CtEDO a obligat Republica Moldova să achite 9000 de euro unei victime, maltratate și umilite de gardieni într-un penitenciar din Briceni

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat decizia în cauza Baban v. Moldova, Nr. 83718/17. Cauza se referă la aplicarea tratamentului inuman și degradant în detenție și acordarea în consecință, a prejudiciilor morale și materiale în cuantum redus, fără a ține cont de suferințele morale și fizice cauzate reclamantului și de practica CtEDO de acordare a compensațiilor morale în cazuri similare.

Decizia Curții Europene

Potrivit Deciziei, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă, semnate de părți, în temeiul cărora reclamantul a fost de acord să renunțe la orice alte cereri împotriva Republicii Moldova cu privire la faptele care au dat naștere acestei cereri, sub rezerva angajamentului guvernului de a-i plăti suma de 9000 Euro.

Circumstanțele de fapt care au dus la pronunțarea Deciziei

Reclamantul, în cauza Baban a fost deținut în Penitenciarul Nr.2 din Lipcani, unde a fost maltratat și umilit de către gardieni în repetate rânduri. I-a fost refuzată asistența medicală, dar și solicitarea de asigurare a alimentație speciale, conform legislației naționale, reieșind din problemele medicale pe care acesta le are. Reclamantul suferea de afecțiuni ale sistemului digestiv. Ca răspuns la toate solicitările sale, acestuia i-au fost aplicate multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, de către gardieni.

Deși a expediat o plângere în adresa Procuraturii r. Briceni, în legătură cu faptele de maltratare, timp de doi ani de zile Procuratura a refuzat pornirea unei cauze penale. O cauză penală a fost pornită totuși, iar instrumentarea dosarului a durat alți doi ani.

Au urmat mai mulți ani în care reclamantul a luptat pentru drepturile sale în instanțele de judecată. Prin sentința Judecătoriei Militare din iunie 2015, gardienii care l-au maltratat au fost achitați. Ulterior prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, aceștia au fost recunoscuți vinovați şi condamnați, dar eliberaţi de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. În iunie 2016 cauza a fost transmisă spre rejudecare, de către instanța ierarhic superioară, iar o decizie de condamnare a fost emisă ulterior. În calitate de prejudiciu moral, reclamantului i-a fost acordată suma de 14.000 lei, iar instanța nu a motivat în vreun fel soluția.

Potrivit avocatului Promo-LEX, Director al Programului Drepturile Omului, Vadim Vieru: „având în vedere jurisprudența CtEDO în cauzele moldovenești, se observă tendința instanțelor naționale de a acorda sume reduse în calitate de prejudiciu moral de până la 10 ori mai puțin decât a decis CtEDO în cauze similare. În aceste circumstanțe, reclamanții continuă să aibă statut de victimă a violării articolului trei din Convenție”

Practica judiciară a instanțelor naționale vs. Jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului

În alte cazuri similare, instanțele naționale au acordat sume reduse în calitate de prejudiciu moral, făcând referire doar “la practica constantă” fără a ține cont de criteriile și circumstanțele specifice ale fiecărui caz și jurisprudența CtEDO pe cauze similare.

Spre exemplu, în cauza Ciorap nr.2, Curtea Supremă a oferit reclamantului echivalentul a 600 Euro în calitate de prejudiciu moral, comparativ cu 4.000 Euro acordate de CtEDO. În cauza Gavriliță ambii reclamanți au primit cca. 900 Euro din partea instanței naționale, comparativ cu 9.000 EUR și 10.000 EUR acordate de Curtea Europeană. La fel și în cauzele Morgoci și Grecu, 958 Euro și 3.200 Euro în calitate de prejudiciu moral oferite de CSJ, comparativ cu 11.000 Euro și respectiv 11.800 Euro acordate de Înalta Curte de la Strasbourg.

Asociația Promo-LEX recomandă instanțelor naționale și în special, Curții Supreme de Justiție să țină cont în procesul de apreciere a cuantumului prejudiciului moral de jurisprudența CtEDO în cauze similare și Recomandarea nr. 6 Privind satisfacția echitabilă elaborată de Curtea Supremă de Justiție.

Pentru mai multe informații, contactați:
Vadim Vieru, Director de Program, Avocat, Asociația Promo-LEX
GSM: +37368017507;
E-mail: [email protected]

Curtea Europeană a început examinarea cauzei unui jurnalist din regiunea transnistreană acuzat de ”extremism”

La 20 mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a comunicat Guvernelor pârâte cauza Serghei Ilcenco și Nicolae Ilcenco v. Republica Moldova și Federația Rusă (nr. 40836/15)

Cauza se referă la reținerea primului reclamant, care este jurnalist. Acesta a fost acuzat de administrația de facto de incitare la extremism. De asemenea, locuința sa și a fiului său a fost percheziționată ilegal.

Primul reclamant se plânge că detenția sa de patru luni a încălcat articolul 5 din convenție și că condițiile de detenție, inclusiv lipsa asistenței medicale necesare, s-au ridicat la tratament inuman și degradant în sensul articolului 3 din Convenţie. De asemenea, el se plânge în temeiul articolului 13 despre absența unui remediu eficient în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție. În plus, el se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că nu putea comunica confidențial cu avocatul său. În plus, în temeiul articolului 10, el se plânge că acuzațiile aduse împotriva sa, reținerea sa și îndepărtarea hârtiei și stiloului din celula sa, au fost menite să-l reducă la tăcere ca jurnalist. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 34 din Convenție, pentru că a fost împiedicat să depună o cerere la Curte în timpul detenției. Ambii reclamanți se plâng în temeiul articolului 8 din convenție cu privire la perchezițiile efectuate în casele lor și confiscarea bunurilor personale.

Din cauza acțiunilor de persecutare în calitate de jurnalist, Reclamantul și fiul acestuia au fost nevoiți să părăsească regiunea transnistreană. În calitate de persoane intern strămutate ca rezultat al acțiunilor de persecutare în regiunea transnistreană, la solicitarea Asociației Promo-LEX și prin asistența Biroului pentru Reintegrare, reclamanții au fost cazați la un Centru de plasament. Ulterior, reclamanții au fost nevoiți să părăsească Republica Moldova din frica de a fi răpiți de reprezentanții administrației separatiste și din cauza lipsei unor garanții insuficiente oferite lor în calitate de persoane intern strămutate de către autoritățile constituționale. Mai multe detalii despre caz, pot fi găsite aici.

Anterior, Asociația Promo-LEX și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu regresul în domeniul asigurării libertății presei și de exprimare în regiunea transnistreană. Presă liberă, practic, nu există, iar pluralitatea de opinii este sancționată de administrația secesionistă. Accesul la surse alternative de informații este restricționat de serviciul de securitate.

Potrivit Avocatului Asociației Promo-LEX, Director al Programului Drepturile Omului, Vadim Vieru, ”cauza lui Serghei Ilcenco și Nicolae Ilcenco demonstrează că în regiunea transnistreană nu există mass-media liberă. Oricine încearcă să critice administrația, poate fi acuzat de extremism, intimidat, reținut și arestat. Autoritățile constituționale nu au remedii pentru a proteja libertatea de exprimare în regiunea transnistreană. Libertatea de exprimare, ca și alte drepturi, nu reprezintă prioritate în procesul de negocieri politice”.

În 2014-2015 (perioada în care a fost reținut și persecutat Serghei Ilcenco și Nicolae Ilcenco) presiunile asupra jurnaliștilor și activiștilor din regiunea transnistreană s-au intensificat. Administrația de facto de la Tiraspol, ignorând normele internaționale, sfidează în continuare dreptul la libera exprimare a populației. În ultima perioadă, au fost înregistrate mai multe cazuri de intimidare a activiștilor și protestatorilor la manifestațiile pașnice din regiune.

Curtea a adresat părților întrebări legate de existența sau inexistența violărilor sub aspectele invocate de reclamanți.

Reclamantul este reprezentat la CtEDO de către Avocații Asociației Promo-LEX.

CtEDO a comunicat Guvernelor Republicii Moldova și Federației Ruse prima cauză privind discriminarea pe criteriu de origine etnică în exercitarea dreptului la libera circulație în regiunea transnistreană

La 7 iunie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a comunicat Guvernelor pârâte cauza Vardiașvili v. Rusia și Moldova cauza nr.558/16.

Cauza se referă la limitarea ilegală a dreptului la libera circulație în interiorul Republicii Moldova, fără careva explicații și aplicarea măsurilor de reprimare (detenție în condiții inumane) pentru încălcarea acestor reguli ilegale de circulație stabilite de regimul de la Tiraspol.

În iunie 2015 reclamantul, a fost ”expulzat” de structurile de forță de la Tiraspol pentru 6 luni pe motiv că ar fi încălcat regulile de ședere, acesta fiind primul caz de ”expulzare” a unui cetățean de la propriul său domiciliu.

Deoarece în Republica Moldova persoanele intern strămutate nu sunt protejate de legislația Republicii Moldova, reclamantul și-a amenajat un cort pe malul drept al râului Nistru, unde s-a aflat până la expirarea perioadei de ”expulzare”. La 12 decembrie 2015 ”serviciul de migrațiune” i-a permis ultimului accesul în regiune, cu condiția respectării regulilor interne de ședere stabilite de regimul de la Tiraspol.

Abia în 2017, a fost posibil de găsit dovada documentară a motivului unui astfel de tratament, și anume existența unui document ținut în secret de regimul de la Tiraspol: ”Ordinul Ministerului de Interne al RMN” din 14.05.2013, potrivit căruia persoanele a căror drept de ședere este limitat, se împart pe categorii: A, B și C. Cei de etnie caucaziană, sunt plasați în categoria A, iar dreptul de ședere nu poate depăși termenul de 10 zile.

În fața Curții, reclamantul a invocat violarea dreptului său cu privire la libertatea de circulație Art.2P.4; a dreptului cu privire la respectul vieții private Art.8 și proprietate art.1P1; a dreptului la libertate Art.5; a dreptului de a nu fi supus torturii și relelor tratamente garantat de Art.3 și lipsa de remedii efective naționale potrivit articolului 13, pentru a remedia violărilor invocate.

Curtea a adresat părților întrebări legate de existența sau inexistența violărilor sub aspectele invocate de reclamant.

Reclamantul este reprezentat la CtEDO de către Avocații Asociației Promo-LEX.

O nouă condamnare CtEDO în cazurile de reținere ilegală și tortură aplicate în aprilie 2009

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat astăzi hotărârea în cauza Muradu v. Republica Moldova (Plângerea no. 26947/09). Cauza se referă la încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în aprilie 2009. Hotărârea poate fi accesată aici.

Context general

Reclamantul s-a plâns pe violarea art. 3 (tortură), 5.1, 5.3, 5.4 și 5.5 (reținere și arestare ilegală) din Convenție. Mai multe detalii despre cazul reclamantului, pot fi accesate aici.

Constatările Curții

Curtea constată că autoritățile au luat cunoștință de acuzațiile reclamantului cel târziu la 13 aprilie 2009 (a se vedea paragraful 34 din Hotărâre). Avocatul reclamantului a făcut o plângere oficială în ziua următoare (a se vedea paragraful 35 din Hotărâre). Din observațiile guvernului (a se vedea punctul 38 din Hotărâre) reiese clar că reclamantul a fost în țară până la 4 august 2010, adică mai mult de un an după ce autoritățile au aflat de acuzațiile sale. Nu a existat nicio informație conform căreia, în perioada respectivă, reclamantul ar fi fost invitat în fața autorităților și nu s-a prezentat. Dimpotrivă, el a fost intervievat de organul de urmărire penală sau a interacționat cu procuratura ca parte a procedurilor penale împotriva acestuia (a se vedea paragrafele 32 și 33 din Hotărâre).

Curtea a statuat că, nu este clar ce a împiedicat autoritățile, în cursul anului inițial al anchetei, să efectueze lista acțiunilor de investigație menționate de guvern în observațiile sale (a se vedea punctul 52 din Hotărâre), cu atât mai mult încât la 13 În aprilie 2009, reclamantul a descris cum arată mai mulți ofițeri de poliție pe care i-a acuzat de rele tratamente (a se vedea paragraful 34 din Hotărâre).

Curtea consideră că neîndeplinirea măsurilor esențiale de investigație în primul an crucial după plângere a redus considerabil eficiența anchetei, care a fost deschisă în cele din urmă doar la 21 decembrie 2011 (a se vedea punctul 38 din Hotărâre). Curtea reiterează faptul că întârzierile în investigarea relelor tratamente sunt incompatibile cu obligațiile asumate în temeiul articolului 3 al Convenției (a se vedea, de exemplu, IE împotriva Republicii Moldova, nr. 45422/13, § 41, 26 mai 2020).

Se observă, de asemenea, că ancheta a fost suspendată între 2012 și 2018 și este încă în curs. Având în vedere deficiențele din cadrul anchetei inițiale menționate la alineatul precedent, eșecul solicitantului de a coopera ulterior ca urmare a părăsirii țării nu poate fi considerat decisiv în aceste condiții. Din același motiv, Curtea constată că ancheta care este încă în curs a fost deja afectată de ineficiență și, prin urmare, plângerea formulată de reclamant nu poate fi considerată prematură.

De asemenea, Curtea a constatat violarea art. 5.3, 5.4 și 5.5 având în vedere acțiunile procurorului și judecătorilor, sub aspectul aplicării reținerii ilegale și aplicării arestului în privința reclamantului.

Curtea a decis unanim existența violării art. 3, 5.3, 5.4 și 5.5 din Convenție de către Guvernul Republicii Moldova și a decis de a acorda reclamantului suma de 15.000 euro în calitate de prejudiciu moral și suma de 840 de euro în calitate de costuri și cheltuieli.

Reclamantul beneficiază de servicii de reabilitare în cadrul Centrului de Reabilitare Victimelor Torturii ”Memoria”.

Reclamantul a fost reprezentat în fața CtEDO de avocata Violeta Gașițoi și avocatul Asociației Promo-LEX, Vieru Vadim.

Pentru informații suplimentare:

Vieru Vadim, Avocat

Email: [email protected]

Tel: +37368017507

Cauza Mițul și Coțofan c. Moldova și Rusia (Cerere nr. 33446/11)

Strasbourg / 17 septembrie 2019
Definitivă / 17/9/2019