PRINT

Autorităţile RM par a fi aidoma unui părinte bolnav care, din incapacitate, nu-i poate întinde propriului copil o mână salvatoare.

Deşi anume RM este recunoscută pe plan internaţional, iar structurile statului sunt alese în conformitate cu normele democratice, pe care le are la bază orice stat liber, ea se supune umil şi împăciuitor unui regim anticonstituţional şi nerecunoscut de nimeni. De acest lucru se convinge în fiecare zi Timofei Ursu, tatăl poliţistului, care este arestat deja de trei ani în regiunea transnistreană. Alexandru Ursu a fost arestat pe teritoriul RM în 2009, după care a fost dus la Tiraspol, unde a fost întemniţat, fără niciun drept de a se apăra.

Al doilea atac cerebral

La începutul anului, Alexandru Ursu, fost poliţist de sector din satul Hagimus, Căuşeni, care deja de trei ani este în detenţie în regiunea transnistreană, a suferit un atac cerebral din cauza stresului şi condiţiilor inumane de detenţie. Recent, povesteşte prin lacrimi Timofei Ursu, tatăl său, Alexandru a mai suferit un atac cerebral. „Ultima oară l-am văzut în luna martie. Era slăbit şi deznădăjduit. Medicamente nu ne dau voie să-i ducem…”.

Alexandru a fost arestat pe data de 21 iulie 2009, fiind acuzat de fals de documente şi escrocherie la procurarea unui apartament. Arestul lui a fost prelungit de nenumărate ori până la sentinţa definitivă – în 2010, pe data de 19 mai, acesta este condamnat la 15 ani de închisoare. Pe data de 18 august, Timofei Ursu povesteşte că a fost forţat de autoproclamatele autorităţi de la Tiraspol să semneze nişte acte prin care să cedeze apartamentul. „Procurorul mi-a zis că, dacă semnez, îl vor elibera pe fiul meu, dar m-au minţit. Mai târziu am aflat că acolo locuieşte anchetatorul care s-a ocupat de caz”.

Torturat pentru că e „separatist”

Părinţii se tem că fiul lor nu va mai rezista mult, deoarece în asemenea condiţii de detenţie nimeni nu poate supravieţui. „Fiul meu mi-a comunicat că este ţinut într-o baracă cu mai multe persoane infectate cu HIV/SIDA şi tuberculoză. Nu mai vorbim de faptul că încăperea este slab luminată, nu este aerisită, mâncarea este îngrozitoare, iar apă au foarte rar. S-a întâmplat o dată să nu aibă apă potabilă timp de zece zile”. Mai mult, părinţii spun că Alexandru este torturat şi umilit pentru faptul că este poliţist moldovean şi că miliţienii îi spun „separatist”. Între timp, Alexandru este tatăl unui copil pe care nu l-a văzut niciodată. Acesta s-a născut în 2010 şi îl cheamă Daniel.

„Nu pot colabora cu partea transnistreană”

Din 2009 părinţii lui Alexandru şi Irina, cea care trebuia să-i devină soţie, se luptă pe două fronturi – din stânga şi din dreapta Nistrului – pentru a-i convinge pe cei care l-au întemniţat şi pe autorităţile de la noi că Alexandru nu este vinovat cu nimic. De atunci însă doar uşi încuiate. „Am încercat să intrăm şi la Filat, şi la Roibu, dar nu ne-a primit nimeni. Nu mai ştim cui să-i cerem ajutor”, povestesc soţii Ursu. În luna mai a acestui an, ei au expediat o scrisoare deschisă, adresată preşedintelui ţării Nicolae Timofti, prim-ministrului Vlad Filat, viceprim-ministrului Eugen Carpov, dar şi ministrului MAI, Nicolae Roibu, cărora le-au solicitat ajutorul. „Am primit mai întâi răspuns ca să ne adresăm la Procuratura Generală, de acolo ne-au spus să ne adresăm Procuraturii din Bender. Acum două săptămâni am primit o scrisoare de la Gheorghe Bălan (n.n. – şeful Biroului de reintegrare) prin care mă informează că ei nu pot colabora cu partea transnistreană”.

Cazul va fi discutat în cadrul întrunirilor în formatul „5+2”

O cauză penală pe faptul răpirii lui Alexandru Ursu a fost pornită de către Procuratura Bender. Aceasta însă a fost suspendată, iar Procuratura şi-a motivat decizia prin faptul că „organele neconstituţionale ale regiunii transnistrene refuză să colaboreze cu organele de drept ale RM, iar în urma acţiunilor investigativ-operative, rezultate pozitive nu au fost obţinute, iar persoanele care au comis această infracţiune nu au fost stabilite”. Cel mai recent răspuns este cel de la Biroul de reintegrare, de unde tatăl lui Alexandru spune că a fost înştiinţat din nou că „autorităţile nu pot colabora cu partea transnistreană”. Am încercat să aflăm şi noi care sunt ultimele acţiuni întreprinse de autorităţile noastre pentru a-l ajuta pe Alexandru Ursu. De la Biroul de reintegrare ni s-a spus că se încearcă toate căile posibile pentru a soluţiona cazul poliţistului, dar deocamdată fără rezultat. „În luna mai am trimis o solicitare Misiunii OSCE pentru ca să întreprindă o vizită la penitenciar. Am solicitat, de asemenea, investigarea lui de către un medic independent, care să poată da o apreciere corectă stării lui de sănătate. Tot în luna mai am adresat o solicitare ca să fie discutat cazul lui Alexandru în cadrul întrunirilor în formatul „5+2”. Deocamdată este tot ce pot să vă spun”, ne-a comunicat Lidia Popa, consultant principal, Direcţia politici de reintegrare din cadrul Biroului de reintegrare. Potrivit informaţiilor pe care le-am primit de la Misiunea OSCE, într-adevăr a fost efectuată o vizită la penitenciarul unde este deţinut Alexandru Ursu, însă cei de la Misiune nu au dorit să comenteze cazul sau să ofere anumite detalii despre condiţiile de detenţie, motivând prin necesitatea respectării confidenţialităţii cazului.

Pe data de 4 aprilie anul trecut, juriştii Asociaţiei „Promo-LEX” au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interesele lui Alexandru Ursu. Însă când aceasta va pronunţa o decizie nimeni nu poate şti…

Sursa: Timpul.md