La 25 februarie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a comunicat Guvernului Republicii Moldova cauza Petrenco și alți 6 reclamanți versus Republica Moldova.

Cauza se referă la reținerea, arestarea și detenția reclamanților în baza unor acuzații de tulburări în masă ca urmare a unei demonstrații pe care aceștia au organizat-o în fața sediului Procuraturii Generale în septembrie 2015. Toți reclamanții au fost deținuți timp de patru luni și jumătate în penitenciarul nr. 13 și aproximativ pentru aceeași perioadă de timp s-au aflat în arest la domiciliu.

În perioada în care aceștia se aflau în arest la domiciliu, reclamanții au fost forțați să poarte brățări electronice, pe care trebuiau să le încarce la fiecare cinci ore.

Reclamanții s-au plâns CtEDO cu privire la următoarele violări ale Convenției:

Primul reclamant s-a plâns cu referire la condițiile detenției sale în penitenciarul nr. 13. Detenția reclamantului în Penitenciarul nr. 13 a reprezentat un tratament inuman și degradant, încălcându-se Articolul 3 al Convenției și Articolul 8 din Convenție.

Toți reclamanții se plâng, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenției, că privarea de libertate nu se baza pe o suspiciune rezonabilă că aceștia au comis o infracțiune și că detenția acestora a fost arbitrară și ilegală. Ei, de asemenea se plâng în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 că privarea lor de libertate nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente și că instanțele naționale nu și-au motivat suficient hotărârile judecătorești cu privire la aplicarea și prelungirea măsurilor preventive.

Toți reclamanții, cu excepția primului reclamant, s-au plâns în temeiul articolului 8 al Convenției că forțarea lor de a purta brățări electronice a constituit o acțiune ilegală și  a reprezentat o intervenția disproporționată în dreptul lor la respectarea vieții private.

Toți, cu excepția primului reclamant, s-au plâns în temeiul articolului 11 al Convenției că dreptul reclamanților la întrunire pașnică a fost încălcat prin aplicarea în calitate de măsură preventivă a interdicțiilor de a merge în locuri unde se petrec acțiuni de proteste în masă.

Primul reclamant se plânge, în temeiul articolului 13 din Convenție, că el nu a avut o cale de atac eficientă împotriva încălcării drepturilor sale garantate de articolul 3 al Convenției.

Cu excepția primului și a celui de-al patrulea reclamant, reclamanții se plâng conform articolului 13, că aceștia nu a avut o cale de atac eficientă împotriva încălcării articolului 11 din Convenție (cu privire la interdicția stabilită de instanța de judecată de a participa la întruniri publice).

CtEDO a adresat părților întrebări legate de existența sau inexistența violărilor sub aspectele descrise mai sus, după cum urmează:

• Violarea art. 3 CEDO (a se vedea Cristioglo v. Moldova, no. 24163/11, § 24, 26 Aprilie 2016), sub aspectul condițiilor de detenție din Penitenciarul nr. 13;
• Violarea art. 5.1 CEDO (a se vedea Musuc v. Moldova, no. 42440/06, § 33, 6 Noiembrie 2007;
  Brega și alții v. Moldova, no. 61485/08, § 42, 24 Ianuarie 2012) sub aspectul legalității detenției;
• Violarea art. 5.3 CEDO (a se vedea Buzadji v. Moldova [GC], no. 23755/07, §§ 115-123, ECHR 2016) sub aspectul lipsei motivelor rezonabile de a aplica și prelungi măsura preventivă de arest în privința reclamanților;
• 8.1 și art. 8.2 CEDO (a se vedea Raninen v. Finlanda, hotărârea din 16 Decembrie 1997, Reports 1997-VIII, § 63) sub aspectul legalității aplicării forțate a brățărilor electronice în privința reclamanților;
• 11 CEDO (a se vedea Brega v. Moldova, no. 52100/08, § 47, 20 Aprilie 2010) sub aspectul respectării dreptului la libertatea de întrunire;
• 13 CEDO (a se vedea Segheti v. the Moldova, no. 39584/07, § 38, 15 Octombrie 2013) sub aspectul lipsei unor remedii eficiente în legătură cu violarea art. 3;

Potrivit avocatului Asociației Promo-LEX, Vadim Vieru, „Această cauză scoate în evidență  probleme sistemice legate de condițiile de detenție în penitenciarul nr. 13, legalitatea și temeinicia aplicării și prelungirii măsurilor preventive de arest, precum și limitarea dreptului la libertatea de întrunire prin aplicarea în calitate de măsură provizorie a interdicției de a merge în locuri unde se petrec acțiuni de proteste în masă. În premieră, în cazurile cu privire la Republica Moldova, Curtea formulează întrebări părților cu privire la legalitatea aplicării brățărilor electronice în contextul circumstanțelor acestui caz, în particular.”

Potrivit noii practici a CtEDO, Președintele Secției a acordat părților un termen până la 30 mai 2019, pentru a decide dacă părțile reglementează sau nu cauza în mod amiabil.

Pentru mai multe informații, contactați:
Inga Stegarescu, Ofițer de presă al Asociației Promo-LEX
GSM: 069 26 96 84;
E-mail: [email protected]

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a comunicat guvernelor Republicii Moldova și Federației Ruse alte două cauze referitoare la încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană: V.I. c. Republica Moldova și Rusia (cererea nr.63750/17) și Oprea ș.a. c. Republica Moldova și Rusia (cererea nr.36545/06). În fața instanței, reclamanții sunt reprezentați de către Asociația Promo-LEX, transmite IPN.

Primul caz – V.I. c. Republica Moldova și Rusia (cererea nr.63750/17) vizează ilegalitatea acțiunilor „autorităților” de la Tiraspol, care au admis ingerințe grave în dreptul la respectarea vieții private. Reclamantul, cetățean al Republicii Moldova, susține că prin indicarea în „livretul militar” emis de „autoritățile” de la Tiraspol a informației medicale accesibile persoanelor terțe, se încalcă principiul privind nedivulgarea secretului medical, protecția datelor cu caracter personal, ceea ce constituie o limitare nejustificată a dreptului la viața privată contrar prevederilor art. 8 al Convenției.

Cetățeanul V.I. susține că în calitatea sa de membru al unei colectivități, chiar dacă această colectivitate se află într-o „regiune” nerecunoscută drept entitate statală, el ar trebui să se bucure de aceleași prerogative care i-ar permite să pretindă la respectarea vieții sale private. Astfel, informațiile despre sănătatea unei persoane intră în noțiunea de „viață privată” și urmează a fi protejate oriunde s-ar afla. Fiind cetățean al Republicii Moldova, reclamantul susține că, potrivit art. 28 al Constituției, statul este obligat să respecte și să ocrotească viața privată. În plângerea sa către Înalta Curte de la Strasbourg, reclamantul a pretins încălcarea art. 8, art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Detalii aici.

În cel de-al doilea caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova şi Guvernului Federației Ruse plângerile unui număr de 57 de proprietari de terenuri agricole, aflate în raionul Dubăsari. Reclamanții sunt rezidenți şi locuitori ai localității Molovata-Nouă, situată pe malul stâng al Nistrului şi dețin cote de teren în apropierea satului.

Problema terenurilor agricole, aflate după traseul rutier Tiraspol-Dubăsari-Râbnița a apărut în 1998 în mai multe localități (Doroţcaia, Pîrîta, Coşniţa, Cocieri), atunci când reprezentanții regimului separatist au instalat în mod ilegal posturi pe traseul Tiraspol – Râbnița. Instalarea ilegală a acestor posturi a permis reprezentanților regimului separatist să hărțuiască reclamanții şi să tindă să acapareze aceste suprafețe pe parcursul acestor ani, fapt ce poate fi considerat drept o violare continuă a drepturilor lor.

În fața Curții reclamanții pretind încălcarea art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu încălcarea dreptului de proprietate asupra cotelor de teren şi art.13 în legătură cu lipsa unui remediu efectiv la nivel național în legătură cu violările art.1 al CtEDO. Detalii aici.

Recent, la 17 iulie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în altă cauza a fermierilor din raionul Dubăsari, ale căror terenuri au fost sechestrate de către administrația secesionistă de la Tiraspol. Cauza a fost inițiată la cererea a 1646 de reclamanți și trei companii agricole din raionul Dubăsari. Curtea a dispus încasarea din contul Federației Ruse în folosul reclamanților a sumei de 2 499 300 de euro. Astfel, fiecărui proprietar i-a fost dispusă încasarea sumei de 1500 de euro, iar companiilor agricole câte 5000 de euro.

Sursă: ipn.md

La 25 iunie 2018, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a comunicat guvernelor de la Chișinău și Moscova cauzele Grama și Dîrul, în urma plângerii depuse de avocații Asociației Promo-LEX încă în anul 2006 și respectiv 2007.

Fiind cauze similare, în procesul de examinare a cauzei Grama, Curtea a decis comasarea acesteia cu Dîrul.

Cauza vizează ilegalitatea acțiunilor organelor separatiste care sechestrează sau aplică amenzi față de posesorii automobilelor cu numere de înregistrare moldovenești care tranzitează teritoriul regiunii transnistrene.

Petiționarii – Grama și Dîrul – au solicit Curții să recunoască violarea de către Republica Moldova și Federația Rusă  a articolului 13 din Convenție și a articolului 1 al protocolului adițional la Convenție.

Curtea Europeană a expediat o serie de întrebări Republicii Moldova și Federației Ruse, iar până la data de 22 octombrie 2018, țările trebuie să depună observațiile.

În acest context, amintim că pe un caz similar, la data de 30 august 2016, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului s-a pronunțat. În cauza Casian împotriva Republicii Moldova și Federației Ruse, responsabilă de încălcarea dreptului de proprietate a reclamantului a fost găsită Federația Rusă.

Pentru informații, contactați:
Axenia Chirilov, Ofițer de presă al Asociației Promo-LEX
GSM: 060 16 83 14
E-mail: [email protected]

La 29 martie 2018, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a comunicat de urgență plângerea lui Serghei Cosovan, depusă de Asociația Promo-LEX la 20 martie 2018. În același timp, Curtea a dispus examinarea în mod prioritar a cauzei acestuia.

Curtea a propus Guvernului Republicii Moldova să prezinte observațiile sale față de plângerea înaintată. Înalta Curte a formulat întrebări cu privire la modul în care s-a dispus arestarea preventivă a persoanei și dacă persoanei i-a fost acordată asistența medicală potrivită (Articolul 2, 3 și 5 ale Convenției).

Cazul reclamantului Serghei Cosovan dezvăluie mai multe probleme grave existente de foarte mult timp, atât în sistemul judiciar, cât și în sistemul penitenciar. Astfel, utilizarea excesivă și nejustificată a arestului preventiv, dar și problema asigurării asistenței medicale în penitenciare, continuă a fi probleme extrem grave în Republica Moldova. În speța de mai sus, reclamantul, deținut în arest preventiv, riscă să moară în penitenciar. În pofida unor maladii grave confirmate, autoritățile nu dau dovadă de diligență sporită în a-i slava viața. Persoana suferă de ciroză hepatică în faza terminală (indicatorul de supraviețuire – Child-Pungh C^[1]), care este faza mortală a maladiei. În ciuda faptului că aceste maladii serioase sunt confirmate documentar, din 28 septembrie 2017, arestul preventiv este în continuu prelungit de către instanță.

Statisticile demonstrează că în Moldova se folosește excesiv măsura arestării preventive, deși legislația prevede și măsuri alternative, nu mai puțin eficiente. Se menține în continuare rata înaltă de aplicare a arestului preventiv în 2017. Circa 90% din demersurile privind aplicarea arestului preventiv a procurorilor sunt acceptate de instanțe. Aproape aceeași rată de acceptare este înregistrată și în privința demersurilor de prelungire a măsurii de arest preventiv.

Pe lângă arestul aplicat continuu, acest caz a evidențiat o problemă mai veche – calitatea asistenței medicale din penitenciare și lipsa unui cadrul legal, care ar asigura asistența medicală corespunzătoare persoanelor ajunse în detenție.

Potrivit informației furnizate de Departamentul Instituții Penitenciare, sistemul penitenciar suferă de insuficiență de cadre medicale, reieșind din numărul de persoane deținute în penitenciarele din Republica Moldova în 2017 (aproximativ 8000) raportat la numărul actual de lucrători medicali – 205 în cele 17 penitenciare.

La 21 decembrie 2017 în raportul său final, experții Comitetului ONU împotriva Torturii și-au manifestat îngrijorarea în privința insuficienței asistenței medicale din instituțiile penitenciare, de calitatea necorespunzătoare a acestora, de creșterea numărului de decese și lipsei independenței personalului medical din sistemul penitenciar în raport cu administrația penitenciarelor.

Pentru informații, contactați:
Axenia Chirilov, Ofițer de comunicare al Asociației Promo-LEX;
GSM: 060 16 83 14;
E-mail: [email protected]

[1] Severitatea cirozei hepatice după scorul Сhild-Pugh corelează cu indicii de supraviețuire a bolnavilor: durata supraviețuirii pentru clasa C  – este de 2-3 luni (potrivit Protocolului Clinic Naţional PCN – 24, privind tratarea Hepatitei cronice și Cirozei hepatice de etiologie virală C la adult, aprobat la ședința Consiliului de experți al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova din 28.12.2013)

Cauza privind încălcarea drepturilor unui copil apărat de Promo-LEX la CtEDO a fost comunicată Guvernului. Executivul are la dispoziție 3 luni ca să dea explicații, în cazul în care refuză soluționarea amiabilă.

În anul 2010, un vecin l-a lovit pe copil cu pumnii şi picioarele, apoi l-a târât în curte și l-a forțat să intre în beci, unde i-a pus hârlețul la gât. Acesta este cazul dramatic al unui copil, care a fost adus în atenția Curții Europene de către Promo-LEX în anul 2014.

300 lei amendă pentru că și-a bătut vecinul
Acțiunile agresorului au fost calificate ca huliganism nu prea grav, care nu este pedepsit penal, ci doar contravențional. Violența fizică și psihologică la care a fost supus copilul, și urmările negative pentru sănătate nu puteau fi sancționate cu doar 300 lei (16 EURO).

Pedepsele blânde încurajează violența asupra copiilor
Asociația Promo-LEX consideră că o astfel de abordare niciodată nu ar atinge scopul de protecție a copiilor, angajament pe care Moldova și l-a asumat. Prin urmare, asemenea pedepse dimpotrivă, încurajează agresorii și descurajează victimele!

În fața Curții, reclamantul s-a plâns pe faptul că Republica Moldova nu a cercetat corespunzător relele tratamente la care a fost supus copilul. Datorită faptului că statul nu și-a îndeplinit această obligație, nu a fost posibilă pedepsirea penală a agresorului.

În cazul în care părțile nu vor accepta să semneze Declarația de împăcare amiabilă și să achite prejudiciul propus de Curte, Guvernul Republicii Moldova ar urma să prezinte explicațiile pe caz până la data de 30 mai 2018.

Pentru informații, contactați:
Axenia Chirilov, Ofițer de presă al Asociației Promo-LEX;
GSM: 060 16 83 14;
E-mail: [email protected].

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cauza Nițu v. Republica Moldova și alte 6 plângeri.
În fața Curții, reclamantul Nițu este reprezentat de către avocații și juriștii Asociației Promo-LEX.

În cauza Nițu v. Moldova, reclamantul a invocat violarea art. 3 din Convenție prin:

• aplicarea excesivă a forței fizice și a mijloacelor speciale față de un deținut vulnerabil care suferea de anumite tulburări de sănătate mintală;
• absența unui tratament specializat (psihiatric) care ar fi prevenit situațiile în care reclamantul a fost maltratat de gardieni și codeținuți;
• detenția în condiții proaste în sistemul penitenciar național.

Pe parcursul detenției sale, reclamantul era la evidența medicală în sistemul penitenciar cu starea psiho-emoțională instabilă, inhibat emoțional, toleranță scăzută la frustrări, tulburare de personalitate. Pe parcursul detenției sale, reclamantul nu a beneficiat de asistență medicală (psihiatrică) calificată, iar starea sa medicală era ignorată.

Reclamantul a afirmat că atunci când avea stări de agresivitate, nu era plasat în celule solitare pentru ca să se liniștească, dar în mod intenționat în celule cu alți deținuți. Din cauza stării de nervozitate, care deseori nu era controlabilă, între reclamant și alți deținuți apăreau situații de conflict. Uneori conflictele culminau prin aplicarea ilegală a forței fizice față de reclamant de către deținuți sau a forței fizice și mijloacelor speciale în mod nejustificat și ilegal de către gardieni.

Peste 40 de sancțiuni disciplinare în loc de ajutor medical
Unica modalitate de intervenție considerată oportună de angajații sistemului penitenciar a fost aplicarea sancțiunilor disciplinare în privința reclamantului. În perioada 9 noiembrie 2012 – până în momentul expedierii plângerii la CtEDO, în raport cu reclamantul, administrația penitenciarelor a aplicat mai mult de 40 de sancțiuni disciplinare. Majoritatea din acestea au fost aplicate în legătură cu faptul că reclamantul s-a automutilat sau a fost agresiv.

Administrarea medicamentelor fără acordul reclamantului
În momentele în care reclamantul era agresiv, i se administrau injecții și medicamente, despre care el nu cunoștea și fără acordul acestuia. Reclamantul a declarat că metodele aplicate de administrația penitenciarului nu-l linișteau, ba din contra, acesta devenea și mai agresiv, iar starea sa de agresivitate nu putea fi controlată.

Aplicarea neîntemeiată a forței fizice și a mijloacelor speciale
În situațiile frecvente de agresivitate cauzate inclusiv de lipsa unui tratament medical adecvat, față de reclamant se aplica nejustificat și ilegal forța fizică și mijloacele speciale. În una din astfel de situații, la 26 august 2014, reclamantul a fost maltratat de colaboratorii penitenciarului nr. 9 Pruncul. Reclamantul a fost lovit în spinare cu pumnul, în regiunea feței, dar și a fost călcat în picioare. După ce i-au fost aplicate cătușele de către ofițerul de serviciu, acesta l-a lovit cu piciorul în spate. Reclamantul a expediat o plângere în adresa Procuraturii Generale în care a solicitat ca să fie pornită o cauză penală în legătură cu comiterea infracțiunii de tortură. La dată de 24 octombrie 2014, de către Procuratura Generală a fost pornită urmărirea penală în temeiul art. 166/1 alin.(2) lit. c) Cod Penal RM. Urmărirea penală a fost exercitată de procuratura s. Buiucani.  La data de 22 decembrie 2014, procurorul a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a colaboratorilor Departamentului Instituțiilor Penitenciare și clasarea cauzei penale din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 166/1 Cod Penal.

Condiții rele de detenție
De asemenea, reclamantul s-a plâns de condițiile proaste de detenție în sistemul penitenciar național, calitatea alimentației, lipsa asistenței medicale și a tratamentului specializat, dar și lipsa unui remediu efectiv la nivel național în legătură cu violarea art. 3 – comisă și în privința sa.

În opinia avocatului Asociației Promo-LEX, Vadim Vieru, „cazul deținutului Nițu scoate în evidență lipsa unui tratament psihiatric specializat eficient în sistemul de detenție, inclusiv lipsa protocoalelor de intervenție și comportamentul gardienilor cu persoanele suspectate de anumite tulburări psihice. Problema similară a fost constatată și în cazul Brăguță.”

Odată cu cauza Nițu v. Moldova, CtEDO a comunicat și alte 6  cauze. Reclamanții au invocat în cauzele comunicate violarea art. 2, 3 și 5 din Convenție, după cum urmează:

• cauza Boboc și alții v. Moldova, plângerea nr. 44592/16 – violarea art. 2 sub aspectul investigării decesului lui Valeriu Boboc în custodia poliției în aprilie 2009;
• cauza Levinte v. Moldova, plângerea nr. 12591/15 și cauza Crețu v. Moldova, plângerea nr. 24737/15 – violarea art. 3 sub aspectul investigării ineficiente a faptelor de maltratare care au avut loc în aprilie 2009);
• cauza Canuda v. Moldova, plângerea 4670/16 – violarea art. 3 și 5. 3 sub aspectul detenției în condiții proaste și prelungirea nejustificată a măsurii preventive de arest în privința reclamantului, chiar dacă acesta suferea de o dizabilitate gravă;
• cauza Povestca v. Moldova, plângerea nr. 33968/16 și cauza Matveev v. Moldova, plângerea nr. 36601/16 – violarea art. 3 sub aspectul maltratării în perioada detenției preventive a reclamanților.

Pentru informații, contactați:
Axenia Chirilov, Ofițer de presă al Asociației Promo-LEX;
GSM: 060 16 83 14;
E-mail: [email protected].

Chișinău, 21 noiembrie 2017 – Curtea Europeană a comunicat guvernelor de la Chișinău și Moscova cauza lui Ilie Cazac și Stelea Surchicean, în urma plângerii depuse de avocații Promo-LEX încă în 2010.

Cauza vizează arestarea în martie 2010 în satul Varnița, r. Anenii Noi (zona de securitate) de către miliția transnistreană a unui funcționar fiscal din regiune – Ilie Cazac, care a fost deținut ilegal, torturat, lipsit de îngrijire medicală și de vizite din partea familiei. Toate acestea în baza ”acuzației” de spionaj în favoarea Chișinăului. Prin urmare, acesta, împreună cu mama sa – Stelea Surchicean, își caută dreptatea la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO), după ce avocații Promo-LEX au depus o plângere în acest sens la Înalta Curte.

Condamnat, pe ascuns, la 14 ani de închisoare de către regimul de la Tiraspol
După arestarea sa în martie 2010, Ilie Cazac nu a avut acces la documentele care ar arăta motivul arestării și detenției sale decât după 8 luni (!). În urma unui proces judecat pe ascuns, tânărul în instanțele autoproclamatei republici, acesta a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru trădare în formă de spionaj în favoarea Moldovei. Cu privire la modul în care a fost ”judecată” cauza tânărului, Directorul Executiv Promo-LEX, Ion Manole declara pentru Radio Europa Liberă că procesul a fost ”total lipsit de transparență.”

Vizita mamei – permisă după 140 zile din ziua reținerii
Ilie Cazac a putut să-și vadă mama abia după 4 luni din ziua în care a fost reținut de către miliția transnistreană. În toată perioada aceasta nu se cunoștea starea de sănătate a deținutului, motivele acuzării, precum și nici nu era permis accesul unor avocați independenți către deținut. Promo-LEX a publicat un apel prin care și-a exprimat ”îngrijorarea în legătură cu situaţia dramatică a deţinuţilor politici – Ilie Cazac şi Ernest Vardanean.”

Repus în libertate, își caută dreptatea la CtEDO
Ulterior, după cereri repetate către administrația de la Tiraspol, după un an și jumătate după gratii, Ilie Cazac a fost repus în libertate în urma unui decret de grațiere emis de către așa numitul “președinte” al regiunii. Însă, acestuia nu i s-a făcut dreptate cu privire la ceea ce a îndurat în detenție – tortură, condiții rele de detenție), lipsa îngrijirii medicale și întrevederii cu familia.

Contacte:
Emil Gaitur, Comunicator Promo-LEX – tel.: +37369172642; email: [email protected]