PRINT

În seara zilei de 9 septembrie, Vasile Fricaţel, din satul Teliţa, Anenii Noi, a fost răpit de persoane necunoscute, care potrivit familiei acestuia ar fi colaboratori de poliţie din raion. El a fost transmis pe mâna miliţiei transnitrene din Grigoriopol. Bărbatul apare în calitate de martor într-un dosar penal intentat pe numele fratelui său mai mare, Valeriu, pentru furt de vite. Vasile Fricăţel se află în prezent în penitenciarul din Hlinaia, Grigoriopol, unde este maltratat şi forţat să recunoască învinuiri.

Practica de «predare» a persoanelor de către organele de drept ale R. Moldova către miliţia ilegală din stânga Nistrului, deşi este neconstituţională şi încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, continuă de ani buni. Organizaţiile neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului au identificat sute de cazuri de răpire a cetăţenilor de către poliţia constituţională şi de predare a lor către «miliţia» transnistreană, în lipsa unor acte procesuale obligatorii în caz de reţinere. Persoanele erau transmise pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ulterior, deferirii către aşa-zisa justiţie transnistreană şi chiar executării pedepsei penale, stabilite de instanţele judecătoreşti nerecunoscute din Transnistria.
«Când am aflat, mi s-a oprit inima în loc»

Vasile Fricaţel lua masa cu familia, când au bătut la uşă două persoane şi l-au chemat afară. Bărbatul i-a asigurat pe părinţi că sunt «băieţi din sat» şi le-a spus să nu-şi facă griji. În scurt timp, a plecat cu ei în direcţie necunoscută.
«Soţul s-a dus să aducă vitele din câmp. El a observat cum o barcă pluteşte spre celălalt mal, în timp ce doi băieţi se uitau de pe malul drept. I-a recunoscut că-s băieţii care au fost la noi şi m-a chemat să vin repede la Nistru. Mi s-a oprit inima în loc. Când am ajuns, băiatul nostru era deja trecut peste râu. Am văzut cum l-au transmis unuia de acolo, împreună cu nişte documente. După ce băieţii s-au întors, i-am întrebat: Cui mi-aţi vândut feciorul? La care ei mi-au spus să cer răspunsuri de la comisariat», ne-a spus Axenia Fricaţel, mama lui Vasile. Ulterior, femeia a aflat că «băieţii din sat» erau comisarul-adjunct al Comisariatului de Poliţie (CPR) Anenii Noi, Veaceslav Palanciuc, şi şeful secţiei Poliţiei Criminale, Marin Moraru.

Axenia Fricaţel nu a ştiut nimic despre fiul său mai bine de trei săptămâni, timp în care a bătut pragurile CPR Anenii Noi, ale Comisiei de Securitate, Parlamentului şi Procuraturii Generale, dar fără succes. Într-o seară, a primit un apel telefonic de la Vasile. În acele secunde numărate de convorbire băiatul i-a spus în fugă că se află în penitenciarul de la Hlinaia, unde este maltratat şi forţat să semneze depoziţii false, fabricate de structurile separatiste. “În Transnnistria aşa i-au zis: Ai să spui partea asta tot ce n-ai spus la judecată», ne-a povestit Axenia Fricaţel.

Avocatul pe care l-a angajat femeia i-a spus, după întrevederea cu Vasile, că organele transnistrene vor să-l aducă şi pe Valeriu, fiul mai mare, care tocmai fusese eliberat din izolatorul CPR Anenii Noi, unde se aflase în arest preventiv timp de 30 de zile, iar în prezent se află în arest la domiciliu. Valeriu Fricaţel este bănuit de comiterea mai multor furturi de vite, pe numele său fiind intentat un dosar penal. «Mi-au luat unul, cum să-l mai ieie şi pe aista?», se întreabă disperată mama tinerilor.
«Cine l-a transmis? N-am auzit de aşa ceva»

Solicitat de ZdG, comisarul CPR Anenii Noi ne-a spus că n-a auzit ca cineva să fie transmis pe malul stâng al Nistrului şi susţine că poliţiştii din comisariat nu colaborează cu «miliţia» transnistreană.

«Cum vedeţi, dumneavoastră, ca el să fie transmis în Transnistria? Să ne gândim logic. În primul rând, unu-i martor, iar al doilea — bănuit. Dosarul trebuie examinat în continuare. Dacă dăm persoanele părţii celeilalte şi ele sunt reţinute acolo, dosarul nostru moare. Dacă ei primesc acolo 5 sau 10 ani, noi nu mai avem posibilitate să lucrăm cu ei. Chiar dacă ar da acolo declaraţii utile pentru dosar, el nu poate să se întoarcă la noi. Nu colaborăm cu ei, nu transmitem dosare în Transnistria. N-au fost aşa cazuri, pentru că noi lor nu le transmitem oameni, după cum ei nouă nu ne transmit», ne-a spus comisarul, precizând că Vasile ar fi fost interogat şi eliberat acasă în aceeaşi zi, iar ce s-a întâmplat ulterior cu el nu este în grija sa. «El a spus că n-a ştiut de furturile de vite, dar frate-său a recunoscut la interogatoriu. Sunt probe şi martori. După discuţia cu avocatul, Valeriu a schimbat macazul şi a spus că noi am fabricat dosarul. Asta mai departe hotărăşte procuratura. Nu vă pot spune unde-i cel mai mic şi ce-i cu dânsul».

Sesizaţi de ZdG, reprezentanţi ai MAI ne-au declarat că nu exclud că Vasile Fricaţel a fost transmis «miliţiei» transnistrene, dar că această «procedură» nu a fost făcută de colaboratorii de poliţie. «Nu se exclude faptul că persoana a fost reţinută pe teritoriul lor sau în momentul când se afla în anumite sectoare. Localitatea unde sunt ei domiciliaţi ee în nemijlocită apropiere a râului Nistru. Ei au şi bărci pentru deplasare. Faptul că şeful secţiei Poliţiei Criminale şi alţi colaboratori ar fi implicaţi – este exclus. Momentul este stabilit, verificat şi de PG, la sesizarea părinţilor. Se încearcă atragerea atenţiei asupra poliţiei şi determinarea ei să nu gestioneze în continuare cazul, pentru a transmite justiţiei», ne-a spus şeful Direcţiei Ordine Publică, Marian Maxian, participant la prezentarea raportului privind drepturile omului în R. Moldova de către Asociaţia Promo-LEX. Maxian a ezitat să dea un răspuns clar dacă MAI se va implica în recuperarea lui Vasile Fricaţel din custodia autorităţilor separatiste şi când o va face.

Ex-preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului (CHDOM), Ştefan Urâtu, susţine că statul este obligat să garanteze dreptul la libertatea şi securitatea persoanelor în regiunea transnistreană, chiar dacă nu deţine controlul aupra acesteia. «Vorbim şi de siguranţa persoanei. Orice dispariţie trebuie documentată. La noi nu se duce evidenţa populaţiei. Pot să dispară sute de oameni şi statul nici să nu-şi dea seama că au dispărut. «A dispărut, l-a luat cineva, asta nu-i datoria noastră“. Asta puteau să spună la Tiraspol, dar la noi poliţia e obligată să se implice. Dacă vine cineva din partea cealaltă şi încearcă să pună condiţii de «extrădare», acela trebuie arestat şi interogat pentru colaborare cu un regim neconstituţional. Dacă nu i se face dreptate şi nu va fi eliberat, băiatul are toate şansele să câştige la CEDO. Dar, între timp, cât e ţinut acolo, el poate să dispară, poate fi omorât fără ştire. Transnistria e un depozit sigur, unde orice urmă poate dispărea».
Acordul de colaborare

La 26 ianuarie 1999, ex-ministrul MAI, Victor Catan, şi «omologul» transnistrean, V. Kurisiko, au semnat un acord «privind principiile conlucrării dintre MAI şi conducerea organelor afacerilor interne ale Transnistriei», care oferea suport juridic pentru predarea cetăţenilor R. Moldova autoproclamatelor autorităţi nistrene sub pretextul luptei cu criminalitatea. Acordul, însă, încălca grav drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum: dreptul la libertatea şi siguranţa persoanei, dreptul la o judecată echitabilă, dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus torturii şi tratamentelor inumane şi degradante şi prezumţia nevinovăţiei. Acordul era ilegal din start, întrucât, potrivit legii, acordurile pot fi semnate între două state recunoscute pe plan internaţional, iar rmn nu este recunoscută de nimeni, fapt confirmat şi prin decizia CEDO în cazul «grupului Ilaşcu».

Potrivit lui Ştefan Urâtu, unii poliţişti interpretau practica de predare drept «cooperare» între raioanele R. Moldova. «Când îi întrebam pe poliţişti: Cum îi transmiteţi? Ei îmi răspundeau: «Noi considerăm că este tot teritoriul R. Moldova». «Staţi puţin, acolo-s alte organe, alte legi se aplică», le ziceam eu, iar ei: «Dacă noi o să judecăm aşa, înseamnă că-i recunoaştem ca pe un alt stat».

În 2005, acordul a fost denunţat de Comitetul Helsinki pentru drepturile omului la Curtea de Apel Chişinău şi instanţa l-a recunoscut ilegal şi anticonstituţional. “În 2004, când am discutat cu conducerea Departamentului de Urmărire Penală din cadrul MAI, mi s-a spus că sunt peste 340 de cazuri de extrădare, după care, la solicitarea oficială, au declarat că sunt doar 76 de cazuri documentate. Prin urmare, în realitate numărul este cu mult mai mare. Dacă în 8 luni au fost atâtea cazuri, în fecare an erau predate cel puţin câteva zeci de persoane. Dar fiecare caz separat e o problemă», ne-a spus Ştefan Urâtu.
Colaborarea «informală» dintre poliţie şi miliţie

Preşedintele Asociaţiei Promo-LEX, Ion Manole, afirmă că, deşi acordul a fost anulat, practica de «predare» continuă. Juristul asociaţiei, Vadim Vieru, oferă exemple concrete de cazuri identificate în 2009-2010, între care cel al cetăţeanului C.N., predat de colaboratorii poliţiei către «miliţia transnistreană» chiar în apropierea Comisariatului de Poliţie din Tighina şi condamnat la 10 ani de privaţiune de libertate. Poliţiştii vinovaţi nu au fost pedepsiţi. Potrivit lui Vieru, în cazurile de «predare», identificate de Promo-LEX, au fost intentate dosare, însă acestea se mai află la etapa de urmărire penală.

Reprezentantul MAI, Marin Maxian, neagă că organele de drept constituţionale transmit cetăţenii R. Moldova în custodia structurilor «de drept» din Transnistria, însă confirmă faptul că MAI «cooperează» cu miliţia şi «ministerul securităţii» (MGB) din regiune. «Avem o colaborare referitor la urmărirea persoanelor care au comis infracţiuni deosebit de grave, adică omoruri, inclusiv la comandă. Direcţia Generală Servicii Operative desfăşoară această activitate. Există un schimb de informaţii pentru a preveni anumite fenomene, flagele ce pot avea loc privind anumite grupări criminale».

Solicitat de ZdG să comenteze colaborarea informală dintre MAI şi rmn, Ştefan Urâtu a exclamat nedumerit: «Cum pot ei să colaboreze în combaterea criminalităţii când cel mai mare criminal este Smirnov? Nu poţi colabora cu un criminal pentru a combate o crimă mai mică. Sunt doar poveşti spuse pentru a îndreptăţi acţiunile».

Sursa: Zdg.md