Asociația Promo-LEX, organizație ce monitorizează și promovează transparența în procesul legislativ, a efectuat o analiză detaliată a activităților desfășurate de Comisiile Permanente ale Parlamentului (CJNI, CAPDR, CDORI) în primele două luni ale anului 2024. Rezultatele analizei evidențiază atât aspecte pozitive, cât și preocupări în ceea ce privește transparența și eficiența procesului legislativ.

Comisia Drepturile Omului și Relații Interetnice (CDORI)

CDORI a organizat 5 ședințe, avizând 6 proiecte de acte normative, aprobând 2 decizii și efectuând 3 activități de control parlamentar. În această perioadă, Comisia a aprobat și publicat Planul de Acțiuni pentru anul 2024. Cu toate acestea, observăm că procesele verbale ale ședințelor nu sunt publicate la timp, iar doar ședința din 27.02.2024 a fost transmisă video. Recomandăm publicarea proceselor verbale în termeni cât mai restrânși și transmiterea live a ședințelor pentru creșterea transparenței.

Comisia Administrație Publice și Dezvoltare Regională (CAPDR)

CAPDR a desfășurat 6 ședințe, avizând 18 proiecte de acte normative, adoptând 5 decizii și efectuând 2 audieri publice.

Aspectele pozitive ale activității Comisiei țin de aprobarea Planului de Activitate pentru anul 2024 și publicarea parțială a proceselor verbale și deciziilor. Cu toate acestea, notăm că procesele verbale a patru ședințe nu au fost publicate, iar ședințele (cu excepția celei din 27.02.2024) nu au fost transmise live. Promo-LEX, reafirmă aceeași recomandare și propune pentru sporirea transparenței publicarea integrală a proceselor verbale și transmiterea video a tuturor ședințelor.

Comisia Juridică Numiri și Imunități (CJNI)

CJNI a avut 5 ședințe, emițând 2 avize, o audiere publică și 16 rapoarte, însă fără a aproba decizii. Un aspect negativ constatat este nepublicarea proceselor verbale ale ședințelor și absența unui Plan de Acțiune.

În cadrul ședinței plenare din 1 februarie, au avut loc modificări privind componența comisiei, afectând reprezentativitatea opoziției. Din cei 11 membri ai comisiei au rămas 10, Olesea Stamate a demisionat din funcția de președinte, fiind înlocuită de Veronica Roșca, iar Vasile Bolea a fost exclus din comisie prin votul majorității parlamentare. În contextul acestor schimbări, se remarcă o potențială neaplicare parțială a regulamentului parlamentar, cu privire la consultarea deputaților înainte de modificările în comisii. De asemenea, se semnalează o reprezentativitate disproporționată în comisia respectivă, cu 7 membri din majoritatea parlamentară și doar 1 al Blocului Comuniștilor și Socialiștilor. Ca urmare, se recomandă ajustări pentru a asigura o reprezentare echitabilă a opoziției în organele de lucru ale Parlamentului.

Totodată, Promo-LEX recomandă Comisiei Juridice Numiri și Imunități, elaborarea unui Plan de Acțiune și publicarea sa, inclusiv a proceselor verbale ale ședințelor, pentru a spori transparența.

Concluzii și Recomandări Generale

În urma analizei, constatăm că există o serie de aspecte pozitive în activitatea comisiilor, precum aprobarea planurilor de activitate și publicarea lor, dar și aspecte care necesită îmbunătățiri, cum ar fi publicarea integrală și la timp a proceselor verbale și deciziilor. Promo-LEX recomandă tuturor comisiilor să adopte practici mai transparente pentru a asigura o comunicare eficientă și deschisă cu publicul.

Pentru întregul Parlament, propunem ca toate comisiile să transmită și să publice înregistrările video ale ședințelor, contribuind astfel la creșterea gradului de transparență și responsabilitate în procesul legislativ. De asemenea, îndemnăm la respectarea principiului reprezentării proporționale în comisiile parlamentare, garantând astfel o participare echitabilă a tuturor forțelor politice.

Analiza poate fi accesată aici.

Asociația Promo-LEX a emis o opinie cu privire la proiectul de Lege privind pilotarea votului prin corespondență, document ce urmează să fie prezentat astăzi în cadrul consultărilor publice organizate de Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului Republicii Moldova. Această opinie subliniază o serie de îngrijorări și recomandări esențiale, oferind astfel o analiză detaliată a aspectelor critice legate de implementarea acestui mecanism electoral.

Contextul inițiativei de pilotare a votului prin corespondență este esențial pentru înțelegerea necesității unei asemenea măsuri. Alegerile recente, în special cele prezidențiale din 2020 și parlamentare anticipate din 2021, au evidențiat o participare semnificativă a cetățenilor moldoveni din diaspora. Cu toate acestea, provocări precum cozi lungi și epuizarea buletinelor de vot au subliniat necesitatea unor mecanisme alternative de votare.

Promo-LEX subliniază importanța adoptării votului prin corespondență ca o soluție viabilă, recunoscând practica internațională și necesitatea de a asigura dreptul la vot pentru toți cetățenii moldoveni, indiferent de locul în care se află.

În același timp, opinia exprimată evidențiază o serie de aspecte problematice și lacune în proiectul de lege prezentat. Una dintre principalele preocupări este legată de universalitatea și egalitatea votului. Propunerea de a limita pilotarea votului prin corespondență doar pentru alegătorii din SUA și Canada nu se conformează principiilor fundamentale ale sufragiului universal și egal. Astfel, Asociația Promo-LEX consideră că votul prin corespondență ar trebui să fie disponibil tuturor alegătorilor care doresc să utilizeze această metodă alternativă de vot.

De asemenea, în document se subliniază importanța respectării standardelor internaționale și a prevederilor constituționale în implementarea votului prin corespondență. Este esențial ca acest proces să fie transparent și să asigure un vot liber și secret pentru fiecare alegător. Prin urmare, se impun măsuri suplimentare pentru a preveni presiunile externe, corupția și fraudarea votului prin corespondență.

În plus, experții Promo-LEX aduc în atenție lacunele și incertitudinile din procesul de elaborare a proiectului de lege, cerând consultare publică înainte de adoptarea acestuia. Recomandările organizației vizează îmbunătățirea proiectului de lege în conformitate cu principiile democratice și electorale, inclusiv prin obținerea unei opinii pozitive din partea organismelor internaționale relevante, precum Comisia de la Veneția și OSCE/BIDDO.

În concluzie, Asociația Promo-LEX își exprimă susținerea pentru implementarea votului prin corespondență, dar subliniază necesitatea unei abordări riguroase și transparente în procesul de elaborare și adoptare a legii, astfel încât să se asigure respectarea drepturilor electorale ale cetățenilor moldoveni.

Opinia integrală poate fi consultată aici.

În cadrul alegeri locale generale din 2023, Promo-LEX a constatat, în premieră, o serie de probleme care confirmă că, pe fundalul scăderii constante și continue a numărului populației Republicii Moldova, reforma administrativ teritorială, amânată de multă vreme, este inevitabilă.

Una dintre problemele constatate ține de insuficiența resurselor umane pentru completarea componenței organelor electorale inferioare (consilii electorale de circumscripție și birouri electorale ale secțiilor de votare). Completarea anevoioasă/dificilă și desele modificări ale componenței organelor electorale inferioare au fost o trăsătură distinctă a recentelor alegeri locale. Promo-LEX a constatat cel puțin 412 cazuri de modificare a componenței nominale a 294 de consilii electorale de nivelul întâi (33%). La fel, observatorii Promo-LEX au raportat 73 de cazuri de nerespectare de către membrul organului electoral a incompatibilităților și a restricțiilor în activitatea sa (este soțul/soția sau ruda de gradul întâi a candidatului; a absentat nemotivat de la două ședințe consecutive ale organului electoral etc.).

Cu referire la calitatea activității consiliilor electorale de nivelul întâi, Promo-LEX a observat că gradul de nemulțumire al candidaților și al altor părți interesate față de aceasta a crescut, comparativ cu scrutinele locale anterioare, ceea ce pare să indice asupra pregătirii insuficiente a resurselor umane disponibile.

Un alt aspect problematic atestat ține de insuficiența resurselor umane în completarea listelor de candidați. În premieră, la recentul scrutin local a fost atestată imposibilitatea constituirii legale a consiliilor locale din 4 localități, pe motiv că numărul mandatelor validate a fost mai mic decât cerința legală. A fost o situație fără precedent când  consiliile locale nu au putut fi convocate din cauza numărului insuficient de consilieri aleși. Deși era clar că alegerile nu vor avea consecințe, ele oricum s-au desfășurat întrucât cadrul legal nu prevedea alte scenarii pentru astfel de situații. Astfel, în cele patru localități – satul Cairaclia și comuna Cealîc din raionul Taraclia și satele Chioselia Rusă și Cotovscoe din UTA Găgăuzia – vor avea loc, pe 19 mai 2024, alegeri locale noi pentru consiliile locale, iar în Chioselia Rusă și Cotovscoe urmează a fi aleși și primarii.

Problema insuficienței resurselor umane ar putea fi mai ușor soluționată în condițiile reorganizării administrativ teritoriale care va permite consolidarea capacităților comunităților locale.

În contextul scăderii continue a numărului populației, problemă ce afectează în special localitățile mici, și în condițiile unor factori obiectivi, cum ar fi exodul continuu al forței de muncă active și migrația internă spre zonele urbane, Promo-LEX consideră că, până la viitoarele alegeri locale, sunt necesare măsuri ferme în domeniul reformei administrației publice locale. Or, amintim, că în mai mult de jumătate (52%) din cele 896 UAT de nivelul întâi, care și-au ales primarii și consilierii în 2023, populația este de sub 1.500 de persoane, număr minim necesar pentru formarea unei unități administrativ teritoriale.

Implementarea reformei organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova în vederea consolidării capacităților resurselor umane la nivel administrativ primar se regăsește printre recomandările formulate de Promo-LEX și în Raportul final al misiunii de observare a alegerilor locale generale 5 (19) noiembrie 2023.

Spre deosebire de sesiunea precedentă, în care a respins constant inițiativele opoziției, în ședința din 29 februarie, majoritatea parlamentară a acceptat să includă în ordinea de zi un proiect al opoziției. Este vorba despre proiectul de lege cu privire la stabilirea moratoriului asupra controlului de stat la întreprinderile micro, mici și mijlocii. Alte 5 propuneri, inclusiv audierea în plen a 4 demnitari și conducători ai autorităților publice, au fost însă respinse.

În cadrul ședinței, Promo-LEX a remarcat un comportament tendențios al Președintelui Parlamentului în raport cu deputați ai majorității și opoziției. Pe de o parte, Președintele legislativului a deconectat microfonul unui deputat BCS (Vladimir Odnostalco) invocând că ar fi dat dovadă de lipsă de respect față de un deputat al majorității parlamentare, iar, pe de altă parte, nu a întreprins nici o acțiune când un deputat a PAS (Radu Marian) a numit deputații independenți „grup criminal organizat”, deși Regulamentul Parlamentului interzice proferarea de insulte, amenințări sau calomnii. Promo-LEX subliniază că, Președintele legislativului trebuie să aibă o atitudine și un comportament echidistant și imparțial față de toți deputații, când e vorba de respectarea prevederilor legale și sancționarea deputaților pentru încălcarea lor.

Din cele 19 subiecte examinate în cadrul ședinței, mai mult de jumătate (53%) au fost votate cu încălcarea transparenței decizionale, inclusiv 2 proiecte înregistrate de Guvern, acestea având regimul prioritar. În cazul a 7 proiecte nu au fost solicitate/ acordate /publicate actele aferente, inclusiv  avizul Guvernului (3); avizul Direcției General Juridice (1) și expertiza anticorupție (2) tabelul de concordanță (1), expertiza de compatibilitate (1).  Iar în cazul a 6 proiecte nu a fost respectat termenul, de cel puțin 10 zile lucrătoare, pentru prezentarea recomandărilor părților interesate.

La două luni de la aprobarea Programului legislativ pentru anul 2024, care constituie sursă principală pentru asigurarea previzibilității procesului decizional, Promo-LEX a monitorizat cum legislativul aplică acest program și dacă respectă termenii stabiliți. Conform programului, în perioada ianuarie – februarie 2024, în Parlament urmau a fi prezentate și înregistrate 20 de proiecte de acte normative. Doar jumătate dintre acestea (10 din 20) au fost înregistrate în Parlament, fiind adoptate-7. Deși programul legislativ nu prevede termene exacte de adoptare, deja putem constata că până în prezent, programul legislativ a fost realizat în proporție de 35% din totalul proiectelor planificate a fi înregistrate în această perioadă. În spiritul asigurării transparenței decizionale și previzibilității procesului legislativ, recomandăm autorităților responsabile, în special Guvernului, să prezinte Parlamentului proiectele de acte normative în termenul prevăzut de programul legislativ, iar Parlamentului să asigure respectarea termenelor procesului decizional și să supravegheze implementarea programului.

Cele mai multe din proiectele de legi votate la ședința din 29 februarie, au fost înregistrate de majoritatea parlamentară (9), Guvern (8). La ședință au participat 96 din cei 98 de deputați. Ședința a durat circa 5 ore 15 min, cu o pauză de 1 oră 20 min. Cea mai lungă dezbatere, de circa 40 de minute, a fost în privința proiectului privind actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane. Iar cele mai scurte dezbateri au avut loc la proiectele de modificarea a Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, privind Banca biologică umană, și pentru modificarea Legii taxei de stat, acestea fiind votate în 2-3 minute.

Amintim că, în perioada 2021 – 2025, Promo-LEX și-a propus să monitorizeze activitatea Parlamentului Republicii Moldova, în special din perspectiva transparenței, legalității și eficienței procedurilor, în cadrul Programului „Democrație, Transparență și Responsabilitate” susținut financiar de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Scopul monitorizării este de a spori transparența instituției, de a contribui la îmbunătățirea procedurilor legislative și de a consolida interacțiunea dintre deputați și cetățeni.

Peste 400 de mii de oameni locuiesc în teritoriul temporar ocupat al țării, într-un climat care contravine fundamental cetățeniei democratice și drepturilor omului. Această ordine profund antidemocratică și iliberală a fost dezvoltată și consolidată timp de peste 30 de ani nu de entități abstracte, ci de persoane concrete din cadrul structurilor transnistrene. Pentru aceste persoane, limbajul democrației, justiția și libertățile fundamentale reprezintă un pericol la adresa puterii lor autoritare și discreționare. De aceea, au investit resurse și au exploatat climatul vicios de impunitate pentru a institui și a impune diverse mecanisme represive.

Deși această situație se perpetuează de peste trei decenii, în ultimii trei ani am observat tot mai des cum vocile critice și disidente sunt portretizate ca o amenințare la adresa securității regiunii transnistrene. Libertatea de exprimare a devenit o formă de extremism, iar raportarea cazurilor de tortură este catalogată drept comunicare de informații false. Această stare de fapt a permis ca în anul 2022 să fie condamnat Victor Pleșcanov pentru arborarea drapelului Ucrainei la balconul apartamentului său din Tiraspol sau să fie acuzat Vadim Pogorlețchi de trădare de patrie, pentru exprimarea liberă a opiniilor și fotografierea unității militare nr. 4043 din Tiraspol.

Din 2018, am mers pe urmele liderilor și reprezentanților structurilor transnistrene care au adoptat decizii abuzive, au ostracizat vocile critice și le-au supus la tratamente inumane, pentru a le face cunoscute publicului. Am pornit de la convingerea că nu poate exista justiție autentică pentru locuitorii regiunii, atât timp cât nu cunoaștem cine sunt inițiatorii mecanismelor represive și executorii ordinelor ilegale dictate de către liderii structurilor transnistrene. Identificarea acestor persoane devine și mai importantă în contextul în care datele privitoare la reprezentanții structurilor transnistrene sunt secretizate tot mai mult, iar accesul la informații de interes public este limitat drastic.

Analiza elaborată de Promo-LEX arată că abuzurile și violările drepturilor omului nu sunt comise doar de un grup restrâns, ci de o rețea de persoane și structuri, afiliate holdingului Sheriff și serviciilor rusești. Printre persoanele responsabile de violarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, se enumeră pretinși deputați din așa-zisul partid „Obnovlenie”, persoane care au deținut funcții în firmele holdingului Sheriff și continuă să beneficieze de sprijinul acestuia, precum și persoane care și-au construit o carieră în structurile de securitate din Federația Rusă. O parte dintre aceștia susțin cu înverșunare alinierea la legislația Federației Ruse și replicarea modelului autocratic rusesc în stânga Nistrului și municipiul Bender.

Analiza mai scoate la iveală că majoritatea abuzurilor și violărilor săvârșite în anii 2022 și 2023, față de indivizii sau grupurile rămase fără protecție, sunt justificate prin prisma unor pretinse preocupări de securitate și norme inventate, exagerate și completamente nejustificate. Conceptele de securitate și de extremism sunt denaturate în mod deliberat de către liderii și reprezentanții structurilor transnistrene. În acest fel, ei și-au putut pretinde rolul de agent al securitizării, pentru a institui măsuri excepționale și pentru a fortifica o cultură a fricii.

Această analiză nu reprezintă un verdict și nu poate înlocui nicidecum sarcinile sistemului de justiție. Însă, oglindește o parte din realitățile alarmante din regiunea transnistreană a Republicii Moldova și pune în lumină repercusiunile grave ale impunității: lipsa de protecție a locuitorilor regiunii și extinderea sistematică a tiparelor autoritare ale structurilor transnistrene.

În loc de concluzii, merită amintit faptul că, până la acest moment, am reușit să identificăm peste 400 de persoane responsabile de încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Nicio persoană din cele identificate nu a fost trasă la răspundere pentru faptele săvârșite, deși autoritățile au declarat în repetate rânduri că „vor suverni măsuri prompte de atragere la răspundere și de descurajare a factorilor aflați în conflict cu legea”.

Analiza poate fi accesată aici.

În perioada campaniei electorale pentru alegerile locale generale din anul 2023 au fost identificate 102 cazuri de discurs de ură, instigare la discriminare și alte forme de manifestare a intoleranței. Aproximativ 53% dintre autorii discursurilor de ură au fost competitori electorali și politicieni.

Acestea sunt datele raportului „Discursul de ură și instigare la discriminare în spațiul public și în mass-media din Republica Moldova în cadrul campaniei electorale pentru alegerile locale generale din 5 (19) noiembrie 2023”, prezentat astăzi de Asociația Promo-LEX.

Datele arată o menținere a nivelului de utilizare a discursului de ură în alegerile locale generale (în 2019 – 101 cazuri) și o scădere semnificativă față de numărul cazurilor de discurs de ură identificate în alegerile parlamentare anticipate din 2021 (299 de cazuri).

Criteriile care au stat la baza discursurilor de ură au fost, în principal, „apartenența politică”, „sex/gen” și „orientarea sexuală”/„identitatea de gen”. În ceea ce privește criteriile „apartenența politică” și „sex/gen”, prezența lor confirmă tendințele generale înregistrate în ultimii ani. Pentru prima dată, criteriul „sănătate” a fost identificat printre cele mai frecvente criterii care au stat la baza discursurilor de ură. Astfel, de cele mai multe ori, competitorii electorali, politicienii, membrii partidelor politice și susținătorii acestora, femeile și persoanele LGBTQI+ sunt vizați de acest tip de discurs. Cele mai agresive forme ale discursului de ură sunt îndreptate împotriva persoanelor LGBTQI+.

Circa 53% dintre autorii discursurilor de ură au fost competitorii electorali și politicienii. Renato Usatîi, 21 de cazuri, Maxim Moroșan, 9 cazuri și Bogdan Țîrdea, 6 cazuri, au generat cel mai des mesaje de ură.

Totodată, în perioada de monitorizare, acțiunile moderatorilor emisiunilor TV și online pentru a opri mesajele de ură sau alte forme de manifestare a intoleranței au fost sporadice. Din 19 cazuri identificate în cadrul emisiunilor TV, doar în două cazuri moderatorii au reacționat pentru a opri acest tip de discurs. Situația este similară și în cadrul interviurilor și emisiunilor online, unde moderatorii nu au reacționat în majoritatea cazurilor.

Pe de altă parte, se atestă o dinamică pozitivă în ceea ce privește reacția autorităților publice la manifestarea discursului de ură comparativ cu perioada precedentă. Inspectoratul General al Poliției a înregistrat 16 plângeri și a inițiat șase procese contravenționale în legătură cu discursul de ură. Consiliul Audiovizualului a efectuat șapte controale pentru respectarea prevederilor legale, aplicând sancțiuni în unul dintre cazuri. De asemenea, Comisia Electorală Centrală a înregistrat șapte sesizări privind discursul de ură și instigare la discriminare. Într-o etapă incipientă se află comunicarea interinstituțională cu privire la presupusele cazuri de discurs de ură. Agenții constatatori au solicitat Consiliului pentru egalitate avize consultative cu privire la presupuse cazuri de discurs de ură, inclusiv în perioada electorală. Comisia Electorală Centrală a informat autorii, a redirecționat autorii sesizărilor către Poliție, iar în cazurile actelor de discriminare, sesizările sunt remise Consiliului pentru egalitate.

În opinia autoarei raportului, Irina Corobcenco: „Datele raportului de monitorizare ne arată că tendințele identificate în anul 2018 rămân valabile. Orice context este utilizat de către unii competitori și politicieni pentru a genera mesaje de ură care marginalizează și stigmatizează grupuri de persoane. Recomandările Promo-LEX se referă la continuarea eforturilor de dezvoltare de către autoritățile publice a mecanismelor de monitorizare, avansarea comunicării interinstituționale în presupusele cazuri de discurs de ură și acțiuni comune de prevenire a acestui fenomen, în special în perioadele electorale”.

Raportul de monitorizare a fost realizat în cadrul programului „Democrație, Transparență și Responsabilitate”, implementat cu ajutorul poporului american, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul raportului reflectă opinia și poziția autorilor. Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) nu poartă răspundere pentru conținutul acestuia.

Pentru mai multe detalii, accesați Raportul.

Potrivit datelor Registrului de Stat al Alegătorilor (RSA), la alegerile locale generale din 2023, numărul cetățenilor cu drept de vot a crescut cu peste 16 505 de alegători față de precedentul scrutin local, din 2019.

Promo-LEX constată că această creștere este anormală și contrară tendințelor demografice din societate, care arată că, începând cu anul 1999, în Republica Moldova, se menține un spor natural negativ.

Analizând mai în detaliu conținutul RSA, în contextul monitorizării scrutinului local din 2023, Promo-LEX constată că majorarea numărului total al alegătorilor se datorează creșterii numărului cetățenilor cu drept de vot în unitățile administrativ teritoriale din stânga Nistrului și a numărului de alegători fără domiciliu/reședință.

Creșterea numărului alegătorilor în raioanele necontrolate de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova este, cel mai probabil, un fenomen artificial și se datorează faptului că pe lângă înregistrarea la solicitare a noilor alegători, odată cu decesul cetățenilor din regiunea transnistreană, care sunt înscriși în Registrul de Stat al Populației, respectiv în RSA, aceștia nu sunt radiați, decât la adresarea rudelor. Prin urmare, chiar dacă cetățeanul respectiv a decedat, el rămâne în calitate de alegător în RSA. Analistul electoral Promo-LEX, Igor Bucătaru, constată că această stare de fapt ar putea perpetua tendința de creștere anormală a numărului total al alegătorilor în RSA, chiar dacă votanții din stânga Nistrului nu se regăsesc în listele electorale de bază, aceștia votând pe listele suplimentare. „Recomandarea noastră către autorități este să explice aceste aspecte, ca societatea să fie conștientă din ce cauză cifrele din RSA nu coincid cu realitățile demografice din societate”, notează Igor Bucătaru.

O altă problemă, care afectează calitatea datelor din RSA, dar și ale celor din listele electorale, ține de cazul cetățenilor cu drept de vot decedați peste hotarele țării și ale căror documente confirmative privind decesul nu ajung la autoritățile din Republica Moldova. Chiar dacă la moment această problemă încă nu se resimte, pe viitor ea se va agrava, ceea ce va duce la vicierea calității listelor electorale, constată Igor Bucătaru. „Este foarte important ca autoritățile publice responsabile să comunice de pe acum societății despre eventualele riscuri și să sensibilizeze cetățenii aflați peste hotare despre necesitatea comunicării cu autoritățile Republicii Moldova”.

Potrivit expertului, o altă soluție ar fi elaborarea unui mecanism comun de către CEC, Agenția Servicii Publice și autoritățile publice locale (APL), care ar permite efectuarea de modificări în RSA sub responsabilitatea APL în privința alegătorilor despre care se cunoaște la sigur că sunt decedați, dar care, din cauza lipsei documentelor confirmative, continuă să se regăsească în listele electorale.

O altă tendință îngrijorătoare este creșterea stabilă a numărului de alegători fără domiciliu/reședință, care se datorează, în special, procesului de emigrare, dar și nedorinței unor cetățeni de a avea mențiuni de acest gen. Această tendință afectează numărul alegătorilor atribuiți la o anumită secție de votare. Amintim, că alegătorii fără domiciliu/reședință nu pot vota la alegerile locale, însă la cele naționale (prezidențiale sau parlamentare) ei par a fi favorizați față de alegătorii cu domiciliu prin faptul că pot vota la orice secție de votare.

„În contextul alegerilor prezidențiale din 2024 și în special al eventualului referendum constituțional, unde rata de participare va conta mult, calitatea listelor electorale rămâne a fi un subiect extrem de important. Recomandăm Comisiei Electorale Centrale să comunice proactiv cu societatea și părțile interesate pe aceste subiect sensibil”, concluzionează Igor Bucătaru.

[1] Numărul total de alegători înscriși în Registrul de stat al alegătorilor este de 3.285.894.

[2] Numărul total de alegători înscriși în RSA la data de 2 octombrie 2023.

Campania de Informare și Educație Electorală „VOT putere” este pe ultima sută de metri. Peste 640 de liceeni din 10 instituții de învățământ din Nisporeni, Glodeni, Ungheni, Sângerei, Vulcănești, Comrat, Ceadîr-Lunga, Orhei și Congaz au participat la 10 lecții publice interactive desfășurate de Promo-LEX, în cadrul Campaniei.

Liceenii, mulți dintre care urmează să participe pentru prima dată la vot, și-au aprofundat cunoștințele în domeniul electoral, discutând cu experții Promo-LEX despre drepturile, obligațiile și procedurile electorale, despre tipurile de alegeri, despre importanța participării la vot și modalitățile alternative de exercitare a votului.

Grupați în trei echipe – „Pro”, „Contra” și „Indeciși” – elevii au dezbătut interactiv, cu argumente și contraargumente, oportunitatea implementării votului online în Republica Moldova, identificând aspectele pozitive și negative, inclusiv potențiale riscuri, cât și beneficii ale votării online. Participanții la dezbateri au fost premiați de echipa Promo-LEX.

Pentru a vedea și partea practică a lucrurilor, i-am provocat pe liceeni să testeze cum funcționează votul online și cel clasic. Folosind aplicația VoteMeApp, ei au răspuns prin „Da” sau „Nu” la întrebarea: „Dacă la următoarele alegeri din Republica Moldova ar fi existat și opțiunea de vot online, ați vota în format online?”. Din numărul total al liceenilor care au participat la votarea online, 74% au răspuns „Da”, iar 26% – „Nu”.

La simularea votului clasic, elevii au aplicat ștampila pe buletinul de vot în dreptul „Da” sau „Nu” la întrebarea: „Vârsta de vot ar trebui coborâtă la 16 ani în Republica Moldova”. Rezultatele votării au arătat că ideea a fost sprijinită de doar 32% dintre liceenii care au participat la vot, iar 68% au votat împotrivă.

Managerii instituțiilor de învățământ, profesorii și liceenii au apreciat utilitatea și interactivitatea lecțiilor publice.

„Mi-a plăcut foarte mult că am putut participa la dezbatere și exersa votarea clasică și cea online. Am aflat multe lucruri noi despre procesele electorale, despre drepturile noastre și despre importanța votului informat și conștient, lucruri despre care nu ni se vorbește cu alte ocazii” – Lia-Maria Baltag, Liceul Moldo-Turc „Suleyman Demirel”, Congaz.

„A fost foarte intrigant pentru că am avut, practic, ocazia să simulăm un referendum la care ne-am expus privind votul electronic și privind reducerea vârstei de vot. Este un exercițiu foarte util ținând cont de faptul că mulți tineri sunt oarecum dezinteresați de procesele electorale” – Eugenia Baran, Liceul „Vasile Alecsandri”, Ungheni.

„Cred că asemenea exerciții contribuie la sporirea activismul electoral al tinerilor pentru că îi informează despre importanța participării la vot” – Marius Popescu, Liceul „Vasile Alecsandri”, Ungheni.

„Experiența de a dezbate cu colegii subiectul votului electronic, care este unul foarte important, a fost o premieră pentru noi. Nu am mai avut așa experiențe în liceu și deși, argumentele și contraargumentele au fost diferite, cred că acesta este viitorul” – Roman Tarlev, Liceul „Gavril Gaidarji”, Comrat.

„Dacă asemenea evenimente ar fi fost mai multe și mai frecvente, cred că și participarea la vot a tinerilor ar fi arătat altfel în statistici, pentru că, azi, mulți din generația mea cred că participarea la alegeri este treaba vârstnicilor” – Svetlana Jecova, Liceul „Gavril Gaidarji”, Comrat.

„Cel mai mult mi-a plăcut să exersăm votul prin internet, a fost interactiv și curios să votăm online”, Artiom Climenco, Liceul „Luceafărul”, Vulcănești.

„Ne plac foarte mult oportunitățile pentru tineri de a-și îmbunătăți cunoștințele, în mod interactiv și interesant, precum sunt lecțiile despre importanța votului” – Corina Conovca, Liceul „Lev Tolstoi”, Glodeni.

„Astfel de campanii de educație și informare sunt foarte utile pentru tineri, deoarece ne dorim să educăm o generație de cetățeni activi și implicați civic” – Valentina Cebotari, directoarea Liceului „Mihail Ceachir”, Ceadîr-Lunga.

„Educația electorală pentru elevi este foarte importantă pentru ca, pe viitor, cetățenii să voteze informat și asumat” – Nadejda Onceanu, profesoară, Liceul „Alexandru Agapie”, s. Pepeni, r. Sîngerei.

10 echipe a câte patru elevi din cele 10 licee vor participa în această sâmbătă, 24 februarie, la evenimentul culminant și de încheiere al Campaniei „VOT putere”. Este vorba despre un Quiz electoral, pe care îl vom organiza împreună cu Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale. Quiz-ul va conține 6 runde, a câte 7 întrebări. În final, vor fi selectate 3 echipe câștigătoare care vor fi premiate.

Campania de Informare și Educație Electorală „VOT putere” este desfășurată anual de Promo-LEX în contextul Zilei Internaționale a Alegerilor, marcată în prima zi de joi a lunii februarie. Campania este realizată grație suportului financiar al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID Moldova).

Cuprins

Introducere

I. Ce este dreptul la libertatea întrunirilor?

II. Care întruniri sunt protejate și care sunt interzise 

III. Ce pași trebuie să urmeze organizatorii atunci cînd inițiază un protest sau manifestație publică?

IV. Metode alternative de protest

V. Interacțiunea cu poliția 

Introducere

Dreptul la întrunire este esențial pentru o societată democratică. Fiecare cetățean/ă e liber să organizeze și să participe la proteste, marșuri, demonstrații și alte forme ale întrunirilor publice, prin care își poate manifesta poziția, exprima cerințele, susținerea sau nemulțumirea față de diverse acțiuni, politici, idei sau probleme din societate.

În acest scurt ghid explicăm care întruniri sunt protejate, care sunt interzise, ce trebuie să facă organizatorii și autoritățile pentru buna desfășurare a acestora, cum interacționăm cu poliția și ce metode au la dispoziție cetățenii pentru a-și exprima poziția prin întruniri publice.

I. Ce este dreptul la libertatea întrunirilor? 

Libertatea întrunirilor este dreptul oamenilor de a se aduna împreună pentru a exprima o idee, un mesaj sau o poziție – orice idee, mesaj și poziție. Excepție fac doar cele care instigă direct la violență, ură și discriminare.

Întrunirile pașnice pot lua diverse forme – demonstrații, mitinguri, procesiuni, greve, adunări (inclusiv electorale), flashmob-uri, proteste sit-in (demonstrații în care participanții, șezînd pe pămînt, ocupă locuri publice în scop de protest).

Libertatea întrunirilor este un drept fundamental al omului din categoria celor civile și politice, adică a drepturilor care protejează individul de abuzurile statului și îi asigură participarea deplină în viața socială și politică.

În statele democratice, întrunirile pașnice sunt o formă a democrației directe – un fel de a stabili comunicarea dintre autorități și popor sau o parte a acestuia.

Libertatea întrunirilor este consfințită și protejată prin Constituția Republicii Moldova (Articolul 40) și actele internaționale din domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova este parte, inclusiv Declarația Universală a Drepturilor Omului (Articolul 20), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (articolul 21) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (articolul 11). Din acest punct de vedere, cetățeanul e protejat în dreptul său de a protesta, iar statul poate restrînge acest drept doar în anumite condiții, stabilite strict.

În Republica Moldova, întrunirile sunt reglementate de Legea privind întrunirile, adoptată în 2008.

II. Care întruniri sunt protejate și care sunt interzise 

Doar întrunirile pașnice sunt protejate. O întrunire va fi considerată pașnică dacă organizatorii își propun scopuri pașnice și non-violente, iar desfășurarea acesteia e non-violentă. Cu alte cuvinte, o întrunire încetează atunci cînd organizatorii sau participanții incită direct la violență iminentă sau recurg la aceasta. Prin violență se înțelege în acest caz recurgerea la forța fizică care poate conduce la vătămare corporală sau chiar deces, fie la daune semnificative proprietății. Totuși, dacă există doar cazuri izolate de violență acestea nu fac automat toată întrunirea să fie non-pașnică. În aceste cazuri, autoritățile trebuie să elimine doar elementele și persoanele violente ale întrunirii fără a dispersa întreaga manifestație.

O întrunire rămîne pașnică chiar dacă aceasta deranjează sau ofensează pe cineva și chiar dacă împiedică temporar activitățile altor persoane (de ex. obstrucționează pe o perioadă scurtă circulația vehiculelor și pietonilor). Instituțiile internaționale recunosc ca pașnice chiar și nesupunerea civică (adică acțiuni formal ilegale întreprinse ca formă de protest) sau acțiunea directă (greve, blocările de străzi și instituții) atît timp cît acestea sunt non-violente.

Potrivit articolului 8 al Legii privind întrunirile, sunt interzise întrunirile prin care se urmăreşte: îndemnarea la război de agresiune, la ură naţională, rasială, etnică sau religioasă; incitarea la discriminare sau violenţă publică; subminarea securităţii naţionale sau a integrităţii teritoriale a ţării, săvîrșirea infracţiunilor, încălcarea ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralităţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor altor persoane ori punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii acestora.

III. Ce pași trebuie să urmeze organizatorii atunci cînd inițiază un protest sau manifestație publică?

Organizatorii unei manifestații trebuie să își asume mai multe responsabilități legale și logistice decît simpli participanți. Aceștia trebuie să se asigure că notifică autoritățile despre întrunire, dacă acest lucru este necesar potrivit legii, să asigure echipamentul necesar, să asigure siguranța participanților și să solicite protecție din partea forțelor de ordine dacă există contramanifestații sau în cazul în care chiar participanții la întrunire au un comportament violent sau care încalcă legea.

1. Notificarea autorităților locale

Persoanele care intenţionează să desfăşoare o întrunire urmează să notifice în scris, printr-o declaraţie prealabilă, autoritatea administraţiei publice locale (APL), adică primăria localității, cu cel puţin 5 zile înainte de data desfăşurării întrunirii. În declarație se indică numele organizatorului, datele de contact, scopul întrunirii, locul, data, ora începerii şi durata întrunirii, traseele întrunirii (dacă e vorba de un marș sau procesiune), forma de desfăşurare, numărul aproximativ de participanţi, serviciile solicitate din partea autorităţii administraţiei publice locale (carabinierii, ambulanța, pompierii, Î.M. Lumteh etc). Aici puteți descărca modelul/formularul declarației prealabile.

Autoritatea publică locală înregistrează declaraţia prealabilă şi eliberează organizatorului o copie ştampilată a acesteia, care trebuie să conţină numărul, data şi ora de înregistrare a declaraţiei.

Totodată, autorităţile publice vor întreprinde toate acţiunile necesare pentru asigurarea serviciilor solicitate de către organizator.

Ce excepții există de la procedura notificării prealabile?

În cazul întrunirilor cu un număr redus de participanţi (cel mult 50 de persoane) nu e necesară notificarea administrației publice locale. Însă dacă organizatorii solicită anumite servicii din partea APL sau doresc să monteze construcţii temporare (spre exemplu, corturi, scene etc.), ei depun o declaraţie prealabilă în scris, cu cel puţin o zi lucrătoare înainte de data desfăşurării întrunirii.

În cazul întrunirilor spontane, notificarea este admisă şi fără respectarea formei scrise sau a termenului de 5 zile, fiind suficientă furnizarea informaţiei cu privire la locul, data, ora, scopul şi organizatorul întrunirii, precum şi cu privire la serviciile solicitate din partea administraţiei publice locale.

În acest caz, organizatorul informează autoritatea despre intenția de a desfășura o întrunire, cu scopul de a facilita acordarea serviciilor solicitate din partea acesteia. La rîndul său, autoritatea publică locală va lua măsurile necesare pentru desfăşurarea în siguranţă a întrunirii spontane. Aceasta poate iniţia proceduri judiciare pentru a contesta condiţiile de desfăşurare a întrunirii spontane în caz că consideră că acestea au loc cu grave abateri legale sau pun în pericol securitatea și ordinea publică. Totuși, la examinarea unei declaraţii prealabile, autorităţile publice vor acţiona astfel încît să elimine doar elementele ilicite ale întrunirii, garantînd, pe cît este posibil, dreptul la întrunire.

Cînd poate începe promovarea întrunirii?

Organizatorul unei întruniri are dreptul, chiar şi înainte de a depune declaraţia prealabilă, să răspîndească informaţii cu privire la faptul că urmează desfăşurarea întrunirii, locul, data, ora şi scopul acesteia sau orice altă informaţie relevantă, pentru a încuraja publicul să participe: prin adresări verbale, foi volante, anunţuri, campanii de informare sau prin orice alte metode legale.

Ce se întîmplă cînd mai multe întruniri sunt planificate simultan în același loc? 

Sunt situații cînd mai mulți participanți vor să organizeze întruniri – proteste, mitinguri, marșuri în acelaşi loc şi timp – întruniri simultane. Acestea pot avea sau nu aceleaşi motive sau scopuri. Mai mult, uneori o întrunire publică poate avea contramanifestații, participanții cărora își manifestă dezacordul cu întrunirea originală. Acestea pot pune la încercare autoritățile care trebuie să găsească un echilibru dintre drepturile participanților și interesul public.

Statul are obligația de a facilita și proteja întrunirile publice, indiferent dacă acestea au loc spontan, simultan cu alte întruniri sau dacă reprezintă contrademonstrații. 

Potrivit standardelor internaționale, în cazul în care e notificat despre organizarea simultană a mai multor întruniri în același loc, autoritățile trebuie să depună tot efortul pentru a le facilita pe toate. Ghidul OSCE/ODIHR și al Comisiei de la Veneția privind libertatea întrunirilor pașnice spune că „simpla interzicere a unei întruniri pentru că e preconizată în același loc și la aceeași oră ca o altă întrunire notificată mai devreme, în condițiile în care ambele întruniri pot fi acomodate rezonabil, poate să constituie o măsură disproporționată și, posibil, discriminatorie”. De aceea, spune ghidul, principiul „primul venit, primul servit” nu trebuie implementat într-o manieră care să permită unor organizatori de manifestații să „blocheze prin rezervare” anumite locații, astfel excluzând alte grupuri.

În cazul contrademonstrațiilor, care sunt o formă particulară a întrunirilor simultane, coincidența de loc și timp cu o altă întrunire poate fi parte esențială a mesajului acesteia. Standardele drepturilor omului protejează dreptul persoanelor de a contramanifesta, inclusiv de a se afla la o distanță care să le permită să fie văzuți și auziți de participanții întrunirii opuse. Acest lucru trebuie să aibă loc în mod pașnic și este de datoria statului să protejeze și faciliteze evenimentele, punând la dispoziție resurse adecvate pentru asigurarea ordinii. Dreptul de a contramanifesta, desigur, se oprește acolo unde începe dreptul celuilalt, iar o contramanifestație nu poate să încalce dreptul la întrunire al unui alt grup.

Potrivit Legii privind întrunirile, dacă mai mulţi solicitanţi au depus declaraţii prealabile cu privire la organizarea unor întruniri în acelaşi loc şi timp (întruniri simultane), autoritatea publică locală este obligată să organizeze o şedinţă, cu participarea tuturor solicitanţilor, pentru a găsi soluţia potrivită privind desfăşurarea întrunirilor simultane.

Dacă participanţii la şedinţă ajung la concluzia că este posibilă desfăşurarea evenimentelor concomitent, se vor da recomandări organizatorilor cu privire la repartizarea spaţiului, precum şi indicaţii organelor de poliţie și Inspectoratului General de Carabinieri privind menţinerea ordinii publice.

În cazul în care, se ajunge la concluzia că nu este posibilă desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane, organul în cauză propune modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşurare a întrunirilor. Această propunere se face oral în cadrul şedinţei şi se trimite în scris, în cel mult 24 de ore de la încheierea şedinţei, celor care nu au participat la ea.

În cazul în care, în urma discuţiilor, niciunul dintre solicitanţi nu acceptă să modifice ora, locul sau forma de desfăşurare a întrunirii, prioritate are organizatorul care a depus primul declaraţia prealabilă.

2. Pregătirea întrunirii 

Întrunirile pot avea diferite forme, scopuri și mesaje. Unele pot fi spontane, adică să nu permită prea mult timp de pregătire. Totuși, există cîteva lucruri pe care organizatorii și participanții le pot face pentru ca lucrurile să decurgă bine.

• Să cunoască legea, drepturile și obligațiile pe care le au –- organizatorii trebuie să se asigure că participanții la întrunire sunt în siguranța că drepturile acestora sunt respectate și că aceștia, la rîndul lor, nu încalcă drepturile altor persoane.
• Să aibă un mesaj clar: ce problemă abordează, ce soluții se propun și un îndemn pentru participanți și pentru cei care ar putea aborda problema – de exemplu, autoritățile. De sigur, aceasta nu este o cerință legală ci una care vă va ajuta să adunați susținători și să vă atingeți scopurile.
• Să comunice o locație, oră și durată, precum și regulile și precauțiile care trebuiesc respectate.
• Să pregătească un scenariu al întrunirii care trebuie comunicat din timp participanților – ce tip de întrunire va fi, cît timp durează întrunirea; dacă este un marș – care este traseul, care sunt evenimentele ce urmează etc.
• Să asigure metode clare/eficiente de comunicare pe parcursul întrunirii: boxe și microfon, megafon, banere cu mesaje, fluturași etc.
• Să contacteze părțile relevante: poliția pentru asigurarea ordinii, mass-media pentru reflectarea evenimentului, organizațiile care se ocupă de monitorizarea întrunirilor.
• Organizatorii pot delega persoane care să supravegheze păstrarea ordinii și siguranța participanților în timpul întrunirii; aceștia pot comunica cu poliția și reprezentantul/a APL pentru ca întrunirea să decurgă pașnic, iar participanții să se simtă protejați.

! În cazul manifestațiilor cu un număr mai mare de 50 persoane, organizatorii trebuie să notifice autoritatea publică despre eveniment, iar cînd există posibilitatea de contramanifestații, aceștia sunt încurajați să solicite asistența forțelor de ordine.

3. În timpul protestului 

• Este recomandat ca organizatorii să urmeze scenariul agreat și să anunțe oricare schimbări în program/traseu/activități.  
• Trebuie să anunțe repetat care sunt regulile de comportament la întrunire.
• Trebuie să sesizeze poliția în cazul riscurilor de provocări, a contramanifestațiilor (mai ales a celor violente) și să documenteze video și foto eventuale incidente.
• Organizatorii și participanții nu trebuie în niciun caz să provoace sau instige la violență. Dacă recurg la acțiuni de nesupunere civică sau acțiune directă pasibile de sancțiuni, organizatorii trebuie să-și asume răspunderea pentru acestea, fie să se asigure că persoanele care participă în aceste acțiuni sunt pe deplin conștiente de consecințe și își dau consimțămîntul informat în acest sens.

4. După protest 

• Organizatorii trebuie să comunice care a fost concluzia întrunirii și să comunice constant despre pașii următori și rezultatele obținute.
• În cazul unor incidente sau intimidări în timpul întrunirii, organizatorii pot solicita participanților transmiterea dovezilor foto și video, să sesizeze organizațiile neguvernamentale de profil și, dacă e cazul, autoritățile (poliția, APL-ul sau alte instituții relevante).

! Un protest este doar unul dintre instrumentele de exprimare a unei nemulțumiri față de o anumită decizie sau de promovare a anumitor măsuri sau soluții. Pentru a fi eficient, acesta trebuie ancorat, într-un plan bine gîndit de comunicare și de mobilizare a oamenilor în jurul unei cauze.  

IV. Metode alternative de protest

Protestul nu înseamnă doar adunări în masă de oameni și scandări de lozinci. Vocea cetățenilor poate fi auzită printr-o varietate de metode, iar un număr mare de persoane nu înseamnă numaidecît unica metodă validă de transmitere a unei mesaj. În timpul pandemiei COVID, când specialiștii recomandau evitarea aglomerărilor, cetățenii erau încurajați să recurgă la o alte metode pentru a se face auziți.

Protestele offline: 

• Proteste simultane în grupuri mici de persoane, sau individuale, în locații diferite, afară. Aceasta permite participarea mai multor persoane, dar fără riscul de aglomerație.
• Proteste consecutive în aceeași locație. Înseamnă că grupuri mici de protestatari pot veni în aceeași locație, în intervale diferite. De asemenea, organizatorii trebuie să planifice din timp grupurile de participanți pentru fiecare perioadă.
• Proteste cu pancarte, desene, simboluri relevante.
• Proteste de la balcon, din mașină, de pe bicicletă.
• Transmitere de petiții/mesaje planificate colectiv către autorități.

Unele întruniri pot deranja sau ofensa pe cineva sau împiedica sau obstrucționa temporar activitățile altor persoane. Grevele pot duce la întreruperea serviciilor și perturba activitatea zilnică a oamenilor. Blocarea circulației, blocarea accesului în instituții sau chiar ocuparea anumitor spații, pot fi nu doar incomode, dar și ilegale din punct de vedere formal. Totuși, oamenii adesea recurg la astfel de acțiuni atunci cînd altele nu-și ating efectul, pentru a-și amplifica mesajul, asumîndu-și riscurile de a fi sancționați. Atît timp cît astfel de acțiuni rămîn non-violente, participanții la ele trebuie să se bucure de protecția drepturilor lor, iar autoritățile să respecte exercitarea acestora în măsura în care acest lucru este rezonabil. În orice caz, organizatorii trebuie să informeze participanții despre toate riscurile la care sunt expuși prin participarea în astfel de întruniri.

Protestele online 

În perioada pandemică, multe acțiuni publice și de protest au migrat în spațiul online. Unele s-au dovedit a fi eficiente, altele au continuat imaginea de „slacktivism” – atunci cînd persoanele întreprind acțiuni online, în feluri care înseamnă puțină implicare din partea participanților și efect diminuat.

Pentru ca un protest online să fie eficient, trebuie să respecte regulile menționate mai sus: să aibă un mesaj clar, să aibă un scenariu, să fie promovat, să ajungă la factorii de decizie cu lista clară de revendicări și să comunice orice rezultate.

Atunci cînd inițiază un protest online, organizatorii trebuie să analizeze grupurile țintă, care platformă mai bine se potrivește scopului lor și cum trebuie să comunice pe fiecare dintre ele.

Câteva metode online de a acționa în comun sunt:

• Transmiterea de emailuri, petiții sau apeluri colective către autorități;
• Folosirea rețelelor de socializare precum Twitter, Facebook, Instagram, TikTok, Odnoklassniki pentru promovarea mesajelor prin hashtag-uri, evenimente, photo frames, video scurte sau transmisiuni în direct de la întrunire.

Protestele online oferă vizibilitate unei inițiative, pot fi organizate cu o viteză mult mai mare, pot conecta un număr mai mare de participanți împreună, indiferent de locația acestora, în același timp, mereu au fost criticate pentru implicarea limitată a participanților. Acestea pot fi combinate însă cu manifestații offline. Un număr mic de persoane se poate întruni offline, evenimentul este transmis live, iar alți participanți își pot arăta susținerea prin diverse mijloace (hashtag, fotografii, mesaje comune, participarea la evenimente online etc.)

! Organizatorii trebuie să aibă grijă de protecția datelor participanților la întrunire și să aleagă platforme online care asigură protejarea acestora.

V. Interacțiunea cu poliția 

Poliția și alți reprezentanți ai forțelor de ordine au, în primul rînd, rolul de a proteja și facilita întrunirea. Aceasta nu trebuie să vadă în proteste un pericol public, ci o exprimare firească a drepturilor omului.

Poate poliția să mă filmeze în timpul acțiunii de protest?

Deși nu este o acțiune ilegală în sine, o astfel de practică face ca participanții să se simtă neconfortabil sau intimidați. Poliția trebuie să aibă un motiv pentru a interpela, fotografia sau filma participantul la protest – dacă acesta a comis vreo încălcare, de exemplu.

Dacă observați asemenea comportament intimidant, puteți contacta organizațiile neguvernamentale de profil. Dacă sunteți deranjat de faptul că sunteți filmat, puteți spune despre acest lucru reprezentantului poliției, superiorului acestuia sau organizatorului.

Pot eu filma poliția în timpul unei acțiuni de protest?

Legea permite în timpul întrunirilor ca orice persoană să facă înregistrări audio sau video. Filmarea sau chiar transmisiunea live poate fi utilă atît pentru documentarea protestului, cît și a acțiunilor forțelor de ordine.

Poate poliția să mă percheziționeze în timpul unui protest? Poate poliția să îmi ia camera/telefonul să verifice conținutul?

Legea permite forțelor de ordine să efectueze examinarea corporală preventivă a persoanei participante la întruniri publice, însă acest lucru este permis doar dacă există bănuiala că persoana ar putea avea asupra sa o armă, sau substanţe periculoase (de ex. explozive). Poliția nu are dreptul să ridice alte obiecte personale decît cele interzise la întruniri (arme, substanțe periculoase).

Standardele internaționale descurajează perchezițiile și alte măsuri intruzive aplicate fără motiv – acestea trebuie să fie necesare pentru înlăturarea unui pericol real sau atunci cînd violența este iminentă.

Legea presei prevede că mijloacele tehnice ale jurnalistului pot fi ridicate numai în cazul în care servesc drept probă într-o cauză penală.

Dacă poliția îmi spune să fac ceva, trebuie să fac asta?

Forțele de ordine nu au competența de a se expune dacă o întrunire este sau nu oportună. Acestea nu pot indica participanților unde și cum trebuie să aibă loc protestul, dacă acesta este pașnic. Participanții trebuie să aibă libertatea de a alege locuri și metode sigure de protest – de exemplu, să lase mesaje scrise (cu cretă, pancarte) sau să facă zgomot, inclusiv cu utilizarea echipamentului audio, în loc să scandeze timp de cîteva ore.

Dacă poliția cere actele mele de identitate, trebuie să le prezint?

Legea împuternicește carabinierii să stabilească identitatea persoanelor care încalcă legea ori în privința cărora sînt indicii că acestea fie pregătesc, fie au comis o faptă ilegală. Ca și în cazul perchezițiilor, dacă sunteți interpelați fără motiv, doar cu scopul de a vă intimida, acest lucru poate constitui un abuz.

Ce trebuie să fac dacă sunt arestat/ă sau sancționat/ă? Pe cine pot contacta?

Poliția poate să rețină sau să sancționeze participanții doar pentru încălcări reale, ce rezultă din violență sau încalcă în alt mod drepturile altor persoane. Aplicarea amenzilor sau a altor sancțiuni pentru abateri formale, care nu atentează direct la siguranța altor persoane poate fi interpretată ca metodă de a intimida participanții și a restrînge nejustificat dreptul la libertatea întrunirilor.

Dacă sunteți reținut/ă în timpul unei întruniri, aveți dreptul să fiți asistat/ă de un avocat, inclusiv oferit de stat. Dacă vi se impută comiterea unei contravenții, reţinerea nu poate depăşi 3 ore. Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, drepturile sale şi motivele reţinerii, circumstanţele faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei săvîrşire îi este imputată. Dacă sunteți reţinut/ă ilegal sau dacă temeiurile reţinerii au decăzut, trebuie să fiți eliberat/ă imediat.

Curtea a subliniat că Federația Rusă, prin exercitarea constantă a controlului efectiv asupra regiunii transnistrene prin sprijinul politic, economic și militar oferit autorităților separatiste, își asumă responsabilitatea pentru abuzurile grave ale drepturilor omului comise în regiune. Aceste abuzuri grave evidențiază lipsa de reparații disponibile pentru reclamanți și demonstrează necesitatea unei acțiuni urgente pentru a pune capăt impunității Federației Ruse.

În fața Curții, reclamantul Lypovcenko a invocat violarea drepturilor sale prevăzute de  Articolul 3 (dreptul de a nu fi supus torturii), 5 § 1 (dreptul la libertate), 6 § 1 (dreptul la o justiție echitabilă), 13 (dreptul la un remediu efectiv) și 34 din Convenție (dreptul de a sesiza Curtea). Curtea a recunoscut violarea prevederilor sus-nominalizate și a dispus ca Guvernul Federației Ruse să plătească reclamantului suma de 26.000 Euro, în calitate de prejudiciu moral și suma de 4.000 Euro, în calitate de costuri și cheltuieli legate de reprezentare și asistență juridică furnizate de avocații Asociației Promo-LEX în procedura din fața Curții.

Plângerile lui Oleg Halabudenco au fost legate de interferența cu activitățile sale profesionale, confiscarea proprietății și restricțiile impuse asupra libertății sale de circulație, precum și de lipsa unui remediu efectiv pentru aceste încălcări. În fața Curții, reclamantul a invocat violarea drepturilor sale prevăzute de: Articolul 5 (dreptul la libertate), Articolul 6 (dreptul la o justiție echitabilă), Articolul 8 (dreptul la viața privată), Articolul 1 Protocolul 1 (dreptul la proprietate), Articolul 2, Protocolul Nr. 4 (dreptul la libertatea de circulație), Articolul 13 (dreptul la un remediu efectiv). Curtea a recunoscut violarea acestor drepturi și a dispus ca Guvernul Federației Rusă să plătească reclamantului suma de 6.500 Euro, în calitate de prejudiciu moral.

Semnificativ pentru ambele dosare a fost că, în acest caz, Federația Rusă a depus eforturi considerabile pentru a convinge Curtea de eficiența „sistemului judiciar” al „rmn”.  Guvernul rus a prezentat o descriere eronată a „sistemului judiciar” al „rmn”, susținând, în mod nefondat, că acesta respectă standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului. Acesta a recunoscut lipsa reglementărilor pentru anumite aspecte menționate de reclamant pe parcursul procedurii (organizarea sistemului judiciar, independența corpului disciplinar al judecătorilor, lipsa unui sistem transparent pentru repartizarea cazurilor). Însă consideră aceste aspecte drept „deficiențe temporare” care nu afectează sistemul în ansamblu.

Nicoleta Hriplivîi, avocată Promo-LEX implicată în acest caz, subliniază semnificația acestei hotărâri a Curții: „Această victorie ne dă o speranță, fiind încă un pas în demersul nostru de a trage la răspundere Federația Rusă pentru gravele abuzuri comise în regiunea transnistreană prin intermediul regimului de la Tiraspol. Tentativele lor de a legitimiza sistemul judiciar disfuncțional din așa-numita „rmn” au fost zădărnicite. Eșecul lor este o dovadă a diferenței enorme dintre realitatea din regiune și imaginea falsă prezentată de Rusia. Este esențial să recunoaștem că respectarea drepturilor fundamentale și combaterea impunității sunt obligații esențiale ale statelor, indiferent de contextul geopolitic. Curtea reiterează responsabilitatea Rusiei pentru încălcările din regiune și obligă Republica Moldova să utilizeze toate instrumentele legale pentru a proteja drepturile omului pe teritoriul său. Faptul că Republica Moldova nu a fost trasă la răspundere astăzi, nu exclude tragerea la răspundere mâine. Este un apel clar către toate părțile implicate să ia măsuri concrete pentru asigurarea justiției și protecției drepturilor omului, oferind astfel speranță reclamanților că dreptatea va prevala în cele din urmă, chiar dacă astăzi pare ceva iluzoriu.”

Alexandru Postica, avocat Promo-LEX implicat în acest caz, a menționat că fiind prima Hotărâre a Curții, după declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucraina, aceasta va determina modul de abordare a cauzelor similare care sunt pe rolul Curții și care se aflau la o etapa avansată de examinare. Importanța Hotărârii CtEDO este determină de analiza minuțioasă a elementelor care determină jurisdicția statelor ulterior anului 2016, când aceasta a fost reconfirmată prin mai multe Hotărâri ale CtEDO.