PRINT

KGB-ul transnistrean a cerut recent Chişinăului să-şi retragă timp de o lună forţele de ordine din zona de securitate. Apoi directorul liceului Lucian Blaga, Ion Iovcev a fost reţinut 8 ore de separatişti, pentru un aşa-zis trafic de valută, când încerca să aducă banii pentru salariile profesorilor din Republica Moldova. Iar provocările Rusiei în Transnistria continuă. ”Am văzut presiunile directe care au fost exercitate asupra Armeniei, apoi a Ucrainei. Susţinerea, încurajarea şi organizarea acestor situaţii fac parte din acelaşi scenariu – compromiterea procesului de integrare europeană al R.Moldova”, explică Ion Manole, directorul Asociaţiei Promo-Lex într-un interviu pentru Epoch Times.

Parlamentul European (PE) a adoptat recent o rezoluţie non-legislativă, prin care condamnă presiunea administrativă exercitată de administraţia separatistă de la Tiraspol asupra şcolilor cu predare în limba română din Transnistria şi aminteşte că libertatea de educaţie constituie un drept fundamental. Ce consecinţe credeţi că va avea această rezoluţie?

Inacţiunea autorităţilor constituţionale în alte situaţii similare (spre exemplu atacarea şcolilor, atacarea secţiilor de votare cu distrugerea bunurilor) şi lipsa unor sancţiuni au încurajat fenomenul impunităţii, le-a dat un sentiment de nepedepsire pentru orice faptă evident ilegală, săvârşită cu bună ştiinţă, repetat şi conştient de către diverse persoane. Sunt sigur că dacă procedura penală ar fi fost pornită pe fiecare faptă săvârşită anterior, astăzi probabil nu ar fi existat noi atacuri

În mod clar mi-aş dori foarte mult ca în urma acestei rezoluţii tensiunile să mai scadă din intensitate. Însă, probabil asta va depinde de scenariul pregătit cu mult timp în urmă. Grupul de persoane (cetăţeni ai RM sau străini) care au preluat controlul asupra estului ţării sunt simpli executanţi, deci nu prea depinde de ei.

Are vreo importanţă faptul că PE ”invită Federaţia Rusă să pună în aplicare pe deplin hotărârea Curţii Europene pentru Drepturile Omului care a decis ca Rusia a încălcat dreptul la educaţie în cazurile şcolilor cu predare în limba română aparţinând Republicii Moldova, situate în regiunea Transnistria”?

Da. Este foarte important. Este un gest legal, justificat şi foarte aşteptat aici. Consider că dacă accentele ar fi fost puse din start, insistent şi profesionist, anume pe constatările Marii Camere a Curţii Europene, situaţia şcolilor ar fi fost alta astăzi.

De ce OSCE nu apără concret dreptul la educaţie al elevilor de la şcolile cu predare în limba română din Transnistria?

Nu vreau să vorbesc în numele lor. Probabil, au comis o mare greşeală atunci când au adoptat această abordare pasivă privind situaţia şi drepturile omului în regiune. Aici putem vorbi şi despre atitudinea indiferentă a autorităţilor constituţionale, care permit sau tolerează încălcarea evidentă a mandatului pe care îl are Misiunea OSCE în Moldova.

Ce urmăreşte Rusia prin intimidările la adresa lui Ion Iovcev şi prin acţiunile separatiştilor?

Am văzut presiunile directe care au fost exercitate asupra Armeniei, apoi Ucrainei. Susţinerea, încurajarea şi organizarea acestor situaţii fac parte din acelaşi scenariu – a compromite procesul de integrare europeană al R.Moldova.

Aţi spus într-un comunicat că acţiunile săvârşite de către reprezentanţii miliţiei de la Tiraspol împotriva angajaţilor liceului Lucian Blaga urmează a fi calificate ca privare ilegală de libertate, infracţiune ce se încadrează în prevederile art.166 al. 2 a Codului Penal al R. Moldova, care se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani. Pot vinovaţii să fie traşi la răspundere, dacă nu recunosc justiţia din Republica Moldova?

Un criminal nu va recunoaşte niciodată justiţia sau va încerca să caute diverse justificări şi argumente pentru a evita sancţiunea pentru săvârşirea unei fapte ilegale. Persoanele vinovate pot şi trebuie sancţionate conform rigorilor Legii, indiferent dacă recunosc ei sau nu organele şi jurisdicţia constituţională a Republicii Moldova. Este important ca justiţia să îşi respecte obligaţiile sale precum şi drepturile procesuale ale persoanei bănuite sau acuzate.

Aici avem o problemă foarte gravă. Inacţiunea autorităţilor constituţionale în alte situaţii similare (spre exemplu atacarea şcolilor, atacarea secţiilor de votare cu distrugerea bunurilor, etc.) şi lipsa unor sancţiuni au încurajat fenomenul impunităţii, le-a dat un sentiment de nepedepsire pentru orice faptă evident ilegală, săvârşită cu bună ştiinţă, repetat şi conştient de către diverse persoane. Sunt sigur că dacă procedura penală ar fi fost pornită pe fiecare faptă săvârşită anterior, astăzi probabil nu ar fi existat noi atacuri asupra şcolilor.

De ce a rămas Strategia de Reintegrare, Legea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 173, din 22 iulie 2005, cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului un document declarativ, fără urmări practice?

Adoptarea acestei Legi a fost considerat un pas extrem de important, însă urma să se lucreze strategic deja la nivel sectorial. Nu este pentru prima dată când anumite legi bune sunt lăsate pe linie moartă. Pentru comparaţie, să ne amintim de Legea privind reabilitarea victimelor regimului sovietic, care obliga Guvernul să iniţieze negocieri cu Federaţia Rusă, succesorul de drept al URSS, privind achitarea compensaţiilor pentru averea confiscată ilegal şi pentru suferinţele şi prejudiciile morale ale victimelor. Nu am văzut eforturi în acest sens, însă vedem prin ce umilinţe au trecut victimele regimului sovietic

Sursa: Epochtimes-romania.com