Potrivit informațiilor oferite de avocații reclamanților, au fost identificate, cel puțin, 428 de persoane responsabile de încălcarea drepturilor omului în stânga Nistrului, dintre care 404 sunt reprezentanți ai administrației de facto de la Tiraspol, iar 24 ai autorităților constituționale.

Unele dintre aceste persoane, nu mai fac parte din cadrul administrației de facto de la Tiraspol, însă responsabilitatea acestora pentru violarea drepturilor omului rămâne la fel de mare.

Deși în infografic este prezentat numărul de hotărâri în care au fost implicate aceste persoane, numărul de încălcări ale Convenției poate fi și mai mare.

În infograficul de mai jos se regăsesc persoanele, numele cărora figurează cel mai mult în hotărârile CtEDO, prin care a fost constatată încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Numărul real de persoane responsabile este mult mai mare.

Lista persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană din perspectiva hotărârilor CtEDO, pronunțate în:

• 2004 – 2017: https://bit.ly/3sHUvI2
• 2018: https://bit.ly/3rdWIun
• 2019: https://bit.ly/3c0lHLi
• 2020: https://bit.ly/3kCoCOr
• 2021: https://bit.ly/37WdnxZ

La 22 martie 2022, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a pronunțat hotărârea sa în cazul Cosovan v. Moldova, prin care a recunoscut violarea Articolelor 3 și 5 din Convenție de către Republica Moldova, fapt care indica asupra existenței în continuare a problemelor sistemice. Cazul reclamantului Serghei Cosovan, prin gravitatea sa, a scos in evidență două din cele mai grave probleme: utilizarea nejustificată a arestului preventiv și calitatea asistenței medicale din penitenciare, care pune în pericol sănătatea și viața deținuților.  Pe acest caz, a fost admisă de către Curte intervenția European Prison Litigation Network în calitate de terță parte pe dosar, care a prezentat argumentele sale privind necesitatea echivalării îngrijirilor medicale acordate deținuților cu cele disponibile în sistemul public de sănătate.

Plângerea reclamantului adresată Curții

Cauza se referă la reținerea și arestarea nejustificată a reclamantului[1] în baza unei acuzații de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 Cod Penal (abuz în serviciu) și art. 190 Cod Penal (escrocherie). Astăzi, nu există o sentință definitivă și irevocabilă care să constate vinovăția lui Cosovan Serghei în cele încriminate.

La 29 septembrie 2017, Judecătoria Chișinău a admis demersul procurorului și a dispus aplicarea arestului reclamantului pentru 30 de zile în Penitenciarul nr.13. La 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Chișinău, a menținut încheierea de arest. Odată cu plasarea reclamantului în arest în Penitenciarul nr.13, iar ulterior în Penitenciarul nr.16-Pruncul (cu statut de spital), în lipsa unor îngrijiri medicale adecvate în detenție starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit considerabil. După o perioadă de detenție, reclamantului i s-a stabilit diagnoza ciroză hepatică deja în faza terminală, însotita de o serie de complicații extrem de serioase (indicatorul de supraviețuire – Child-Pungh C^[1]). În pofida nenumăratelor cereri, apeluri ale organizațiilor internaționale Organizația Mondială Împotriva Torturii (OMCT), Amnesty International, Avocatului Poporului, sesizarea de urgență a Curții Europene, dar și a probelor documentare care dovedeau starea gravă în care se afla reclamantul, arestul reclamantului era prelungit în nenumărate rânduri. Instanțele invocând anumite riscuri în abstract, s-au bazat în esență pe aceleași motive, utilizând unele formule copy/paste din actele judiciare precedente.

După recuzarea de către procuror a judecătorului pe caz care a aplicat și a prelungit arestul,  la 24 aprilie 2018 Judecătorul care a preluat dosarul dispune modificarea măsurii arestul preventiv în arest la domiciliu, invocându-se motive de sănătate. La ieșirea din Spitalul–Penitenciar nr.16, reclamantul este reținut de către colaboratorii Direcției de Poliție a mun. Chișinău în baza unui proces-verbal de reținere in care se invocă un nou capăt de acuzare și îl plasează în Izolatorul de Detenție Provizorie de pe strada Tighina 6, ignorând încheierea de plasare în arest la domiciliu. Ulterior, în timp ce exista deja o măsură aplicată în privința reclamantului– arestul la domiciliu, se aplică în paralel o altă măsură – arestul preventiv, care este succesiv prelungit și menținut de completul de judecători de la Curtea de Apel Chișinău.

Abia la 18 noiembrie 2019, în stare extrem de gravă, după ce a fost emisă sentința de condamnare (care a fost ulterior casată de Curtea Supremă de Justiție), instanța dispune eliberarea reclamantului în legătură cu boala gravă care împiedică executarea sentinței în temeiul art.95 CP.

Deoarece starea de sănătate în detenție s-a agravat iremediabil, la 25 martie 2021, reclamantul a decedat în spitalul Sfânta Treime din mun. Chișinău.

În cererea sa de la Curte, reclamantul a invocat încălcarea dreptului garantat de Articolul 5 al Convenției prin aplicarea nejustificată și succesivă  a arestului; Articolul 2 al Convenției prin omisiunea statului de a-i proteja viața prin imposibilitatea de a recurge la un transplant de ficat aflându-se în detenție; Articolul 3 al Convenției prin neacordarea în timpul detenției a asistenței medicale și a tratamentului complex adecvat maladiei de care suferea.

Concluziile Curții Europene pentru Drepturile Omului

ARTICOLUL 3 – autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a preveni suferința reclamantului care a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent unei detenții.

Curtea a scos în evidență următoarele probleme sistemice:

1. Cu referire la calitatea asistenței medicale: În ceea ce privește calitatea îngrijirilor și asistenței medicale acordate în detenție, Curtea reține mai întâi că spitalul Penitenciar nr.16, în care reclamantul a primit o parte semnificativă a tratamentului medical, nu a fost acreditat oficial de către autoritățile ca instituție medicală. Curtea consideră, totuși, că dincolo de acreditarea formală, important este dacă, în practică, instituția a fost capabilă să ofere îngrijiri medicale cerute de starea pacienților săi. Astfel:

• Curtea a constatat că anumite proceduri medicale au fost prescrise, însă nu au fost pe deplin urmate (în special, numărul și periodicitatea tratamentelor prescrise în decizia comisiei medicale din 27 martie 2018). Pentru a justifica nerespectarea schemelor de tratament, Guvernul a adus în fața Curii argumentul, precum că: medicii din penitenciar trebuie să reacționeze la orice modificare a stării de sănătate a reclamantului, mărind sau micșorând doza și tratamentul cu medicamente. Curtea însă, susține că nu ar avea niciun motiv să se îndoiască de realitatea unei astfel de nevoi de a reacționa la schimbările în starea de sănătate a reclamantului. Cu toate acestea, nu este clar cum medicii de la spitalul Penitenciar nr. 16, ar putea să facă o asemenea evaluare și să modifice schema de tratament acordat reclamantului, având în vedere absența unui medic hepatolog în această instituție.
• Vizita la un hepatolog, întârziată cu aproape patru săptămâni.

2. Cu referire la principiul echivalenței tratamentului medical în penitenciare cu cel din afara sistemului: Curtea consideră că, în cazul în care un anumit tratament medical este disponibil în afara penitenciarului, tratamentul medical cerut de starea unui deținut nu trebuie refuzat sau efectuat doar parțial, din motivul că nu ar exista un astfel de tratament (sau medic specialist) în penitenciar sau să se invoce deficitul de resurse. În legătură cu aceasta, Curtea a constatat următoarele:

• Medicii au prescris supravegherea reclamantului de către un hepatolog începând cu 2 martie 2018. ANP a informat avocații reclamantului că acesta a fost consultat de un hepatolog de cinci ori pe parcursul întregului an 2018.
• Prescripția medicală făcută la 13 iunie 2018, de a transfera reclamantul într-o unitate subordonată Ministerului Sănătății, a fost executată abia în iunie 2019. Întrucât această prescripție a fost făcută de cea mai înaltă autoritate medicală din cadrul ANP, care era evident conștientă de tipurile de tratament disponibile în penitenciar, putem concluziona că, cel puțin la acea dată, reclamantului nu i se acorda tratament medical cerut de starea sa.
• Reclamantul nu a avut încredere în medicii penitenciarului, refuzând să efectueze unele analize și solicitând ca acestea să fie efectuate de instituții medicale acreditate. Mai mult, Curtea constată că administrația penitenciarului trebuia să organizeze transportul și paza fiecărui deținut tratat în spitalele publice, ceea ce creează complicații logistice și posibil financiare.
• Curtea constată absența independenței medicilor penitenciarului. Curtea susține că, potrivit Guvernului, serviciile medicale deținuților sunt furnizate în bază de contract (ceea ce rezultă din faptul că deținuții nu sunt acoperiți de sistemul de asigurări obligatorii de asistență medicală (OAM)). Acest fapt implică din nou costuri suplimentare pentru penitenciar (Curtea făcând referință la dovada achitării de către ANP a asistenței medicale într-un spital public). Astfel, Administrația penitenciarului a avut motive să limiteze accesul la tratamentul medical oferit deținuților în afara penitenciarului, iar această situație ar putea crea un conflict de interese pentru medicii penitenciarului, ceea ce nu ar trebui să existe. În acest sens, Curtea invocă faptul că Comitetul Împotriva Torturii a îndemnat Guvernul Republicii Moldova să transfere responsabilitatea pentru serviciul medical din sistemul penitenciar către Ministerul Sănătății. În plus, Consiliul național împotriva torturii a remarcat în mod expres absența independenței medicilor penitenciarului față de administrația penitenciarului ca fiind o problemă.

3. Incompatibilitatea prelungirii succesive a arestului cu starea reclamantului și a tratamentului diferențiat între persoanele arestate preventiv și cele condamnate privind eliberarea pe motiv de boală gravă.

• Curtea reține că, potrivit Ordinului nr.331, motivul incompatibilității stării medicale a unei persoane cu detenția este pericolul pentru viața acesteia sau incapacitatea acesteia de a desfășoară activități zilnice în timpul detenției. În acest sens, Curtea constată că, în pofida faptului că o instanță națională a recunoscut că boala reclamantului se afla în stadiul terminal, prezentând un pericol pentru viața sa, acesta a mai fost ținut în detenție pentru încă 17 luni.
• Curtea, în sensul articolului 3 și în împrejurările cauzei lui Serghei Cosovan, nu vede nicio justificare pentru a distinge între o persoană condamnată printr-o hotărâre definitivă și una arestată preventiv, atunci când este vorba de suferința cauzată de detenția incompatibilă cu starea medicală a persoanei respective. Nici instanțele naționale, nici Guvernul în observațiile lor, nu au oferit vreo explicație satisfăcătoare pentru o astfel de diferență de tratament. De fapt, o astfel de diferență poate fi discriminatorie (Curtea a făcut trimitere la decizia Consiliului Pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității (CPEDAE)).

Amintim că anume în caz lui Serghei Cosovan, pentru prima dată s-a ridicat problema discriminării pe criteriul statutului procesual a deținuților. La 10 octombrie 2018, Consiliul Pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării (CPEDAE), a constatat că există o diferență de tratament între persoanele arestate preventiv și persoanele condamnate în partea ce ține de posibilitatea de a beneficia de măsurile de protecție aplicabile persoanelor condamnate care suferă de boli grave.

ARTICOLUL 5.3 –  motivele invocate de instanțele naționale pentru detenție reclamantului, nu au fost suficient întemeiată pe dovezile din dosar, iar prelungirea detenției nu a fost convingător demonstrată.

• Curtea a constatat că instanțele naționale nu au indicat în baza căror probe și-au întemeiat concluziile lor cu privire la gravitatea riscurilor invocate pentru detenția reclamantului.
• Curtea reține că, prin demararea unor investigații penale separate asupra diferitelor episoade ale aceleiași infracțiuni încriminate, procuratura a reușit să eludeze încheierea judecătorească prin care a fost înlocuit arestul preventiv cu cel la domiciliu. Curtea consideră că divizarea artificială a unei cauze penale în mai multe cauze penale separate în vederea obținerii de avantaje procedurale inechitabile sau pentru a eluda dispozițiile legale imperative este incompatibilă cu articolul 5 din Convenție.

Prejudicii dispuse de a fi încasate

Curtea a dispus ca Guvernul Republicii Moldova să achite reclamantului suma de 10 000 Euro, în calitate de prejudiciu moral și suma de 5000 Euro, în calitate de costuri și cheltuieli de reprezentare și asistență juridică în fața CtEDO.

_______________________________________________________________________

[1] Omul de afaceri, fondatorul pieții „Curcubeu”.

Pentru mai multe informații, contactați:
Nicoleta Hriplivîi, Avocată, Asociația Promo-LEX
GSM: 069279133;
E-mail: [email protected]

În ultimii ani, discursul de ură face echipă cu știrile false. Ambele de cele mai multe ori scindează societățile și pun la mare încercare Democrația și valorile ei, inclusiv respectarea drepturilor omului.

Cât de ușor suntem manipulați? Și cine poate preveni dezinformarea: autoritățile, mass-media sau noi, consumatorii de știri?

Te invităm să afli răspunsurile la aceste întrebări dintr-un nou episod al podcast-ului #PUNCTpeURĂ cu Lilia Zaharia, coordonatoare editorial în cadrul Asociației Presei Independente și al portalului Stop Fals.

Poți asculta acest episod și în #soundcloud și #anchor.fm.

Podcast-ul ”PUNCT pe URĂ.” este produs de Asociația Promo-LEX cu susținerea financiară a Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID Moldova).

Către: Parlamentul Republicii Moldova
Comisia juridică, numiri și imunități
Copie: Comisiei Electorale Centrale

În data de 10 martie 2022 Parlamentul a aprobat în prima lectură proiectul de Lege nr. 390 din 13.12.2021 pentru modificarea unor acte normative, ce prevede executarea unor adrese și hotărâri adoptate de Curtea Constituțională în perioada 2011-2021. Proiectul de lege a fost elaborat în urma solicitării Curții Constituționale de informații privind nivelul de executare a hotărârilor și adreselor sale.

Asociația Promo-LEX apreciază și susține efortul Parlamentului Republicii Moldova în soluționarea prevederilor lacunare sau a aplicării deficitare a legislației, însă constată cu regret că:

• din totalul de 7 adrese în materie electorală identificate de Asociație ca fiind nesoluționate pentru perioada 2011 – 2021, în proiectul de lege se regăsește doar una.
• nu au fost organizate și desfășurate consultări publice, inclusiv cu participarea organizațiilor societății civile.

În acest sens, Asociația Promo-LEX face apel către Parlamentul Republicii Moldova să organizeze consultări publice și să soluționeze în mod urgent următoarele probleme identificate de Curtea Constituțională:

• Adresa nr. PCC-01/139e-34/1 din 13.12.2016, ce subliniază necesitatea clarificării legislației în partea ce ține de examinarea contestațiilor privind organizarea și desfășurarea alegerilor, recomandând reglementarea explicită a examinării a contestațiilor pentru diverse tipuri de scrutine, pentru două tururi de scrutin, inclusiv în ziua alegerilor.
• Adresa nr. PCC-01/139e-34/2 din 13.12.2016, prin care Curtea Constituțională consideră necesar ca Parlamentul să introducă criterii suplimentare referitoare la stabilirea numărului secțiilor de votare peste hotare și distribuirea lor geografică.
• Adresa nr. PCC-01/139e-34/5 din 13.12.2016, ce relevă necesitatea reglementării exprese de către Parlament a unor mecanisme sancționatorii prompte și imediate, inclusiv în ordine penală, pentru orice tentativă de implicare a cultelor religioase în campaniile electorale.
• Adresa nr. PCC-01/139e-34/6 din 13.12.2016, subliniază necesitatea modificării legislației cu privire la răspunderea radiodifuzorilor în perioada campaniilor electorale și instituirii de către Parlament a unor instrumente eficiente, care ar permite aplicarea unor sancțiuni cu executare imediată și disuasive, cum ar fi suspendarea dreptului de emisie pentru perioada campaniei.
• Adresa nr. PCC-01/40a-24 din 27.07.2017, în vederea excluderii interpretărilor contradictorii în partea ce ține de competența Parlamentului de a declara referendum, legiuitorul urmează să aducă în concordanță termenul de declarare a referendumului pentru demiterea Președintelui Republicii Moldova cu termenele de declarare a referendumului;
• Adresa nr. PCC-01/130a/461 din 08.10.2020, subliniază necesitatea reglementării de către Parlament a unor mecanisme de control și sancționare promptă, în vederea prevenirii și combaterii discursurilor bazate pe ură între concurenți electorali, inclusiv în mediul on-line și rețelele de socializare.

În concluzie, subliniem că necesitatea soluționării adreselor în materie electorală este și mai stringentă în contextul în care în 2023 urmează a fi organizate și desfășurate alegeri locale generale. Reamintim că legislația urmează a fi amendată cu suficient timp înainte de alegeri, astfel încât să fie asigurată respectarea principiului stabilității dreptului electoral.

Astfel, pentru lectura a doua, solicităm Parlamentului Republicii Moldova să examineze și să propună soluții pentru adresele Curții Constituționale menționate mai sus. Alternativ, Parlamentul și-ar putea asuma soluționarea adreselor Înaltei Curți în contextul procesului de revizuire a legislației electorale demarat de Comisia Electorală Centrală.

Condamnăm agresiunea militară a Rusiei împotriva poporului Ucrainei. Războiul este cel mai barbar mod de a priva oamenii de drepturile lor. Prin aceste acțiuni agresive, Federația Rusă a încălcat flagrant dreptul internațional și a expus riscului și violenței nu doar poporul ucrainean și comunitatea internațională, dar și proprii cetățeni.

În aceste condiții, Asociația Promo-LEX își manifestă disponibilitatea de a oferi asistență autorităților naționale, dar și cetățenilor ucraineni care au nevoie stringentă de ajutor.

Facem apel către organizațiile internaționale să întreprindă toate acțiunile necesare conform de dreptului internațional pentru a opriri imediat agresiunea Rusiei. Reacția organizațiilor și comunității internaționale trebuie să includă măsuri de descurajare și sancționare a statului agresor, dar mai ales de protecție a drepturilor și libertăților civile ale poporului Ucrainei.

În aceste timpuri grele, ca niciodată în ultimii treizeci de ani, este important ca toți cetățenii Republicii Moldova, dar și toate forțele politice deopotrivă să manifeste unitate, solidaritate, calm și responsabilitate.

Totodată, solicităm instituțiilor mass-media din Republica Moldova să se abțină de la distribuirea știrilor false, a discursului de ură, propagandei, să combată dezinformarea și să relateze corect și responsabil subiectele ce țin de criza din regiune, utilizând sursele oficiale de informare. Spațiul informațional al Republicii Moldova trebuie securizat de urgență.

Este important ca autoritățile Republicii Moldova să comunice continuu cu cetățenii săi, dar și cu societatea civilă pentru a furniza informații despre măsurile luate la nivel național în contextul situației excepționale anunțate.

Democrația, diplomația și drepturile omului trebuie să fie o prioritate pentru întreaga comunitate internațională, dar și pentru autoritățile Republicii Moldova. Realitățile zilei de astăzi, au expus civilizația noastră unei crize umanitare enorme, iar rezultatul acesteia depinde de acțiunile fiecărui dintre noi.

Războiul, pe tot parcursul istoriei omenirii, a fost cel mai odios mijloc de susținere a intereselor naționale. În secolul nostru, secolul rațiunii și al bunului simț trebuie să ne opunem acestei practici barbare și inumane și să apărăm, cu orice preț, democrația și drepturile fundamentale ale omului.

Ne solidarizăm cu poporul Ucrainei și ne exprimăm întreaga susținere pentru rezistența sa în aceste timpuri extrem de dificile.

Asistăm la ”normalizarea” discursului de ură împotriva persoanelor LGBTQI+ sau homofobia din spațiul public este doar consecința miturilor alimentate de necunoaștere și a discursurilor cu interese politice?

Ascultă cel de al doilea episod din sezonul nou al podcast-ului #PUNCTpeURĂ cu Angelica Frolov, activistă pentru drepturile omului, coordonatoare de program Lobby și Advocacy a drepturilor LGBT în cadrul Centrului de informații Genderdoc-M.

Poți asculta acest episod în soundcloud.com #googlepodcasts, #spotify și anchor.fm.

Podcast-ul ”PUNCT pe URĂ.” este produs de Asociația Promo-LEX cu susținerea financiară a Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID Moldova).

La 15 februarie 2022, presupusul procuror general al regiunii transnistrene a prezentat la Tiraspol o inițiativă privind sancționarea penală a persoanelor care vor depune către instituțiile constituționale[1] și internaționale plângeri sau cereri referitoare la cazurile de abuz sau încălcarea drepturilor omului, săvârșite de către reprezentanții structurilor și administrației de facto.

Astfel, oricare adresare inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Comitetele ONU ar putea fi sancționată penal în stânga Nistrului. Administrația de facto de la Tiraspol intenționează să pedepsească cu până la 7 ani privațiune de libertate persoanele care depun plângeri  sau cereri împotriva acțiunilor reprezentanților administrației de facto.[2]

”Proiectul de lege” completează presupusul cadru legal actual din acest teritoriu al R. Moldova, care și așa prevede sancțiuni disproporționate, inclusiv privațiune de libertate pentru persoanele ce îndrăznesc să critice acțiunile sau inacțiunile reprezentanților administrației de facto din stânga Nistrului.[3]

CtEDO a constatat în 34 de hotărâri din cele 51 pronunțate până la 31 decembrie 2021, încălcarea art. 6 și/sau 13 din Convenție. Adică în peste 66,6% din hotărârile existente astăzi pe cauzele transnistrene, reclamanții nu au avut parte de un proces echitabil, fie nu au beneficiat de un remediu efectiv la nivel local pentru protecția drepturilor lor. Prin acest ”proiect de lege”, administrația de facto nu doar că ignoră în mod evident aceste cifre și realități, dar își consolidează sistemul represiv, având drept scop, pe de o parte, păstrarea fenomenului de impunitate totală în teritoriile controlate și descurajarea populației de a sensibiliza problemele cu care se confruntă și în final de a se adresa după ajutor sau protecție instituțiilor și instanțelor constituționale și internaționale.

De remarcat că, inițiativa acestui ”proiect de lege” aparține presupusului procuror al regiunii transnistrene, care de fapt a fost identificat drept responsabil de anumite fapte ce încălcă drepturilor omului în cel puțin 6 hotărâri ale CtEDO.

În contextul obligațiilor pozitive ale autorităților constituționale ale R. Moldova, precum și în contextul angajamentelor internaționale, ce revin Guvernului R. Moldova, partenerilor internaționali, misiunilor diplomatice și organizațiilor de protecție a drepturilor omului, inclusiv Misiunea OSCE din Moldova, Asociația Promo-LEX solicită:

• Eforturi politice și diplomatice rapide și eficiente privind sistarea imediată și necondiționată a oricăror inițiative sau acțiuni din partea administrației de facto, îndreptate împotriva cunoașterii, protecției și apărării drepturilor fundamentale ale omului în stânga Nistrului.
• Condiționarea anumitor facilități economice și comerciale sau finanțări pentru regiunea transnistreană cu garantarea și respectarea reală a drepturilor omului, inclusiv prin libera circulație pentru jurnaliști, avocați sau apărători ai drepturilor omului, care să poată monitoriza situația, apăra liber victimele abuzurile și relata sitația reală din teren.
• Consolidarea eforturilor de intervenție eficientă în cazuri de violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului în regiunea transnistreană (în special tortură, răpiri, privațiuni de libertate, etc.), inclusiv crearea unei platforme eficiente de sesizare a ilegalităților comise în regiune.
• Examinarea oportunității aplicării unor sancțiuni individuale față de persoanele care admit violarea gravă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în regiune, inclusiv aplicarea interdicției de circulație și impunerea unor sancțiuni asupra proprietăților acestora din afara regiunii transnistrene.
• Guvernul Republicii Moldova să invite Raportorul Special ONU pentru apărătorii drepturilor omului, Dna Mary Lawlor pentru a realiza o vizită de urgență și să sesizeze Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului.
• Guvernul Republicii Moldova să informeze mediatorii și observatorii formatului 5+2 în legătură cu acțiunile administrației de la Tiraspol care au drept scop de a descuraja persoanele să adreseze cu plângeri împotriva încălcărilor drepturilor sale.
• Guvernul Republicii Moldova să informeze partenerii de dezvoltare care investesc în acțiuni de promovare a drepturilor omului în legătură cu acțiunile administrației de la Tiraspol contrare principiilor generale ale drepturilor omului.

________________________________________________________________________________

[1] Inclusiv autoritățile R. Moldova

[2] http://www.vspmr.org/legislation/bills/vii-soziv/proekt-zakona-pridnestrovskoy-moldavskoy-respubliki-o-vnesenii-dopolneniy-v-ugolovniy-kodeks-pridnestrovskoy-moldavskoy-respubliki-.html

[3] GHID. Cum să devii DISIDENT la Tiraspol, https://promolex.md/20322-ghid-cum-sa-devii-disident-la-tiraspol/?lang=ro

La data de 28 ianuarie 2022, Republica Moldova a trecut prin cel de-al treilea ciclu al Evaluării Periodice Universale (EPU), în urma căreia a primit o serie de recomandări din partea statelor membre ale ONU cu privire la rezolvarea celor mai importante probleme sistemice din domeniul drepturilor omului în țara noastră.

Vă invităm să faceți cunoștință, mai jos, cu recomandările pe care le-a primit Republica Moldova în domeniul prevenirii și combaterii torturii.

Anterior, Asociația Promo-LEX a făcut apel către Statele membre ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului să formuleze recomandări Republici Moldova pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului și a participat la Pre-sesiunea pentru cel de-al treilea ciclu al Revizuirii Periodice Universale (Pre-sesiunea EPU) organizată de UPR-Info pentru informarea reprezentanților Misiunilor Permanente ale Statelor membre ale ONU în Geneva despre principalele preocupări legate de drepturile omului în Republica Moldova https://bit.ly/3pyR7iJ

EPU este un proces unic, care implică o analiză a evidențelor privind drepturile omului din toate statele membre ale ONU. Procesul este condus de către stat, sub auspiciile Consiliului pentru Drepturile Omului, care oferă fiecărei țări posibilitatea să declare ce măsuri a luat pentru a ameliora situația drepturilor omului pe teritoriul său și pentru a-și îndeplini obligațiile privind drepturile omului. Fiind una din principalele atribuții ale Consiliului, EPU are rolul de a asigura egalitatea de tratament pentru fiecare stat atunci când este evaluată situația drepturilor omului pe teritoriul său.

Mai multe informații despre recomandările în domeniul combaterii torturii și relelor tratamente, pot fi găsite în Raportul elaborat de Asociația Promo-LEX, în parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice din Moldova, RCTV Memoria, OMCT și European Prison Litigation Network: https://bit.ly/3sRCtF6

Amintim că, la prima evaluare în cadrul EPU în anul 2011, Moldova a primit, în total, 123 de recomandări, iar la cea de-a doua evaluare, care a avut loc în anul 2016, Moldova a primit 218 recomandări.