține date exacte despre numărul de angajați ai instituțiilor medicale din Zona de securitate, stabiliți cu familiile lor în raioanele de est ale R. Moldova.

Solicitat să comunice măsurile întreprinse pentru deblocarea circulației medicilor, Biroul Politici de Reintegrare ne-a declarat că a solicitat direct părții transnistrene să faciliteze circulația personalului medical în Zona de securitate.

Soluție de avarie: domicilierea „forțată” în dreapta Nistrului

După refuzul părții transnistrene, Biroul de Reintegrare a sesizat participanții la formatul 5+2 și Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Dunja Mijatovici, să se implice în deblocarea situației. În cele din urmă, a fost luată decizia ca personalul medical care activează în Zona de Securitate, dar locuiește în partea stângă a Nistrului să poată fi cazat provizoriu în localitățile unde își are serviciul.

Costurile de cazare și alte aranjamente administrative ale medicilor/personalului medical sunt acoperite cu sprijinul Uniunii Europene, oferit prin Programul Măsuri de Consolidare a Încrederii pe ambele maluri ale Nistrului, implementat de PNUD Moldova.

Reprezentanții spitalelor contactați de reporteri au anunțat că medicii din stânga Nistrului care au decis să lucreze în continuare în perioada stării de urgență au fost de deja cazați și asigurați cu cele necesare de către autoritățile locale. Cazarea medicilor în localitățile în care aceștia activează se face pe principii voluntare, până acum 14 medici din șapte raioane fiind printre beneficiari.

„Aceasta este o soluție provizorie, pentru a asigura accesul cetățenilor la servicii medicale. Nu am renunțat la eforturile de a asigura libera circulație a populației și, în primul rând, a personalului medical pe întreg teritoriul Republicii Moldova”, a declarat viceprim-ministrul Cristina Lesnic.

Trebuie menționat că această acțiune este valabilă doar pentru medicii și lucrării medicali care au decis să rămână pe teritoriul aflat sub jurisdicția Chișinăului.

Arestați pentru că și-au făcut datoria

Amintim că doi locuitori din Molovata Nouă, care lucrează ca șoferi de ambulanță la Spitalul raional Dubăsari, au fost reținuți pe data de 3 aprilie și condamnați la 15 zile de arest de către autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol. În urma multiplelor intervenții din partea Chișinăului, pe 9 aprilie, cele două persoane au fost eliberate din arest.

Asociația Promo-LEX a făcut public acest caz, fapt ce a determinat un pas înapoi din partea Tiraspolului pe aplicarea acestor măsuri. „În timp ce în toată lumea civilizată cadrele medicale sunt apreciate, ajutate şi onorate pentru eforturile lor, în regiunea transnistreană a R. Moldova doctorii hărţuiți, intimidați şi condamnați pentru că doresc să-și continue munca pe timp de epidemie”, se preciza într-un comunicat al asociaţiei.

Mai mult, Promo-LEX a semnalat că începând cu 17 martie, simultan cu decizia Parlamentului de la Chișinău în acest sens, administraţia de la Tiraspol continuă în permanenţă să îngrădească drepturile omului.

Juriștii asociației au apreciat drept nerezonabile sau nejustificate aceste măsurile ale Tiraspol, nici măcar sub scuza de criză epidemiologică. „Obstacolele artificiale şi nejustificate pentru activitatea personalului medical pe timp de criză epidemiologică reprezintă un gest de sfidare a eforturilor de prevenire a răspândirii virusului şi de luptă cu epidemia”, au completat juriștii Promo-LEX în comunicatul lor.

De la începutul pandemiei, Tiraspolul a blocat circulația mai multor categorii de persoane – fermieri, polițiști, angajați ai sistemului penitenciar etc. În urma unor liste agreate în prealabil de Tiraspol, polițiștilor și angajaților penitenciarelor nr. 8 și 12 din municipiul Bender li s-a permis să meargă la serviciu.

După aceeași metodă a fost soluționată problema fermierilor din raionul Dubăsari. Începând cu 28 martie, aceștia au obținut accesul la terenurile lor situate la est de șoseaua Râbnița–Tiraspol în baza acestor liste coordonate cu autoritățile nerecunoscute din stânga Nistrului.

Artcicolul este elaborat în cadrul proiectului „Promovarea Drepturilor Omului în Transnistria”, implementat de Asociația Promo-LEX cu suportul financiar oferit de National Endowment for Democracy. 

Până la 31 martie 2020 doar 19 formațiuni politice din 46 înregistrate la Agenția Servicii Publice, au prezentat rapoartele privind gestiunea financiară pentru anul 2019.  Celelalte 27 nu au prezentat rapoarte. Acestea sunt: PCRM • PPAM • PSM • PLD • MSPSN • PPPUM • PSD • PPȘ • PPNOI • PPFSM • UCM • PE • PPDM • PPMUEM • PNL • PNT • PLDM • PPPM • PCNM • PDA • PP REGIUNILOR • PAD • PP RENASTERE • PLR • PSP • PVP • PC.

Astfel, rata de conformare privind raportarea la CEC a scăzut de la 96% pentru anul 2018, la doar 41% pentru anul 2019.

În total, cele 19 formațiuni politice au raportat: 150077 membri de partid, 120 de filiale/organizații teritoriale, 157 sedii în locațiune, 275 personal încadrat, 9 organizații din care fac parte 5 formațiuni (PLDM, PDM, PAS, PVE, PPCD), “0” sedii proprii.

Analiza mai detaliată a Rapoartelor a scos la iveală o serie de curiozități. Astfel din cei 150 077 membri de partid, 10 547 au plătit cotizații în 2019 și 1697 au făcut donații financiare. Cu toate că, 13 formațiuni (PSRM, PDM, PAS, PPPDA, PN, PL, PPCD, PVE, PPEM, PPPPRM, USB, PUN, PRM) au raportat sedii în locațiune, doar 12 din ele au raportat și cheltuieli pentru acestea. PRM este singura formațiune care nu a raportat cheltuieli pentru locațiunea sediului raportat.

Tot aici constatăm că, deși 10 formațiuni (PSRM, PPPDA, PN, PL, PPCD, PVE, PPEM, USB, PUN, PPSM) au raportat personal încadrat, doar 4 au raportat și cheltuieli pentru aceștia (PSRM, PPPDA, PN, PL).

Deasemenea, deși 5 formațiuni (PDM, PAS, PL, PPCD, PVE) au raportat că sunt membre ale organizațiilor internaționale, doar 2 din ele au raportat cheltuieli pentru cotizația de membru în acestea – PDM și PL.

Instituirea stărilor de urgență, în multe state ale lumii și în Republica Moldova, reprezintă unul dintre mecanismele de bază prin care comunitatea internațională încearcă să facă față pandemiei de COVID-19 și nu poate fi utilizată pentru încălcarea flagrantă a drepturilor omului. Măsurile luate la nivel internațional și național, de multe ori excepționale, sunt orientate spre asigurarea dreptului la viață și la sănătate a cetățenilor, nu spre limitarea acestor drepturi sau spre re-alimentarea unor tensiuni sociale.

Totuși, constatăm cu regret că instituirea Stării de Urgență de către administrația de la Tiraspol, la data de 17 martie 2020, este parte a unor demersuri (geo)politice și utilizată de către liderii transnsistreni drept pretext pentru o serie de acțiuni unilaterale care fac dificilă combateria pandemiei COVID-19. De asemenea, încalcă tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului și care re-tensionează situația în Zona de Securitate. Printre acestea:

• Denaturarea datelor cu privire la contaminarea cu COVID-19 și a datelor cu privire la decesele cauzate de infecția respectivă în regiunea transnistreană;
• Dezinformarea populației din regiunea transnsitreană cu privire la o pretinsă obstrucționare din partea Chișinăului a importului de medicamente destinate regiunii;
• Refuzul de a participa la o reuniune a Grupului de Lucru la nivel de experți în domeniul sănătății;
• Îngrădirea liberei circulații a persoanelor și monitorizarea nesancționată a cetățenilor. Astfel, au fost instituite 18 posturi mobile de control și blocuri de beton în raionul Dubăsari, prin care sunt blocate majoritatea drumurilor care fac legătura dintre localitățile Cocieri și Corjova. De asemenea, au fost instalate ilegal sisteme de monitorizare video pe teritoriul comunei Corjova, din raionul Dubăsari, în lipsa unei coordonări cu Comisia Unificată de Control (CUC);
• Obstrucționarea accesului cetățenilor la serviciile medicale, prin reținerea (eliberarea ulterioară) a doi șoferi de ambulanță în orașul Dubăsari și blocarea accesului la medicul de familie și farmacia din localitatea Cocieri pentru cetățenii din comuna Corjova.

Prin urmare, profund îngrijorate de repercusiunile unor acțiuni nejustificate și iresponsabile ale regimului de la Tiraspol asupra sănătății cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, precum și asupra securității regionale, organizațiile societății civile semnatare solicită mediatorilor și observatorilor din formatul de negocieri ”5+2”:

• Convocarea în regim de urgență a reuniunii formatului ”5+2”, la care să fie discutate acțiunile unilaterale ale administrației de la Tiraspol în contextul Stării de Urgență;
• Instituirea unei Comisii Speciale, formate din reprezentanți ai mediatorilor și observatorilor din formatul de negocieri ”5+2”, care să inspecteze posturile instalate în raionul Dubăsari și situația epidemică/umanitară din Zona de Securitate;
• Organizațiile neguvernamentale insistă ca în grupurile de lucru tematice, precum și în alte platforme de discuții să fie incluse ONG-uri relevante în domeniu în calitate de observatori sau experți;
• Facilitarea accesului cetățenilor la serviciile medicale și tratamentul asigurat de statul Republica Moldova, prin determinarea administrației de la Tiraspol să elimine posturile mobile și alte bariere fizice care obstrucționează libera circulație a persoanelor în Zona de Securitate;
• Finanțarea proiectelor comune din sectorul de sănătate, care vizează combaterea COVID-19, prin instituirea unui obiectiv distinct și finanțat suplimentar al Programului Susținerea Măsurilor de Promovare a Încrederii (V);
• Elaborarea unui set de măsuri, implementarea cărora va face ca părţile să se abţină de la orice acţiuni, care ar încălca flagrant drepturile omului în regiune.

Organizații semnatare:

• IDIS ”Viitorul”
• Asociația pentru Politică Externă
• Centrul de Investigatii Jurnalistice
• Transparency International Moldova
• Institutul de Politici Publice
• Asociația Promo-LEX
• Institutul de Politici și Reforme Europene
• Amnesty International Moldova
• Comunitatea WatchDog.MD

Organizațiile societății civile regretă discuțiile președintelui Republicii Moldova cu președintele Curții Constituționale cu privire la o cauză examinată de Curtea Constituțională. De asemenea, suntem îngrijorați că președintele Curții Constituționale a încercat să se justifice în fața președintelui țării și și-a exprimat opinia cu privire la cauza examinată până la emiterea hotărârii Curții. Un asemenea comportament știrbește grav imaginea Curții Constituționale. Solicităm plenului Curții Constituționale să ia o decizie cu privire la această situație și să adopte măsurile care se impun pentru a preveni astfel de situații în viitor. De asemenea, solicităm Președintelui Republicii Moldova, Igor DODON, să înceteze orice acțiuni de ingerință în activitatea Curții Constituționale

La 2 aprilie 2020, Guvernul Republicii Moldova și-a asumat răspunderea pentru adoptarea Legii nr. 56 privind instituirea unor măsuri de susținere a cetățenilor și a activității de întreprinzător în perioada stării de urgență și modificarea unor acte normative. Mai mulți deputați au sesizat Curtea Constituțională (sesizările nr. 49a/2020, nr. 51a/2020, nr. 52a/2020 și nr. 53a/2020). Acestea contestă, printre altele, la constituționalitatea prevederilor legii care se referă la modificarea politicii bugetar-fiscale prin introducerea unui alt mecanism de calculare a taxelor locale pentru extragerea resurselor minerale utile, prelungirea înlesnirilor la vânzarea produselor din tutun și schimbarea modului de percepere a accizelor în activitatea magazinelor duty-free. La 9 aprilie 2020 Curtea Constituțională a admis sesizările, stabilind examinarea acestora în fond pentru astăzi, 13 aprilie 2020 și decis suspendarea acțiunea întregii Legii nr. 56.

La 10 aprilie 2020, președintele Republicii Moldova a declarat în cadrul unei emisiuni (minutul 3:02) că a discutat cu dl Vladimir ȚURCAN, președintele Curții Constituționale, detalii cu privire la decizia Curții din 9 aprilie 2020. Președintele Igor DODON a declarat că a cerut detalii Președintelui Curții Constituționale cu privire la acest caz, iar ultimul ar fi răspuns că patru judecători constituționali ar fi votat pentru decizia respectivă, iar dânsul ar fi formulat o opinie separată și că ar fi adus argumente că legea contestată este constituțională. În textul deciziei din 9 aprilie 2020 nu se face vreo mențiune despre cum au votat judecătorii Curții Constituționale sau existența opiniei separate. La începutul ședinței de astăzi, făcând referință la unele reacții în spațiul public cu privire la decizia din 9 aprilie 2020, Președintele Curții Constituționale a anunțat despre abținerea sa de la examinarea sesizărilor sus-menționate. Plenul Curții a admis declarația de abținere a judecătorului Vladimir ȚURCAN și respectiv ședința Curții a continuat în lipsa acestuia.

În context, este regretabil că Președintele Republicii Moldova Igor DODON folosește atribuțiile prevăzute de Constituție pentru a discuta cu Președintele Curții Constituționale cu privire la cauzele care sunt în examinare, iar Președintele Curții Constituționale acceptă să informeze Președintele Republicii Moldova despre acestea și să justifice pentru acțiunile pe care le-a luat. Astfel de acțiuni, coroborat cu suspiciunile de numire pe criterii politice a unor judecători ai Curții Constituționale, sunt contrare prevederilor legale și știrbesc din imaginea și încrederea în activitatea Curții Constituționale. Comunicarea judecătorilor constituționali cu părțile și alți actori interesați privind cauzele pendinte este inadmisibilă în orice stat democratic, constituind o ingerință în activitatea Curții Constituționale. Mai mult, în cazul judecătorilor obișnuiți, în Republica Moldova un astfel de comportament poate duce chiar și la demiterea magistratului.

Organizațiile semnatare solicită:

1. Președintelui Republicii Moldova să înceteze orice acțiune de subminare a independenței Curții Constituționale, precum și orice ingerință în activitatea Înaltei Curți.
2. Plenului Curții Constituționale să ia o decizie cu privire la această situație și să adopte măsurile care se impun pentru a preveni situații similare pe viitor.

Organizații semnatare:

• Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM),
• Institutul de Politici și Reforme Europene (IPRE),
• Asociația Promo-Lex,
• Comunitatea „WatchDog.MD”,
• Transparency International Moldova (TI-Moldova),
• Centrul de Politici și Reforme (CPR),
• Asociația pentru Democrație Participativă (ADEPT).

Apelul este disponibil AICI.

Organizațiile neguvernamentale au devenit o amenințare la adresa grupului de persoane care controlează economic, administrativ și politic 11% din teritoriul Moldovei. Regimul secesionist de la Tiraspol a blocat în 2015 orice acces în Transnistria pentru Asociația Promo-LEX. La cinci ani, după deschiderea de dosare penale reprezentanților Promo-LEX de către KGB-ul local, ne-am propus să aflăm situația și atmosfera în care își desfășoară activitatea organizațiile neguvernamentale în regiunea transnistreană a R. Moldova.

Centrul informativ și de asistență juridică „Apriori” din Tiraspol a devenit o ultimă redută a societății civile în stânga Nistrului. Apriori este singura organizație din regiune asupra căreia au fost aplicate prevederile Legii despre organizațiile „necomerciale” de inspirație rusească.

Activitatea „Apriori”, la fel ca cea a Promo-LEX, se află sub lupa groasă a KGB-ului local. Cele două organizații au devenit țintele serviciului secret, deoarece încurajează, informează și apără locuitorii regiunii atunci când drepturile lor sunt încălcate.

Cazul Apriori

Larisa Kalik, 22 de ani, jurnalistă din Tiraspol, a fost nevoită să plece din Moldova după lansarea în decembrie 2019 a volumului „Anul tinereții” despre experiența tinerilor în pretinsa „armată transnistreană”.

„Inițial, prin decembrie [angajații KGB-ului], au sunat-o pe mama mea. Au mers la școala în care am învățat și au cerut o caracteristică de la directoare”, îmi relatează tânăra dezinvolt comunicarea cu angajatul kaghebeului local. După o lună, în ianuarie, a fost căutată ea însăși la telefon de un bărbat care s-a prezentat drept ofițer al aceluiași temut serviciu de securitate.

„I-am cerut să îmi spună numele și gradul militar. Mi-a răspuns că poate să îmi ofere aceste detalii doar în cadrul unei întrevederi. La o săptămână, mi-a dat din nou telefon și i-am spus că nu sunt la Tiraspol.” Tânăra a contractat serviciile unui avocat care îi spune, de fapt, „ce ar putea să i se întâmple”. Nu vrea să vorbească despre asemenea detalii, sperând că nu va ajunge la ele. În Transnistria, KGB-ul poate să efectueze urmărirea penală în cazul unor cauze penale deschise pentru separatism, extremism etc. Prin urmare, persoanele urmărite de acest serviciu au dreptul la apărare, care poate să fie oferită doar de un avocat.

Cazul Larisei apare probabil ca o lecție pentru colegii săi și pentru activiștii care militează pentru drepturile omului în Transnistria. Colegii ei mi-au spus doar că „a fost scoasă din Transnistria” / «её вытащили», voind fie probabil să o protejeze, fie să dea de înțeles că nu au nimic în comun cu ea.

Prin publicarea mărturiilor celor 12 tineri, jurnalista a vrut ca oamenii să vorbească și să reflecteze la „armata transnistreană”. Discuțiile au fost organizate în cadrul „Clubului 19”, un forum al organizației neguvernamentale „Apriori” din capitala regiunii. „La Tiraspol, s-au adunat destul de mulți oameni. Am mai organizat discuții la Dubăsari și Râbnița în cadrul aceluiași “Club 19”. Majoritatea participanților au consimțit problemele semnalate, dar au fost desigur și voci contestatare.”

Asociația Promo-LEX de la Chişinău asociază serviciul militar în regiunea transnistreană cu „privarea ilegală de libertate, manifestată prin detenție în unitățile paramilitare din estul R. Moldova”. Eschivarea de la acest „serviciu militar” este sancționată cu amendă de aproximativ 600 de dolari sau cu până la doi ani de închisoare. Forumul „Clubul 19” a apărut mai întâi în cadrul Apriori, la Tiraspol, cu susținerea organizației cehe „People in need”. Ulterior, a fost extins geografic la Dubăsari și Râbnița.

„Între aceste structuri nu există nicio subordonare și nicio obligație reciprocă. Reprezentanții platformelor colaborează colegial la organizarea discuțiilor publice”, a precizat directorul organizației, Evgheni Dunaev. Forumul a fost denumit după articolul 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării. Acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.

Interesul kaghebiștilor față de membrii organizației a crescut în funcție de ritmul în care activiștii publici și jurnaliștii și-au diversificat activitatea, pe măsură ce au „atins” problemele și subiecte „interzise”. „Acum șase ani, KGB-ul au racolat / razrabatovali un student din anul întâi al Universității din Tiraspol ca să îl infiltreze în organizația noastră. Tânărul participa activ la discuțiile noastre, iar noi l-am angajat ca jurnalist”, relatează Evgheni Dunaev.

„Băiatul șovăia și, în una din zile, l-au invitat într-un birou la universitate și l-au speriat. I-au spus că dacă nu va dori să colaboreze cu ei, nu va susține sesiunea și, astfel, va ajunge în armată, iar acolo se știe ce se întâmplă cu oamenii.” „Misiunea lui era să spioneze colegii noștri și să raporteze. Trebuia să afle parola poștei noastre electronice. Au început să facă presiuni asupra lui, sunete chinuitoare și, în cele din urmă, băiatul a cedat… Ne-a divulgat misiunea lui.”

Apriori este singura organizație neguvernamentală din Transnistria asupra căreia a fost aplicată Legea despre organizațiile necomerciale – o lege de inspirație rusească, adoptată în 2018, care prevede închiderea organizațiilor sprijine din afară, care organizează discuții publice. În stânga Nistrului nu funcționează Legea despre 2%, adoptată recent de Parlamentul R. Moldova, și nu există donatori interni pentru organizațiile neguvernamentale. În noiembrie 2018, procuratura transnistreană a organizat primele verificări la Centrul „Apriori” și a stabilit că „face politică” prin activitățile sale.

„Conform aceleiași legi, la jumătate de an, procurorii urmau să efectueze alte verificări și să înainteze alte acuzații, ceea ce nu s-a întâmplat. Pentru a închide organizația, mai e nevoie de un  control”, ne-a spus juristul Apriori, Stepan Popovski.

Cu toate acestea, subliniază Evgheni Dunaev, Apriori continuă să militeze pentru drepturile omului și să acorde asistență juridică celor care au probleme cu regimul mai mult pe bază de voluntariat. „Organizația ar putea să primească granturi din afară. Numai că odată cu aceasta cresc riscurile să fie închisă mai devreme.” Autoritățile secesioniste au interzis de asemenea orice relație a Apriori cu organizațiile neguvernamentale care militează pentru drepturilor omului.

Cazul Asociației Promo-LEX

Asociația Promo-LEX din Chișinău este interzisă oficial în Transnistria din 2015. Așa-zisul Comitet al securității de stat a deschis „anchetă penală împotriva Promo-LEX pentru pretinse „acțiuni menite să întrerupă procesul de negocieri 5+2” și pentru „acțiuni subversive împotriva statalității transnistrene”.

„Nu sunt clare acuzațiile și nici nu ne-au fost comunicate. Am încercat să facem uz de normele și procedurile locale pentru a ne apăra drepturile și interesele lezate, însă nu am reușit. Regimul de la Tiraspol nu a vrut altceva decât să ne țină departe de această regiune”, spune directorul de program al Asociației, Alexandru Postica.

Regimul separatist de la Tiraspol a început să urmărească activitatea Promo-LEX și să creeze obstacole de prin 2007. Membrii asociației au realizat că este mai eficient să contribuie la edificarea și consolidarea sectorului neguvernamental în Transnistria. „În această zonă, unde nu există presă independentă, unde nu există acces liber pentru diplomați, jurnaliști, avocați, doar organizații autentice locale ar fi capabile să facă față unui număr atât de mare de cazuri de încălcare a drepturilor omului”, observă Postica.

Pornind de la aceste convingeri, Promo-LEX a organizat în 2006–2008 Forumul organizațiilor neguvernamentale din Transnistria. „În plus, timp de cinci ani [2006–2011] am organizat numeroase activități de informare și instruire, inclusiv de finanțare pentru organizațiile locale.

Am acordat asistență juridică localnicilor în instanțele judecătorești locale, în cele naționale și internaționale”, evocă Ion Manole, directorul executiv Promo-LEX.

În paralele, KGB-ul local a demarat o campanie denigratoare împotriva asociației, recurgând la amenințări împotriva partenerilor și beneficiarilor organizației. „În 2007 serviciul de securitate din regiune i-a convocat pe toți participanții forumului într-o sală. Militarii i-au anunțat că în cazul în care vor continua să participe la activitățile noastre, ar putea să aibă probleme.”

Drept consecință, adaugă Manole, organizațiile neguvernamentale care au rămas în Transnistria au fost obligate să renunțe la activitățile ce vizează drepturile omului și la promovarea valorilor democratice. Ele au fost constrânse să opteze pentru activități „caracteristice ONG-urilor”, precum cele umanitare, sociale, ecologice și să colaboreze cu regimul. „Fiecare organizație din regiune are un curator, un agent al KGB-ului local, care vizitează periodic organizația și discută cu persoanele implicate.”

La rândul lor, donatorii au acceptat, relevă Manole, această condiție. Marea lor majoritate au refuzat să susțină activități despre drepturile omului, acceptând jocul administrației de la Tiraspol. „Drept consecință, locuitorii au rămas fără un scut de apărare într-o regiune izolată, unde drepturile omului nu sunt nici cunoscute, nici promovate și, mai mult, nu pot fi apărate.

O platformă de discuții pentru identificarea soluțiilor

Juristul Asociației Apriori, Stepan Popovschi, susține că acțiunile autorităților de la Chișinău nu sunt nici pe departe suficiente pentru a asigura un mecanism eficient pentru apărarea drepturilor omului în Transnistria.

„Modificările la Legea justiției privind dreptul reclamanților din Transnistria de a se adresa în instanțele R. Moldova este o jumătate de măsură. La ce legi trebuie să facă referință reclamantul din stânga Nistrului atunci când se adresează într-o judecată din R. Moldova?”, întreabă avocatul.

„El este obligat să facă trimitere la legile Moldovei, însă Guvernul de la Chișinău nu asigură funcționarea lor pe teritoriul Transnistriei”. Prin urmare, autoritățile de la Chișinău ignoră faptul că cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului se află, de fapt, în situații diferite. Aceeași abordare în problema apărării juridice este una discriminatorie pentru oamenii din raioanele de est ale R. Moldova.

„Atitudinea Guvernului Moldovei față de asigurarea drepturilor omului în Transnistria contravine și poziției CEDO, și anume „obligația de a nu ține cont de actele entităților de fapt este departe de a fi absolută”.

În situația în care circa jumătate de milion de oameni nu au mijloace juridice de apărare, avocatul Popovski insistă pe ideea de a forma o instanță cu prerogative speciale, la Chișinău, care ar funcționa după principiul Curții Europene a Drepturilor Omului.

La rândul său, Ion Manole pledează pentru o platformă „în care autoritățile, experții și cei interesați să caute soluții”: „Tendința Promo-LEX de a merge cu dosarele la CEDO, adaugă el, se explică prin speranța că numărul tot mai mare de cazuri examinate și al hotărârilor va determina autoritățile constituționale, societatea civilă și partenerii internaționali să înțeleagă complexitatea problemelor cu care se confruntă locuitorii din această regiune”.

„Cele mai mari așteptări, ale mele personale în acest caz, subliniază Manole, au fost legate de implicarea eficientă a Misiunii OSCE din Moldova. OSCE ar fi putut să joace un rol activ și decisiv în acest proces. Din păcate, nici autoritățile constituționale și nici actorii relevanți nu sunt deranjați de aceste aspecte relatate de locuitorii regiunii. Impunitatea în Transnistria rămâne confortabil la ea acasă și se simte foarte bine”.

Artcicolul este elaborat în cadrul proiectului „Promovarea Drepturilor Omului în Transnistria”, implementat de Asociația Promo-LEX cu suportul financiar oferit de National Endowment for Democracy. 

Asociația Promo-LEX a prezentat astăzi, 10.04.2020, Opinia scrisă ca răspuns la Solicitarea Curții Constituționale din 27 martie curent, privind sesizarea Curții de către un grup de deputați (Sesizarea nr. 47a) pentru verificarea constituționalității unor prevederi din Hotărârea Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 privind declararea stării de urgență, precum și a unor prevederi legale noi introduse în Legea nr. 12/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, care în opinia autorilor sesizării, presupun ”practic acordarea tuturor autorităților centrale atribuții nelimitate, neprevăzute expres de lege”.

Promo-LEX subliniază – condițiile de funcționare și atribuțiile organelor statului sunt supuse schimbării în cazul instituirii stării de urgență, totuși, măsurile aplicate trebuie să fie proporționale scopului urmărit și să nu admită arbitrariul. Din acest motiv, dar și în scopul protejării cetățenilor Republici Moldova împotriva arbitrariului, includerea unei liste exhaustive a măsurilor ce pot fi aplicate în cazul declarării stării de urgență este unica soluție posibilă și imperios necesară, îndeosebi în domeniul reglementat de Legea 212/ 2004.

În această ordine de idei, Promo-LEX nu contestă oportunitatea operării anumitor modificări legislative legate de situația excepțională, dar nu poate accepta edificarea unui cadru normativ vag care ar putea pune în pericol respectarea drepturilor omului.

În baza analizei efectuate, precum și reieșind din experiența Promo-LEX, Asociația consideră că expresiile introduse de legiuitor în textul de lege (și contestate de autorii sesizării): “aplicarea altor măsuri necesare” și “exercită alte atribuții necesare”, nu oferă subiectului de drept o garanție expresă asupra respectării drepturilor și libertăților sale. Mai mult, lipsesc pe fiecare om de posibilitatea cunoașterii îndatoritor în contextul situației de urgență suprapusă cu atribuții incerte oferite autorităților. În consecință, din punctul de vedere Promo-LEX acestea sunt contrare dispozițiilor generale constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Promo-LEX consideră că în situații excepționale, se sugerează mai degrabă facultatea legiuitorului de a completa cadrul legislativ în dependență de evoluțiile sociale, cu prevederi noi, exprese, menite să reglementeze aparențele legate de restrângerea unui drept definit.

Suplimentar, Promo-LEX atrage atenția asupra faptului că Parlamentul nu era în drept să aprobe modificările legii în ziua care face parte din perioada stării de urgență, iar Președintele nu avea dreptul să promulge modificările respective cu punerea în aplicare imediată a acestor modificări începând cu 17 martie 2020.

Opinia integrală poate fi accesată mai jos:

Pentru mai multe informații, contactați:
Inga Stegarescu, Ofițer de presă al Asociației Promo-LEX
GSM: 069 26 96 84;
E-mail: [email protected]

În acest an, marcăm 11 ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009, când peste 600 de persoane au fost maltratate, reținute și bătute cu cruzime, nu au beneficiat de o justiție independentă și echitabilă, au fost  deținute în condiții inumane, fără apă și mâncare. În acele zile de groază, cel puțin cinci persoane și-au pierdut viața în condiții suspecte. Totuși, statul și-a asumat doar un singur deces.

Organizațiile semnatare consideră dosarul 7 aprilie unul EȘUAT. Toate persoanele cu funcție de răspundere au fost achitate sau scoase de sub urmărire penală. Toți torționarii au scăpat basma curată.

Reamintim că oficial au fost înregistrate și examinate, în special de Procuratura militară Chișinău și Procuratura mun. Chișinău, 108 sesizări cu privire la infracțiuni comise de factori de decizie și ofițeri de poliție. În 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat din materiale apărute în presă sau din declarații. În 71 de cazuri au fost pornite dosare penale, dintre care, 42 pentru tortură și 19 pentru exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat Moldova în 8 cauze, cu referire la dosarul 7 aprilie 2009, iar alte peste 40 de cereri cu sunt în curs de examinare.

Organizațiile semnatare sunt îngrijorate că după 11 ani de la evenimentele din aprilie 2009, persoanele cu funcții de răspundere au continuat să dețină funcții de conducere în cadrul diferitor instituții pentru că au beneficiat de impunitate sau au fost achitate de către instanțele de judecată.

Considerăm că organele de urmărire penală și ale procuraturii nu au depus eforturile necesare pentru aducerea în fața justiției a celor responsabili, iar ca efect instanțele de judecată nu i-au condamnat din varii motive. Organizațiile semnatare CONDAMNĂ inacțiunea statului de a deferi justiției vinovații de comiterea actelor de tortură și relelor tratamente din cadrul evenimentelor din aprilie 2009 și ignorarea constantă a victimelor torturii.

Constatăm cu regret că mai mulți funcționari își continuă activitatea în instituțiile în care au activat anterior, au fost promovați sau activează în alte instituții de stat.

Regretăm că sute de victime ale torturii au rămas traumatizate pe viață și nu au primit nici un suport real din partea statului, cu excepția unor compensații bănești, incomparabil de mici față de prejudiciul cauzat. Legea nr 137 (2017), cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor este ineficientă și nulă, fără mecanisme de implementare, iar Comentariul General Nr 3 (2012) al Comitetului ONU împotriva torturii la art. 14 al Convenției ONU împotriva torturii a fost și este ignorat.

Este inadmisibil că multiplele obligațiuni internaționale ale Republicii Moldova în vederea „toleranței zero” față de tortură rămân a fi violate până în prezent, indiferent de multiplele recomandări publicate în diverse rapoarte în fiecare an.

Organizațiile semnatare amintesc autorităților că într-un stat de drept justiția este o prioritate. Autoritățile trebuie să-și îndeplinească obligațiile dictate de documentele internaționale în domeniul drepturilor omului pe care le-au semnat, dar și cele naționale menite să asigure tuturor persoanelor drepturi egale.

Dosarul 7 APRILIE 2009 a fost ignorat până în acest moment de toate guvernările și poate crea precedente periculoase!

SOLICITĂM autorităților RM următoarele:

• CEREM publicarea informației privind funcționarii de stat asupra cărora planează suspiciuni și alegații cu privire la tortură și rele tratamente, produse în cadrul evenimentelor din aprilie 2009, dat fiind faptul că tortura sau acuzațiile de tortură constituie o infracțiune gravă, incompatibilă cu funcția de stat.
• Cerem o dovadă clară a aplicării în practică a decralației toleranței ”zero” față de tortură! Nu mai acceptăm declarații goale, care rămân doar pe hârtie!
• CEREM adoptarea și implementarea tuturor măsurilor legislative, instructive și organizaționale cu privire la eradicarea completă a fenomenului torturii, tratamentului inuman sau degradant.
• Amintim autorităților că victimele torturii au drepturl la Reabilitare! Faceți ca acest drept să devină o realitate! Cerem crearea condițiilor pentru reabilitarea efectivă și eficientă a victimelor torturii, cu respectarea prevederilor Comentariului General Nr 3 al Comitetului împotriva torturii la art. 14 al Convenției ONU. Acest document ghidează foarte clar DE CE și CUM trebuie să se implementeze art. 14 al Convenției de către Statele părți.
• Cerem ca autorităţile să prezinte Scuze publice, în special Președintele Republicii Moldova, față de fiecare cetățean, care a suferit direct sau indirect în timpul evenimentelor dramatice și ilegale din aprilie 2009.

Organizațiile semnatare (lista pentru semnare este deschisă)

• Amnesty International Moldova
• RCTV Memoria
• Promo LEX
• Centrul de Investigatii Jurnalistice
• Ambasada Drepturilor Omului
• Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM)
• Asociatia Presei Independente (API)
• Transparency International Moldova
• Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului