Această interdicţie o avem din aprilie 2015, de un an şi ceva. Am deranjat prin prezenţa noastră, prin activităţile noastre pe care le desfăşurăm cu locuitorii acestei regiuni din 2004. Am încercat să ajutăm ONG-urile locale să se dezvolte, să se consolideze şi să-şi poată promova drepturile şi să le apere. Regimului nu i-a plăcut acest lucru. Unor astfel de regimuri nu le plac decât acţiunile cu caracter social şi umanitar, menite să le mai rezolve anumite probleme pe care le au la nivel local. În schimb, drepturile omului şi democraţia sunt considerate de regimuri precum cel de la Tiraspol periculoase pentru statalitatea şi stabilitatea lor.

Când au avut loc evenimentele din Ucraina, toate tunurile propagandei erau puse pe societatea civilă sub pretextul că ar pregăti o destabilizare a Transnistriei. Ei consideră că democraţia şi drepturile omului sunt subiecte politice, de care au voie să se atingă doar cei care au preluat controlul asupra acestui teritoriu.

Cum sunt asupriţi românii din Transnistria? Care au fost liniile de acţiune ale regimului de la Tiraspol împotriva şcolilor de limbă română?

Nu doar etnicii români au probleme legate de încălcarea drepturilor omului. Toată populaţia, indiferent de etnie şi de limba vorbită, suferă din cauza acestui regim. Mecanismele adecvate de apărare a drepturilor omului lipsesc cu desăvârşire.

Referitor la cazul şcolilor, din 2012 avem o decizie definitivă a CEDO (care obligă Rusia să plătească daune pentru încălcarea dreptului la educaţie al copiilor din şcolile de limbă română din Transnistria n.r). Rusia a fost recunoscută responsabilă pentru încălcarea acestor drepturi şi s-a recunoscut din nou că ea deţine controlul de facto asupra regiunii transnistrene. Susţinerea acordată de Moscova Transnistriei din punct de vedere militar, economic, social, financiar este necondiţionată. Rusia a spus din start că decizia CEDO este motivată politic, că nu este de acord şi nu va recunoaşte o astfel de hotărâre. Evident că se opune executării ei. Rusia ignoră cu desăvârşire normele dreptului internaţional şi în alte zone.

Aţi mai avut recent un caz referitor la Rusia. Despre ce a fost vorba?

Avem o altă decizie CEDO în care iarăşi Federaţia Rusă a fost recunoscută responsabilă pentru încălcarea drepturilor omului în această regiune. Este vorba despre cazul Mozer contra R.Moldova şi a Federaţiei Ruse, un etnic german care a fost închis şi deţinut în regiunea transnistreană în condiţii inumane, fără acces la serviciile medicale elementare şi căruia i-au fost puse astfel în pericol sănătatea şi viaţa.

Încălcările drepturilor omului există oriunde, inclusiv în cele mai democratice ţări ale UE, însă un element foarte important este dreptul persoanei, atunci când este abuzată, de a se apăra prin folosirea instrumentelor juridice eficiente. Regimurile precum cel de la Tiraspol care deţin controlul asupra unor regiuni şi a vieţii unor oameni sunt practic în afara oricăror norme. Ei taie şi spânzură şi decid soarta oamenilor fără a fi responsabilizaţi pentru abuzurile şi acţiunile ilegale pe care le săvârşesc. În ţările civilizate, democratice, în schimb există elemente de control, de monitorizare şi de responsabilizare. În regimurile din zone de conflict în care acestea nu există, oamenii devin victime şi li se ia şi proprietatea.

Ce reacţii au partenerii externi ai R.Moldova – OSCE, UE, şi chiar guvernul de la Chişinău la încălcările drepturilor omului din Transnistria?

Din păcate aspectele care ţin de drepturile omului în raport cu regiunea transnistreană sunt ignorate la momentul de faţă. Nu avem nicio instituţie internaţională care ar da prioritate aspectelor drepturilor omului în această regiune. În cadrul misiunii OSCE din R.Moldova există un departament, o persoană responsabilă de drepturile omului în regiune, dar activităţile lor nu au un rezultat. În ultimii 23 de ani de când e prezentă misiunea OSCE, situaţia drepturilor omului nu s-a schimbat. Problema rămâne, în ciuda deciziilor CEDO, doar că nimeni nu atinge aceste instituţii pentru că sunt probabil înţelegeri la nivel politic de tipul noi vă permitem să faceţi comerţ cu UE şi în schimb voi nu atingeţi şcolile. Nina Ştanski a declarat însă recent că şcolile româneşti din Transnistria reprezintă o problemă şi trebuie închise sau preluate sub controlul regimului de la Tiraspol. Deci, şcolile vor rămâne ostatici şi vor fi folosite şi atacate ori de câte ori politicienii transnistreni sau ruşi vor avea nevoie de asta.

Pământurile au fost sechestrate şi preluate, iar la momentul de faţă sunt transmise unor agenţi economici din regiune pentru a fi prelucrate. Sunt lipsiţi de dreptul la proprietate mii de oameni. Chişinăul oferă anumite compensaţii acestor familii.

Din păcate Chişinăul nu are nicio strategie şi niciun plan de acţiune privind situaţia din stânga Nistrului. Toată lumea este satisfăcută de acest dialog politic. Noi credem însă că acest dialog trebuie să fie consistent, să aibă rezultate şi anumiţi indicatori care să fie obţinuţi într-un anumit termen. Probabil este o condiţie a Tiraspolului/Moscovei ca aspectele drepturilor omului să nu fie atinse, dacă doresc să-i aibă pe reprezentanţii Tiraspolului la masa de negociere. Iar negocierile fără acestea nu au niciun rost, niciun rezultat pentru oameni. Unicul aspect pozitiv este pacea, dar pacea fără drepturile omului nu este pace.

Au existat cazuri în care ţăranii din regiunea separatistă au suferit abuzuri, li s-au luat pământurile…

Pământurile au fost sechestrate şi preluate, iar la momentul de faţă sunt transmise unor agenţi economici din regiune pentru a fi prelucrate. Sunt lipsiţi de dreptul la proprietate mii de oameni. Chişinăul oferă anumite compensaţii acestor familii, dar credem că nu este corect pentru că dreptul la proprietate presupune dreptul de a face uz de ea, de a o înstrăina, de a o da în arendă, ceea ce oamenii nu pot face. Este o problemă suspendată pe care nici Chişinăul, şi nici autorităţile de la Tiraspol nu doresc s-o rezolve. Oamenii se mai revoltă uneori, dar nu au ce face decât să aştepte şi să se mulţumească cu plăţile minime pe care le oferă Chişinăul. În plus, banii contribuabililor din R.Moldova în loc să fie folosiţi în alte scopuri, se duc pe compensaţii pentru că cineva le-a încălcat dreptul.

Ce probleme mai întâmpină românii din Transnistria în păstrarea identităţii lor culturale şi lingvistice?

În regiune avem o treime moldoveni/români, o treime de ucraineni şi o treime de ruşi, dar 80% din instituţiile de învăţământ sunt în limba rusă, 10% sunt în limba moldovenească cu grafie chirilică, iar doar 1% sunt elevi care au posibilitatea să studieze în limba ucraineană. Ucrainenii sunt practic asimilaţi, iar acelaşi lucru se întâmplă şi cu românii de acolo.

Şcolile moldoveneşti care erau acolo până în 1989 şi după, s-au transformat în mare parte în şcoli ruseşti. La momentul de faţă, nu sunt atacuri directe şi incidente ca înainte, dar problema lor n-a fost rezolvată.

Ce se va întâmpla cu Transnistria, a cărei economie se prăbuşeşte, dat fiind că Rusia nu mai are bani? Vă aşteptaţi la revolte populare odată ce statul nu va mai putea plăti pensii şi salarii?

Nu cred că poate există o revoltă populară pentru că în regiune au rămas foarte puţini oameni, iar aceştia sunt foarte bine controlaţi de serviciile secrete. În plus, regimul a avut grijă să scape de persoanele incomode. Persoanele care aveau o altă opinie decât regimul au fost identificate, persecutate, izgonite sau deţinute.

Sursa: epochtimes-romania.com